\u00cen vremuri triste ori incerte, pline de revolutii si schimbari violente de regimuri, cu crize economice si morale fara sf\u00e2rsit, cu inundatii catastrofale si cutremure de pam\u00e2nt devastatoare, Europa a \u00eenceput sa c\u00e2nte cu \u00eensufletire si entuziasm \u201eOda bucuriei\u201c, finalul apoteotic din Simfonia a IX-a a marelui surd ales anume ca sa fie imnul noii Uniuni Europene! Ce dovada de cinism e \u00een acest teribil paradox \u2013 striga pesimistii, \u00een vreme ce optimistii sur\u00e2d cu sur\u00e2sul echivoc al lui Buddha, ripost\u00e2nd ca \u201esperanta nu moare niciodata\u201c. \u201eOda bucuriei\u201c este un imn al sperantei si credintei \u00eentr-o noua lume ce se ridica pe ruinele celei vechi \u2013 spun acestia. Istoriceste vorbind, dincolo de configuratia psihosomatica a indivizilor si de \u00eenclinatiile lor diferite, \u00eentotdeauna, \u201etema\u201c bucuriei \u00eenfloreste spectaculos pe buza prapastiei.
\nLas\u00e2nd Europa la o parte, sa ne \u00eentoarcem la noi acasa. La \u201eobsedantul deceniu\u201c din secolul trecut, numit asa de Marin Preda. Un deceniu \u00eentunecat ca un nou ev mediu: cu arestarile lui \u00een masa, cu stramutarile fortate de populatie, cu haituirea clasei taranesti si cu \u00eenceputul galopant al sf\u00e2rsitului societatii rurale si traditionale. Ce \u201etema\u201c literara a \u00eenflorit mai spectaculos ca oric\u00e2nd pe ogorul fara haturi al literaturii din \u201eobsedantul deceniu\u201c al secolului trecut? Nu se mai termina bucuria \u00een literatura si critica rom\u00e2na, \u00een romane si nuvele, \u00een lirica vremii si \u00een \u201econstiinta de sine a literaturii\u201c, respectiv critica si istoria literara. Resursele acestei \u201ebucurii\u201c literare pareau inepuizabile. Tema bucuriei era la putere \u00een critica literara. \u00cen numele ei, un detasament de critici, \u00eentre care s-a remarcat ca un veritabil deschizator de drumuri dl S. Damian, a faurit o \u00eentreaga metafizica a bucuriei ce se revarsa \u00een valuri dintre copertile cartilor. Devenise, cum stim, un criteriu suprem si absolut de judecata si evaluare, de aprobare ori respingere si excludere. Bucuria a facut multe victime si a avut o cariera extraordinara \u00een \u201eobsedantul deceniu\u201c literar si nu numai. \u00cen rugul ei au cazut capete si pe seama ei s-au \u00eenaltat cariere. Ghilotina \u201ebucuriei\u201c a functionat ca un concept indiscutabil si inamovibil \u00een judecata de valoare asupra literaturii si a lumii literare: cine nu-i bucuros cu noi e \u00eempotriva noastra. \u00cenfricosarea ideologica a bucuriei a lasat urme indelebile \u00een spiritul si sufletul celor ce au trait-o. Aceasta alterare conceptuala si ideologic dogmatica a unui sentiment uman universal si etern ne-a facut reticenti, suspiciosi si \u00eencruntati fata de bucurie. Dupa ce ea a fost \u201emilitarizata\u201c si \u00eencorporata \u00een \u201erealismul socialist\u201c, privim cu ne\u00eencredere bucuria pura si simpla, neprefacuta si \u201eneconstiuta\u201c, sincera si de nestap\u00e2nit, manifestata ca o vocatie si ca un drept al omului dintotdeauna si de pretutindeni.
\nCitim \u00een minunata dar putin frecventata revista \u201ePoezia\u201c (nr. 2, vara 2010) un foarte informat articol semnat de Cassian Maria Spiridon din care aflam ca bucuria are, ca orice sentiment pe cale de stingere, si o istorie: \u201eIstoria bucuriei. De la Biblie p\u00e2na la Romantismul t\u00e2rziu\u201c, publicata la Editura Universitatii Cambridge \u00een 2007 si editata, \u00een 2010, la Editura TipoMoldova \u00een traducerea Donei Radulescu si a Oanei Maria Petrovici si revizuita de Roxana-Alexandra Costinescu. \u00cen \u201eLarousse\u201c, bucuria e definita ca un sentiment de satisfactie pricinuit de posesia unui bun real sau imaginar. Chiar daca precizeaza ca n-are \u201econtinuitate si permanenta\u201c, definitia e insuficienta. \u00cen \u201eIstoria bucuriei\u201c Adam Potkay propune, scrie Cassian Maria Spiridon, o definitie mai nuantata a bucuriei: \u201eeste \u00eenc\u00e2ntarea mintii \u00een legatura cu un bine care tocmai se \u00eent\u00e2mpla, pentru o clipita sau parca urmeaza sa se petreaca. Adesea ea reprezinta senzatia de reuniune sau \u00eemplinire, de dorinta suspendata temporar. Bucuria este ceea ce simtim, si stim ca simtim, \u00een anumite situatii, reale sau imaginare, \u00een care ceea ce s-a pierdut s-a gasit, ce ne lipsea primim \u00eenapoi, ce ne sufoca dispare, ce ne dorim se iveste sau ceea ce ne apare \u00een cale ne satisface o dorinta pe care nici nu stiam ca o avem.\u201c Acelasi autor vede salasul bucuriei \u00een \u201epasiunea originara a prunciei, care ne conecteaza din nou, \u00eentr-un mod minunat, la o etapa a vietii noastre dinainte de a ne naste. Ca sursa, bucuria este deopotriva telul sau scopul nostru: este ceea ce dorim si uneori cerem ca un drept al nostru.\u201c Imediat dupa citirea acestor r\u00e2nduri g\u00e2ndul ne duce la Br\u00e2ncusi cu vorbele lui simple si ad\u00e2nci despre moartea copilului din noi: aceasta moarte face bucuria imposibila. Exemplul la care apeleaza Adam Potkay \u00een \u201eIstoria bucuriei\u201c este chiar al marelui sculptor rom\u00e2n, spun\u00e2nd ca \u201eemblema vizuala a bucuriei \u00een uniune este \u00abSarutul\u00bb lui Constantin Br\u00e2ncusi, unde cele doua figuri simetrice, diferentiate minimal, sunt \u00eenlantuite \u00eentr-un fel care abia daca sugereaza dorinta care le-a adus \u00eempreuna, o dorinta absenta din nemiscarea si castitatea rigida a clipei lor \u00eempietrite. Statuia sugereaza \u00eemplinirea deja instalata, tacerea dorintei suspendate. Sculptura lui Br\u00e2ncusi a fost descrisa ca fiind o reprezentare a dragostei pasionale, dar ea ilustreaza cu mai multa acuratete bucuria de la capatul drumului.\u201c Splendida si subtila, aceasta \u201ebucurie de la capatul drumului\u201c spune mai mult despre geniul lui Br\u00e2ncusi dec\u00e2t un tratat \u00eentreg.
\nExista, asadar, o adevarata vocatie a bucuriei specifica genului uman, dar care, cum vazuram, poate fi grav primejduita \u00een manifestarile ei de c\u00e2te un \u201eobsedant deceniu\u201c. Cum ne putem recupera marile beneficii ale acestei vocatii dupa ce am trecut printr-o \u201eera a suspiciunii\u201c \u00een care, instrumentalizata si incorporata ideologic, vocatia bucuriei s-a retras si s-a ascuns, aidoma cornitelor unui melc atinse de degetul prea gros al imprudentei si lipsei de delicatete? Nu exista solutii \u00een aceasta privinta, ci numai exemple de oameni care, datorita propriilor \u00eensusiri, au rezistat tentativelor de \u00eenfricosare a bucuriei. Unul din aceste exemple pe care pot sa-l dau este acela al neuitatului scriitor, poet si traducator Iordan Chimet, un om mare \u00een care sufletul copilului nu s-a stins niciodata, \u00een pofida \u00eencercarilor prin care a trecut \u00eempreuna cu multi altii. Dovada suprema si sublima a rezistentei sufletului copilaros si bucuros al lui Iordan Chimet o constituie marea lui \u201eAntologie a inocentei\u201c. Cu o \u00eensufletire, perseverenta si entuziasm de nedescris el a str\u00e2ns acolo unele dintre cele mai elocvente si stralucite dovezi ale depozitului inalterabil de inocenta, imaculare si bucurie din si prin creatia unor mari creatori de pretutindeni. O asemenea antologie ne poate da speranta ca bucuria n-a pierit din lume si ca artistul o mai poate regasi \u00een el si \u00een jurul lui.
\nCitesc recent \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c confesiunile emotionante ale lui Alex Stefanescu, parte dintr-o carte de \u201eConvorbiri cu …\u201c aflata \u00een lucru sub redactarea Ioanei Revnic. Iata ce spune referitor la \u201etema\u201c ce ne preocupa autorul unei \u201eIstorii a literaturii\u201c \u00eendelung si diferit comentata: \u201eVocatia mea a fost bucuria de a trai si mereu m-am straduit sa transmit si celor din jur aceasta bucurie. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00eensa ca multi dintre ei sa fie apatici si sceptici. Agitatia mea de \u00eensufletitor a dat rezultate dezamagitoare. A fost ca si cum toata viata as fi udat copaci uscati. Acum, la batr\u00e2nete, m-am \u00eenrait. Nu pot sa-i iert pe cei carora a trebuit sa le fac mereu transfuzie cu entuziasm. Nu numai ca-l acceptau cu greu, dar uneori \u00eesi gaseau o placere malefica \u00een a strica momentele sarbatoresti pe care mereu am \u00eencercat sa le creez. Ma consider victima unor acte de vampirism. si-au \u00eenfipt coltii \u00een g\u00e2tul meu si mi-au supt calm si palizi s\u00e2ngele toti acesti morti nedeclarati, fara ca macar din asta sa ajunga sa aiba putina roseata \u00een obraji. \u00cei detest (desi n-am dreptul, dar asta simt) pe oamenii areactivi, aprioric ironici, incapabili de afectiune. Din cauza lor mi-a fost aproape mereu frig pe Pam\u00e2nt. Am si spus c\u00e2ndva (si o repet acum) ce anume as vrea sa mi se scrie pe cruce (si te rog din suflet ca tu sa veghezi sa mi se \u00eendeplineasca dorinta): \u201eAici zace Alex Stefanescu, caruia i-a fost toata viata frig\u201c\u201e.
\nCu tot umorul lui coroziv, Alex Stefanescu nu pare sa-si fi pierdut \u201ebucuria de la capatul drumului\u201c: el ram\u00e2ne un nostalgic al entuziasmului si bucuriei cuiva \u00een sufletul caruia, chiar daca omul s-a mai \u201e\u00eenrait\u201c, copilul n-a murit de tot. Nefericitii vampiri, areactivi, ironici si incapabili de afectiune pot fi invidiosi: ei si-au pierdut inocenta si odata cu ea, sansa de a c\u00e2nta sau macar asculta nu Imnul Uniunii Europene, ci pur si simplu \u201eOda bucuriei\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen vremuri triste ori incerte, pline de revolutii si schimbari violente de regimuri, cu crize economice si morale fara sf\u00e2rsit, cu inundatii catastrofale si cutremure de pam\u00e2nt devastatoare, Europa a \u00eenceput sa c\u00e2nte cu \u00eensufletire si entuziasm \u201eOda bucuriei\u201c, finalul apoteotic din Simfonia a IX-a a marelui surd ales anume ca sa fie imnul noii… Cite\u0219te mai mult »Oda bucuriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4269,4273,4274,892,4272,4270,4271],"class_list":["post-5713","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-obsedantul-deceniu","tag-cassian-maria-spiridon","tag-iordan-chimet","tag-marin-preda","tag-s-damian","tag-tema-bucuriei","tag-tema-bucuriei-in-literatura-romana"],"views":5651,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5713","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5713"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5713\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5713"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5713"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5713"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}