{"id":57,"date":"2009-11-26T13:24:08","date_gmt":"2009-11-26T11:24:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=57"},"modified":"2009-11-26T14:32:15","modified_gmt":"2009-11-26T12:32:15","slug":"nunta-porcului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nunta-porcului\/","title":{"rendered":"Nunta Porcului"},"content":{"rendered":"

Ma tin de mai mult timp sa scriu despre o excelenta revista din sud intitulata chiar asa, \u201eaud\u201c, aproape invizibila la centru unde, adesea, \u201eprovincia\u201c e mai la ea acasa. Insa revista \u201eaud\u201c din Bolintin nu sufera cu niciun chip de provincialism, n-are complexul doamnei Bovary si nu stranuta silitoare si cuminte c\u00e2nd Bucurestiul are guturai. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

\u201eaud\u201c este o publicatie independenta, fiind dependenta ca mai toate revistele din tara doar de punga str\u00e2nsa a sponsorilor, capriciosi si imprevizibili ca buletinul meteorologic. Are insa noroc cu un primar destoinic si generos care contribuie cu banii contribuabililor la supravietuirea uneia din cele mai interesante si valoroase reviste din provinciile rom\u00e2nesti. Desi in paginile ei face loc at\u00e2ta c\u00e2t trebuie si talentului si veleitatilor locale, mai ales lirice, \u201eaud\u201c atrage ochiul cititorului de peste tot cu materiale, studii, articole si anchete de mare interes national. Printre colaboratorii sai permanenti se afla un poet redutabil ca Liviu Ioan atoiciu, cu o rubrica de \u201eDelimitari\u201c, unde scepticismul eminentului poet alimenteaza o combativitate necrutatoare, nu o data contondenta; in paginile \u201eaud\u201c-ului, istoricul literar si carturarul Teodor V\u00e2rgolici, biograful si exegetul lui Bolintineanu si al lui Gala Galaction, depune marturii pretioase despre vremea si lumea prin care a trecut, o lume de ilustri literati care, constituiti intr-o adevarata citadela cu sediul multa vreme in Pache Protopopescu, au facut ca literatura si cercetarea literara sa reziste si sa se dezvolte in conditii grele, de multi din cei de azi inimaginabile. Este lumea lui G. Calinescu si a protejatilor lui, nume de seama care dupa c\u00e2te o detentie absurda si chinuitoare au gasit refugiu in Institutul \u201edivinului critic\u201c, el insusi tinut intr-o colivie aurita departe de universitatea tinerelor generatii unde ii era locul. Rubrica de marturii literare a lui Teodor V\u00e2rgolici vorbeste despre acea lume si maestrii ei prigoniti, adunati la un loc de G. Calinescu. Dupa un lung serial despre colaborarea cu autorul inegalabilei \u201eVieti a lui M. Eminescu\u201c, istoricul si memorialistul Teodor V\u00e2rgolici vine in \u201eaud\u201c cu un nou serial de tot interesul despre Ovidiu Papadima care, \u201ealaturi de marele nostru profesor G. Calinescu, pentru mine ca si pentru alti cercetatori tineri din acea vreme in cadrul Institutului, Ovidiu Papadima ne-a fost nu numai un mentor spiritual, ci si un adevarat parinte spiritual (…) Pe Ovidiu Papadima l-am int\u00e2lnit prima data in primavara anului 1952, c\u00e2nd am fost numit de G. Calinescu preparator si apoi cercetator in cadrul institutului, moment decisiv care mi-a marcat destinul. Ovidiu Papadima a fost cel care, si la propriu si la figurat, m-a dus de m\u00e2na la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne…\u201c
\nDin Biblioteca, T. V\u00e2rgolici a iesit cu marea editie Bolintineanu, apoi cu aceea a operelor lui Gala Galaction. Un mare cronicar al acelor vremuri este, in felul sau, Ion Cucu, autorul unui recent album intitulat \u201eO istorie literara a privirii\u201c: pe sub ochiul acestui mare fotograf a trecut cam intreaga literatura rom\u00e2na din ultimele cinci decenii, inc\u00e2t putem spune ca, alaturi de N. Manolescu, el este \u201ecel mai longeviv cronicar\u201c al literaturii rom\u00e2ne contemporane. Un fotograf si un creator definit admirabil intr-o dedicatie a lui Marin Preda: \u201eLui Foto-Cucu cel care ma creeaza a doua oara\u201c. \u201eDin 1959 si p\u00e2na azi \u2013 scrie Ion Cucu in prefata publicata de \u00abaud\u00bb \u2013 am lucrat continuu. Trecerea mea prin lumea literara rom\u00e2neasca se concretizeaza astazi in circa 20 000 de imagini. In expozitia gazduita de Muzeul National al Literaturii Rom\u00e2ne am expus 550-600 de fotografii. Doua volume \u2013 un album de arta cu scriitori si \u00abIstoria literaturii rom\u00e2ne postbelice in imagini\u00bb (1957-2007) sunt doua proiecte pe care le-am propus Uniunii acriitorilor din 1990 incoace, fara rezultate… aperanta de a tipari, in sf\u00e2rsit, istoria vietii literare rom\u00e2nesti din ultimele cinci decenii mi-a dat-o domnul Gavril Tarmure, un inimos si infatigabil Mecena al zilelor noastre. Un om cu dragoste si respect pentru cultura, pentru actul artistic, cu o imensa disponibilitate. El promoveaza de ani buni, in Bistrita-Nasaud (orasul sau natal), dar nu numai, muzicieni, pictori, scriitori. Organizeaza concerte camerale, simfonice, tabere de pictura, de grafica, simpozioane, editeaza carti de arta. Poate frumusetea si onestitatea caracterului sau se datoreaza si radacinilor sale din pam\u00e2ntul nepoluat al Nasaudului. Lui i-am predat 1 200 de fotografii…\u201c Prima fotografie cu un scriitor a facut-o Ion Cucu in 1959: i-a \u201epozat\u201c Nichita atanescu.
\nIntr-un laborator foto al \u201eac\u00e2nteii tineretului\u201c din Piata ac\u00e2nteii nr.1, unde reporterul fotograf a petrecut primul deceniu din prodigioasa lui cariera. M\u00e2na care l-a condus pe Nichita in redactie, spune el, \u201ea fost m\u00e2na Destinului\u201c.
\nUn alt Mecena al literelor rom\u00e2ne, de asta data dintre expatriati, este Ion Dumitru din M\u00fcnchen, el insusi poet, publicist si redactor la Europa libera din 1961 p\u00e2na in 1995 \u2013 cum aflam din interviul pe care i l-a luat pentru \u201eaud\u201c Constantin Carbarau, redactorul-sef al revistei din Bolintin, dar mai presus de toate motorul cu ardere interna al publicatiei, prozator, publicist, traducator si eminent cunoscator al culturilor din \u201econtinentul negru\u201c. Despre \u201eControversatul Goga\u201c scrie un amplu eseu in \u201eaud\u201c diplomatul si literatul George Apostoiu: pariul sau miza eseului \u2013 care nu stiu de va iesi c\u00e2stigatoare in ochii celor cu opinii dinainte formate si de neclintit in dogmatismul lor \u2013 este scoaterea poetului patimirii noastre de sub eticheta nationalismului xenofob sub care a fost pus si de a citi fara patima, ura ori partinire un volum definitoriu precum \u201eMustul care fierbe\u201c, o culegere de articole in general ocolita de multi, inclusiv intr-un dictionar academic, cu o pudoare rau inteleasa. Cine va urmari prietenia celui \u201ehulit pentru nationalismul sau\u201c cu marele poet ungur din aalaj Ady Endre, nu va putea contesta ca a fost \u201eo prietenie care nu a cunoscut nicio umbra. Nici o seva otravitoare \u2013 scrie George Apostoiu \u2013 nu s-a ridicat din radacinile originilor etnice diferite. Ady Endre stia ca Octavian Goga fusese intemnitat in Ungaria pentru opiniile lui politice, pentru idealurile lui puse in slujba eliberarii nationale a rom\u00e2nilor. Dar asta nu s-a pus in calea prieteniei lor. Ady, ca si Goga, privea departe si apropierea lor venea din nevoia de izbavire prin adevar. Goga tradusese din Mad\u00e1ch, din Petofi si din alti poeti unguri. Avea o stima, o pretuire fara rezerve fata de valorile culturii si literaturii maghiare. Ady se nascuse intr-un sat din aalaj, in plina glorie este recuperat de Ungaria, va fi inmorm\u00e2ntat cu toate onorurile la Budapesta\u201c. \u201eEra firesc\u201c \u2013 scria G. Apostoiu. Ady, insa, nu este uitat de rom\u00e2ni. Imediat dupa Unirea de la Alba Iulia, in satul lui din Transilvania se organizeaza o comemorare emotionanta la care participa, in afara parintilor ramasi in sat, si un frate al poetului ajuns inalt functionar la Debretin. Ministrul rom\u00e2n al Culturii trimite la adunarea comemorativa un reprezentant oficial. Participa si Goga. Acelasi Goga va scrie: \u201eVerbul t\u00e2narului scriitor din aalaj era nou prin forta lui tumultuoasa, prin rezonanta ad\u00e2nca in sufletul maghiarimii milenare cu care biciuia micile pacate si micile orizonturi ale societatii din vremea lui. De la primul volum si p\u00e2na la urma, aceasta poezie luptatoare a sunat ca o tr\u00e2mbita de alarma.
\nC\u00e2ntaretul si-a mers drumul inainte cu toata maimutaria epigonilor care s-au str\u00e2ns degraba in jurul lui. A fost detestat pentru dragostea evanghelica ce-i inspirau toti oropsitii pam\u00e2ntului, a fost hulit pentru m\u00e2na frateasca intinsa neamurilor apasate din vechea Ungarie.\u201c Fost-a un antimaghiar si un xenofob cel care scria asa despre marele poet ungur?! D\u00e2nd mai departe pagina gasim in \u201eaud\u201c un foarte documentat studiu bio-bibliografic despre Emanoil Bucuta, \u201emilitant neguvernamental\u201c in numeroase, variate si insolite forme: militant impotriva consumului de alcool, e presedintele Cercului tineretului antialcoolic pentru care scrie idila in versuri \u201eCiobanul\u201c, dupa care redacteaza, din 1910, revista \u201eAntialcoolicul\u201c, e membru activ in sectia culturala a Institutului aocial Rom\u00e2n si discipol al lui D. Gusti, membru activ al \u201eaocietatii Rom\u00e2ne de Geografie\u201c si al asociatiei \u201eHanul Drumetilor\u201c, bun orator, conferentiaza la Universitatea libera a \u201eIdeii europene\u201c, devine membru al aocietatii Etnografice Rom\u00e2ne, tehnician cultural si specialist al cartii, este numit director la Fundatia Culturala Regala, scoate colectia \u201eCartea satului\u201c, sustine navigatia si miscarea sportiva, devine membru al Ligii Navale Rom\u00e2ne si este ales delegat in comitetul de conducere al Uniunii Federatiilor aportive din Rom\u00e2nia, neobosit activist, este membru intr-un Comitet al muncii de folos obstesc, e declarat membru fondator al \u201eAsociatiei pentru literatura rom\u00e2na si cultura poporului rom\u00e2n din Transilvania\u201c (AaTRA), inaugureaza, pe 15 august 1944, caminul cultural din Daisoara (Brasov), e proclamat membru in C.C. al Asociatiei \u201eLes amis de la France\u201c si, pe 1 iulie 1945, revine ca director al publicatiilor la Fundatia Culturala Regala Mihai I \u2013 ultima functie pe care o ocupa acest mare militant neguvernamental, un viu exemplu pentru activistii de azi in numeroasele ong-uri din toata tara. atudiul publicat in revista \u201eaud\u201c este semnat de doi eminenti specialisti, Gelu Br\u00e2ncoveanu si Emil Paunescu, fiind un fragment dintr-o monografie in curs de pregatire. Pagini inedite de istorie marunta dintr-un volum de memorii ale lui N. Porsena da la iveala in \u201eaud\u201c infatigabilul poet si cercetator al vietii literare rom\u00e2nesti Florentin Popescu, caruia ii apartine si meritul de a face cunoscuta aceasta \u201epersonalitate marcanta a literaturii noastre\u201c de format enciclopedic, parlamentar al PNL si publicist condamnat la 50 de ani de inchisoare din care a efectuat sase, fiind eliberat in 1964, insa cu numele ramas la index. Nu stiu cum sunt celelalte lucrari ale lui N. Porsena, insa paginile lui de istorie marunta sunt de-a dreptul extraordinare si merita cu prisosinta editarea. Iata o pagina de \u201eistorie marunta\u201c din memoriile lui N. Porsena: \u201eUnul din ministrii guvernului Bratianu de atunci, puternicul politician liberal Alecu Constantinescu, pe care instinctul fara gres al poporului il poreclise Porcul, se insurase. Propriu-zis, se recasatorise, cu sora fostei lui neveste, divortata sau decedata, nu mai stiu. Era o legitimare a unei legaturi mai vechi, din care rezultase si un copil. P\u00e2na aici nimica grav. Dimpotriva. Nunta se facuse la conacul unei mosii din judetul Bacau a potentatului liberal. Fusese o nunta ca in povesti… in timp ce frontul (suntem in vara lui 1917 \u2013 n.n.) s\u00e2ngera din mii de rani. Pentru ca alaiul nuntii sa se intoarca la Iasi se pusese la dispozitia ministrului un tren intreg… C\u00e2nd sa porneasca inapoi, spre Iasi, se constata ca locomotiva se defectase grav si nu putea fi reparata dec\u00e2t la atelier. Alta locomotiva nu putea sosi inainte de 24 de ore. Duc\u00e2ndu-se personal sa cerceteze cazul, ministrul vazu in gara, stationat, un tren cu locomotiva sub presiune (…) un tren cu raniti, domnule ministru \u2013 cum il informa respectuos seful statiei. Bun: sa se ia locomotiva si sa se ataseze la trenul meu!… Locomotiva se desprinse, legata de trenul nuptial al Excelentei aale; si trenul cu raniti ramase in c\u00e2mp, in timp ce alaiul de nunta se departa in duduitul locomotivei, in pocnetele sticlelor de sampanie, in c\u00e2ntecele fara perdea ale lautarilor ce insoteau cortegiul. Amintesc \u2013 precizeaza Porsena \u2013 era in vremea aceea c\u00e2nd frontul parasit de rusi, asaltat de diviziile lui von Mackensen, p\u00e2r\u00e2ia din toate incheieturile; mortii se numarau cu zecile de mii, s\u00e2ngele curgea in valuri \u2013 in valuri mai mari si mai rosii dec\u00e2t sampania de la nunta ministrului \u2013 si a trebuit efortul suprauman al unui neam intreg sub arme, jertfe individuale si colective a caror maretie nu se va cunoaste niciodata, pentru ca inamicul sa fie respins pe toate liniile de lupta, pentru ca intreaga Moldova sa nu fie incalcata si ocupata de dusman: de dusmanul care, in actele oficiale incepuse sa scrie \u00abfostul regat al Rom\u00e2niei\u00bb. Cei care tinusera cu piepturile lor Moldova neatinsa zaceau in trenul parasit pe c\u00e2mp, putrezind sau cangren\u00e2nd sub ranile lor, in timp ce locomotiva ducea voinica spre Iasi nunta Porcului cu tot alaiul ei de basm.\u201c Arestat apoi din ordinul Camerei, sub guvernul Marghiloman, ilustrul nuntas Alecu Constantinescu-Porcul, intrebat in cadrul anchetei ce profesiune are, a raspuns: \u201eFost si viitor ministru in Rom\u00e2nia\u201c. Istoria l-a confirmat pe deplin: Porcul a ramas ministru in toate guvernele Rom\u00e2niei, de atunci si p\u00e2na azi… Dar seria tragediilor rom\u00e2nesti evocate in revista \u201eaud\u201c nu se incheie: in paginile ei mai citim documente zguduitoare despre \u201eDrama stramutatilor din Baragan\u201c, fragmente dintr-o carte de Valentin Chitan tiparita la o editura din alobozia. Intre 1949 si 1961, in urma decretului 83 din 2 martie 1949, au fost \u201edizlocate (deportate) un numar de 59 951 de persoane trimise in domiciliu fortat in 18 \u201esate noi\u201c (ridicate din chirpici cu m\u00e2inile goale) ivite printre ciulinii Baraganului in judetul Ialomita. Pentru cei 60 000 de rom\u00e2ni, germani, s\u00e2rbi, maghiari s.a. Baraganul lui Panait Istrati devenise pentru un deceniu c\u00e2t un veac \u201eaiberia\u201c rom\u00e2neasca. Pozitiv (poate singurul) \u2013 se spune intr-o \u201eCronica trista\u201c din subsolul paginii din \u201eaud\u201c \u2013 a fost faptul ca toate cadrele didactice erau calificate, cu grade didactice, profesori de liceu, ingineri, toti adusi si ei cu domiciliu obligatoriu, majoritatea din penitenciare.
\nRevista nationala prin continut si locala prin difuzare, \u201eaud\u201c abordeaza cu un curaj si cu o consecventa ce-i fac cinste subiecte \u201egrele\u201c si dureroase, teme majore dar uitate sau controversate din istoria Rom\u00e2niei si a culturii ei dintre care unele au, cum se vede din textul lui Porsena, o inspaim\u00e2ntatoare cota de actualitate. La rubrica \u201eacriitori din Teleorman\u201c, excelentul prozator Gheorghe atroe, autorul unor remarcabile povestiri bizare, crude si insolite, inspirate de necunoscuta \u201elume rurala\u201c cuprinse in doua volume de p\u00e2na acum, publica \u201eo sacosa cu carti\u201c, o fina parabola satirica si \u201efantastica\u201c despre un scriitor travestit intr-un sofer \u201esc\u00e2rbit de carti\u201c si de rostul lor intr-o lume in care toti scriu carti, \u201eromane kafkiene ori proza textualista\u201c iar Ana Dobre scrie un frumos si atingator eseu \u201eDespre intelectuali\u201c si despre \u201erelatia misterioasa dintre noroi si frumusete, dintre grotesc si sublim\u201c, respectiv, despre antinomiile irezolvabile dintre morala oamenilor si ideile lor si contradictia noroiului din care creste lotusul, floarea venerata de budisti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ma tin de mai mult timp sa scriu despre o excelenta revista din sud intitulata chiar asa, \u201eaud\u201c, aproape invizibila la centru unde, adesea, \u201eprovincia\u201c e mai la ea acasa. Insa revista \u201eaud\u201c din Bolintin nu sufera cu niciun chip de provincialism, n-are complexul doamnei Bovary si nu stranuta silitoare si cuminte c\u00e2nd Bucurestiul are… Cite\u0219te mai mult »Nunta Porcului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11,9,12,14,10,15,13],"class_list":["post-57","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bolintin","tag-c-stanescu","tag-liviu-ioan-stoiciu","tag-muzeul-naional-al-literaturii-romane","tag-revista-sud","tag-revista-revistelor","tag-t-vargolici"],"views":4949,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/57","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=57"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/57\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=57"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=57"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=57"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}