{"id":5686,"date":"2010-12-09T12:54:12","date_gmt":"2010-12-09T10:54:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5686"},"modified":"2011-11-08T19:05:06","modified_gmt":"2011-11-08T17:05:06","slug":"aurel-dinu-si-aparenta-dedramatizare-a-razboiului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aurel-dinu-si-aparenta-dedramatizare-a-razboiului\/","title":{"rendered":"Aurel Dinu si aparenta dedramatizare a razboiului"},"content":{"rendered":"

Studenta Ioana-Andreea B\u00eerzescu si-a asediat subiectul, adica pe veteranul de razboi Aurel Dinu. De aceea, a reusit, \u00een c\u00e2teva zile, sa \u00eel intervieveze. Despre insistenta tinerei si despre cadrele oarecum neobisnite \u00een care fostul soldat si-a amintit si a povestit episoade din experienta sa de razboi aflam din relatarea studentei de 18 ani: \u201ePrima parte a interviului s-a desfasurat pe 30 octombrie 2010. L-am cautat acasa, dar nu l-am gasit de la \u00eenceput. Sotia lui mi-a spus ca Aurel a plecat cu calul, sa-l duca la pam\u00e2nt. L-am cautat la locul indicat. Acesta a fost primul cadru \u00een care a \u00eenceput sa-mi descrie razboiul trait. A fost \u00eensa un mediu zgomotos, c\u00e2tiva localnici treceau pe l\u00e2nga noi si \u00eei dadeau binete, \u00eel \u00eentrebau de vorba. Ne \u00eentrerupeau. Uf… si mai erau si caii, c\u00e2inii lor, zgomotele unei zile de munca la c\u00e2mp. Si s-au terminat si bateriile de la reportofon, asa ca a doua parte a interviului, parte desfasurata \u00een aceeasi zi, a avut loc la portita casei veteranului. Acum, zgomotul era asigurat de masinile care treceau pe sosea… asa ca a fost necesara \u00eenca o \u00eent\u00e2lnire cu domnul Aurel Dinu. Pe 13 noiembrie l-am prins tot \u00een fata portii si am continuat\u201c.
\nDupa informatiile oferite de autoarea interviului, veteranul Aurel Dinu este o persoana de statura medie, cu parul \u00eencaruntit; de aceea, pare mai t\u00e2nar, la aceasta aparenta contribuind si privirea directa, chiar energica. Este activ, \u00eenca desfasoara activitati domestice specifice vietii la tara. \u00cen timpul naratiunii, a gesticulat doar c\u00e2nd a descris varietatea de mine plantate sau dezamorsate, episodul ranirii. De regula, veteranul a vorbit rar, cu ceva pauze datorate (probabil) \u00eencercarii de a adauga mai multe detalii, de a descrie mai plastic, de a fi mai explicit. De aceea, relatarea evenimentelor la care Aurel Dinu a fost participant sau martor nu a fost \u00eentotdeauna coerenta. \u00cen timpul interviului, veteranul nu a oferit prea multe informatii, cel putin aceasta a fost concluzia studentei oarecum nemultumite de rezultatul final al efortului ei (la cererea veteranului, aceasta a pus si \u201e\u00eentrebari ajutatoare\u201c). Daca descrierea evenimentelor si a cadrelor spatio-temporale ale acestora a fost afectata\/alterata de amnezii, de confuzii si aproximari1, interesante sunt \u00eensa raportarile la Celalalt, la razboi precum la un Celalalt acceptat, dar nu agreat.
\nRazboiul l-a marcat doar fizic, cel putin asa a sustinut veteranul. La fel ca si \u00een cazul altor relatari de razboi, episodul propriei raniri devine axul naratiunii. \u00cen aceasta povestire de razboi, soldatul si-a pierdut un ochi. Veteranul sustine ca acela a fost ochiul lui de culoare verde!2\u00a0 Chiar daca pe front a suferit de frig si de foame, fostul genist nu a fost traumatizat psihic. Ba, mai mult, conform propriilor afirmatii oarecum autoironice, s-a fi dus la razboi ,,cu voie” si ,,a petrecut bine\u201c! Cred \u00eensa ca ultima fraza a \u00eenterviului oferit de Aurel Dinu este relevanta cu privire la \u00eempacarea sa cu realitatea istorica, dar si cu propria-i constiinta.
\nRazboiul: instructie, itinerar, defilare finala<\/strong>
\nLa prima vedere, naratiunea fostului soldat pare ca dedramatizeaza razboiul, ca \u00eel transforma \u00eentr-o poveste fara s\u00e2nge, fara victime. Pentru taranul-soldat razboiul este o cazna: ,,M-am nascut \u00een Comuna Stoenesti, sat Mogosesti… asta \u00een care suntem. \u00cen el m-am nascut, \u00een 1923… adica \u00een anul 1923, luna noiembrie, ziua 10. Am \u00eenvatat sapte clase primare la Stoenesti cu… Niculae Marinescu, cu Diaconescu3, adica cu domnisoara Diaconescu, da’ pe atunci era \u00eenca domnisoara. Pe tata \u00eel chema Gheorghe si pe mama Gheorghita4… asa s-au potrivit!
\nSi dupa scoala am facut premilitara, trei ani de zile am facut. Dup’aia (veteranul leaga cuvintele \u00eentr-o maniera personala, \u00eenc\u00e2t daca i-am reproduce vorbirea am desprinde cu greutate cuvinte unele de altele; \u00een acest caz pronunta \u201eduapaia\u201c; n.n.) m-a luat \u00een armata… si asa, am facut doar trei luni armata.
\nRazboiu’ a \u00eenceput \u00een 1939, dar nu am luptat de atunci, eu am luptat din ’44 \u00een sus, ca sunt nascut \u00een ’23 si m-a luat \u00een contigentul meu, cu leatul meu, m-a luat \u00een ’44 si am facut \u00eenstructia la… prima \u00eenstructie (instructie, n.n.) m-a \u00eencorporat la Brad, \u00een Hunedoara (jud. Huneodoara, n.n.). De acolo, ca a facut taica-meu o cerere, am venit la centrul de \u00eenstructie Genu, R\u00e2mnicul V\u00e2lcea (centru de instructie-geniu, n.n.). M-a mutat acolo… si acolo am stat o luna de zile \u00een \u00eenstructie… ca eram primul contigent, adica ultimul contigent de razboi… si asa am plecat cu razboiul p\u00e2na la Oarba de Mures. La Oarba de Mures a trecut Muresul dincolo… si unitatea noastra. Acolo s-au contopit Divizia 35 si Divizia 116. Acolo a fost urgie mare. Parca si acum aud artileria.
\nApoi, dupa Oarba, ne-a luat \u00eenapoi la centru de \u00eenstructie Genu… compania asta \u00een care eram noi pionieri, ne-am \u00eentors \u00eenapoi ca se \u00eemputinasera ostasii… si am venit aicia, am stat vreo luna si ceva de zile \u00een refacere, ne-a dat un concediu de 20 si ceva de zile si dup’aia am plecat si am luat razboiul de la Lucinetii de Sus7, Ungaria, granita Ungariei.
\nAsa am ajuns la Bunesco Bruno8, am trecut pe la Bunesco Bruno cu razboiul, am ajuns la\u2026 de acolo am mers la Oatrova, Praga9. Acolo am fost la Divizia 7 Infanterie, am fost Compania 81 Pionieri; ne-am dus cu deminari, cu minari, mai plantam mine, desplantam mine… ca unde se trecea cu razboiul nu trebuia sa treaca armata noastra. Asa ca le scoteam din pam\u00e2nt, le dezasamblam, le facem gramada si le dadeam foc.
\nAcolo, cum spuneam, am ajuns p\u00e2na la Ostrova (Ostrava, n.n.), l\u00e2nga Praga, aproape de Praga. Acolo am stat o luna, am stat \u00een bordeie ca se terminase razboiul! Mai erau diviziile SS, ca elea (alea\/acelea, n.n.) nu se predau, elea ori se omorau singure, ori plecau prin foc, prin apa, ele nu se predau adica. Si am stat o luna de zile acolo \u00een bordeie de coaja de brad. Am stat o luna si ceva de zile, a mai facut instructie cu noi, ca nu am facut perioada completa de armata… noi contigentul asta. Si dupa o luna am luat marsaluiala \u00eenapoi \u00een tara si am venit pe picioare din oras \u00een oras, cam de la Basca, Bistrita10, Debertin11, Baia Mare.
\nNe mai puneau si sa defilam, sa facem pas de defilare! Asta a fost marsaluiala din iunie, luna cea mai calduroasa. Ieseau cehoslovacii, care erau oameni, prin sate si ne dadeau apa, altceva nu! Si am marsaluit p\u00e2na la Dealul Feleacului12… si mai era acolo o statie care mergea spre Bistrita Nasaud pe l\u00e2nga o apa… si am mai stat si acolo o luna si ceva13.
\nApai, am fost la Bucuresti ca sa demonstram ca venim dupa front, ca am terminat cu victorie… am fost la Bucuresti, am facut niste demonstratii pe acolo… si am venit \u00eenapoi… si la Dealul Feleacului am dormit noaptea, am cazat noaptea acolo. De la Cluj mai \u00eencoa’ trecem peste asta… pest o apa acolo, parca Dejul14, si am venit pe picioare p\u00e2na la Prahova. Am venit p\u00e2na acolo numai pe picioare, toata unitatea noastra o fost asa; noi am fost companie de pionieri la Divizia 7 Infanterie si am venit acia… si aci ne-a ales echipe de pionieri si ne-a trimis. M-a trimis la Brasov pe mine si cu o echipa de zece oameni… si acolo am stat cam trei luni de zile la scos de bombe din pam\u00e2nt, dup’aia am terminat acolo, am stat trei luni de zile, am facut ce am facut acolo… si ne-am dus la unitate. La unitate ne-a dat drumul acasa… c\u00e2te 20 de zile de fiecare am avut si apai ne-a prezentat la Tecuci, la aerodromul Tecuciului sa distrugem alte bombe sau sa le dam foc, adica sa le str\u00e2ngem, sa le bagam \u00een gropi si sa le dam foc… si acolo am ramas fara ochi!
\nAccidentul care i-a
\nmarcat existenta<\/strong>
\nS-a \u00eent\u00e2mplat ca a lovit un altoi… mi-a venit un sublocotenent ca sa facem curatirea terenului pe aerodromul Tecuciului; si oamenii adunau proiectilele care erau rasp\u00e2ndite; le scotea oamenii pentru pescuit, pentru nu stiu ce, le scotea de le desfaceau, le faceau… si erau niste proiectile ca de brand de 60. Nu stii dumneata ce sunt, dar poti \u00eenregistra ca stiu astia de citesc, ca-s mai vechi.
\nSi cautam si gaseam proiectile din estea… si numa’ vine unu’ din fata mea, tocmai c\u00e2nd eu eram aplecat sa iau un proiectil de jos, sa-l pui colea… si asa, ala (un alt proiectil, n.n.) a venit \u00een fata mea; ca a fost \u00een frunza de salc\u00e2m, ca era luna lui martie, ca frunza de salc\u00e2m era \u00een tot aerodromul, ca era tot \u00eencercuit cu liziera de salc\u00e2m, cu puieti de salc\u00e2m… nu stiu! Doar m-am aplecat… si m-am pomenit ca m-a lovit \u00een ochi, \u00een fata! Nu am vazut sase zile. M-a adus la Bucuresti doi camarazi de-ai mei de acolo, m-a dus la Bucuresti la spital si la 24 de ore de la lovitura mi-a scos ochiul, ca nu s-a putut sa mi-l trateze, sa-mi scoata schija. A intrat chiar \u00een luminita ochilor si am avut toata fata \u00eempuscata; erau numai niste elea ca v\u00e2rful acului! Si am stat la spital vreo 12 zile, mi-a facut operatie si mi-a dat drumu’ acasa, concediu medical vreo 45 de zile. Dup’aia m-am dus, mi-a mai dat iar concediu, ca nu se vindecase (ochiul, n.n.).
\nM-a plasat la 40% si mi-am luat pensia \u00een ’78, mi-am luat pensia ca sa muncesc undeva o jumatate de norma. Unde era sa ma duc? Da’ asta a fost t\u00e2rziu. P\u00e2na a venit ici, pe r\u00e2u, canalizarea asta15… si ziceam ca sa intru acia; da’ m-am ferit ca se spargea la piatra pe aicia, pe r\u00e2u, ca venea o piatra d’aia de se sfar\u00e2ma, de-mi putea sari \u00een ochi… si ce mai ma faceam?
\nRazboiul din comuna Stoenesti
\nDa’ o mai fost si un alt fel de razboi. Ai mei de aici s-au simtit o t\u00e2ra prost ca au venit rusii\u2026si c\u00e2nd au venit \u00een tara si faceau mari dezastre. La noi, chiar aici \u00een comuna, nu prea au facut… pe aici; da’ la V\u00e2lcea, pe acolo, distrugeau biserica, bagau cai \u00een biserica… p\u00e2na au ajuns la noi. Aici au facut convoi de carute, treceau si pe soseaua asta. A trecut pe aici, pe la Cacova, au venit, au trecut peste Barbatesti16 cu carutele, erau convoaie de carute rusesti. Tata a patit, ca i-a luat un cal atunci, \u00een timpul ala. C\u00e2nd au venit rusii, c\u00e2nd au intrat rusii faceau terori\u2026 bine, bine\u2026 ca si rom\u00e2nii faceau \u00een Rusia prostii din estea, dar eu n-am fost \u00een Rusia, numai \u00een tara, \u00een Ungaria, \u00een Cehoslovacia. Deci, au venit rusii cu avarii proaste, cu fel de fel de apucaturi de fugeau oamenii pe c\u00e2mp… cica le era frica de rapit fete, ca rusii rapeau femei… nu stiu ce, au trecut cu scandal!
\nLa 5 mai s-a terminat razboiul! Rusii aveau cantonamente, dormeau \u00een case la cehoslovaci, la astia eliberati. Pe noi, rusii nu ne bagau \u00een seama… de, daca au luptat cu noi \u00een Rusia! Asa ca ei aveau necaz pe noi, ei au luat victoria, ei ziceau ca victoria ei au luat-o, numai ei! Ne-au dat si noua asa c\u00e2te o decoratie ,,Cinste si Onoare\u201c. Ca d’aia am o pensie de trei milioane doua sute patruzeci, ca daca nu aveam decoratia nu-mi dadeau astia mai mult de un milion… ca asa dau!
\nRazboiul soldatului, \u00een rezumat
\nNu am fost casatorit, eram cavaler, de parinti ma g\u00e2ndeam, \u00eencolo nu! Am plecat cu voie la razboi, prima perioada de instructie am petrecut-o bine, am facut premilitara completa. Si mi-a prins bine ca mi-a dat grupa \u00een primire, nu am avut suparari cu nimica, dec\u00e2t asta a fost supararea \u2013 ger, frig, foame. Si alta suparare am avut, c\u00e2nd ne-a adus de Pasti oua rosii… si elea au venit stricate. Asa ca astea a fost ! O duceam rau cu m\u00e2ncarea pe front, venea cu ea rece. Eu am dus-o rau, ca aici a fost mai greu, ca nu ne primeau nici \u00een curte17, doar slovaci ne mai primeau sa intram si \u00een casa. Nemtii erau sefi pe acolo prin Cehia, ca erau aproape de ei si de aia nu-i iubeau pe nemti. Rusii intrau cu abuz; ei dormeau \u00een case, dar noi pe c\u00e2mp, doar \u00een grajduri c\u00e2nd erau ploi.
\nAm simtit pe front, cum sa spun, toata mizeria, paduchii, vai de capul meu ce am patit! Ne scaldam pe fiecare saptamana si tot degeaba. Erau niste paduchi cu coada \u00een sus, asa o nenorocire… Si dupa ce am venit \u00een tara, tot greu am dus-o cu m\u00e2ncarea, nu era p\u00e2ine, era foametea aia, era seceta, incepuse seceta mare… si nu era p\u00e2ine, traiam cu malai pe front, ne dadea cartofi cu ciorba sau cu mazare, ne dadea \u00een loc de p\u00e2ine, ca nu era p\u00e2ine.
\nAm dus-o greu, dar a dat Dumnezeu si am trait. Marsaluiam, pe fiecare zi marsaluiam, la ora patru terminam, pasul la patru, la cinci cu itierarul (traseul, n.n.) nu stiu care, te spalai pe picioare, pe corp, ca se mersese pe caldura, praf, se mersese mult. Era greu cu razboiul, ca mergeai la \u00eenaintare, ca trebuia sa te feresti, ca nu stiai de unde trage c\u00e2te un inamic, si se tragea… p\u00e2na ne organizam si noi, sa facem frontul nostru, stateam si cu burta lipita de pam\u00e2nt…era greu! Primeai ordine de la obsevatori cam c\u00e2ti metri sa \u00eenaintezi, ca se trage din partea dreapta, ca din partea st\u00e2nga… ca era observatori la un foisor, pregatit bine prin pomi, prin elea, si erau ofiteri de te dirijau unde sa \u00eenaintezi, unde sa nu \u00eenaintezi, sa te ascunzi, erau multe elea, multe treburi! Nu pot sa spun ca a fost chiar periculos pentru mine, ca am fost la deminari, ma mai scoteau de pe linia \u00eent\u00e2i si ma duceam la deminari. Si acolo era periculos ca daca calcai pe o mina neobservata te arunca \u00een aer… mai ales erau d’elea ca daca erai mai greu de 60 kg si calcai pe ea, te arunca \u00een aer. A aruncat cal cu caruta cu tot! Era mina d’aia T, aia de era pentru tancuri. Mina\u2013 clopot, era asa… cum sa spun? O bagai \u00een sant, astupai si ea distrugea tancuri, d’aia \u00eei spunea mina\u2013 clopot. Mai era si mina-calimara, ca era cum e o calimara, legata una de alta cu s\u00e2rma, daca luai o d’aia, toate explodau c\u00e2nd o luai cu piciorul. Te desfigura mai mult de picioare, de m\u00e2ini… nu mureai, numai daca calcai pe ele cu toata puterea… mureai. \u00cen rest, daca simteai s\u00e2rma si nu cadeai, te lovea la picior, nu era periculos. Elea erau periculoase, mina T germana.
\nDupa \u00eencorporare, nu trebuia atunci sa ne \u00eencorporeze, trebuia numa’ \u00een ’45. Ne-a \u00eencorporat pe 21 mai… da parca nu se unificase Pastele! Sau era de Sf. Constantin si Elena, ca pusese Pastele \u00een aprilie atunci?
\nAm avut un comandant, am avut doar pe Toma David asta de pe r\u00e2u \u00een sus, leat cu mine, si era Barbulescu18, dar asta era la aprovizionare ca era mai batr\u00e2n. Astia care au fost pe aicia, pe la noi, a fost ca asta de a murit alaltaieri, de l-au \u00eengropat alaltaieri (s\u00e2mbata)19, dar era la alta unitate, era la v\u00e2natorii de munte. Noi am facut la 3 Pionieri de Munte si dup’aia m-a mutat la 5 Pionieri, ca s-a desfiintat centru la Genu20… si pe front am fost utima data pionieri la Divizia a 7-a Infanterie, Compania 81 Pionieri\u201c.
\n,,Mai \u00eenchizi si ochii…\u201c<\/strong>
\nC\u00e2nd Aurel Dinu a fost \u00eentrebat, \u00eenainte de sf\u00e2rsitul interviului, daca a ucis \u00een timpul razboiului, el a raspuns simplu si scurt: ,,Nu stiu, nu stiu, dar c\u00e2nd tragi cu pusca mai \u00eenchizi si ochii!\u201c. Astfel au procedat cei mai multi dintre soldatii proveniti din mediul rural. Cultura traditionala a fost mult mai puternica dec\u00e2t propaganda de razboi sau dec\u00e2t autoritatea comandantilor. \u201eVarsarea de s\u00e2nge\u201c uman a fost perceputa ca pacat mortal. Era o urma ad\u00e2nca, o ipostaza veterotestamentara de neeludat.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA \/ IOANA-ANDREEA B\u00ceRZESCU<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Studenta Ioana-Andreea B\u00eerzescu si-a asediat subiectul, adica pe veteranul de razboi Aurel Dinu. De aceea, a reusit, \u00een c\u00e2teva zile, sa \u00eel intervieveze. Despre insistenta tinerei si despre cadrele oarecum neobisnite \u00een care fostul soldat si-a amintit si a povestit episoade din experienta sa de razboi aflam din relatarea studentei de 18 ani: \u201ePrima parte… Cite\u0219te mai mult »Aurel Dinu si aparenta dedramatizare a razboiului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2936,4257,4256],"class_list":["post-5686","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-amintiri-de-razboi","tag-povesti-despre-front","tag-povestiri-de-razboi"],"views":1592,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5686","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5686"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5686\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5686"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5686"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5686"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}