{"id":5683,"date":"2010-12-09T12:52:11","date_gmt":"2010-12-09T10:52:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5683"},"modified":"2010-12-09T12:52:25","modified_gmt":"2010-12-09T10:52:25","slug":"%e2%80%9enoi-si-necunoscuti%e2%80%9c-%e2%80%9einteresanti-si-originali%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enoi-si-necunoscuti%e2%80%9c-%e2%80%9einteresanti-si-originali%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eNoi si necunoscuti\u201c, \u201einteresanti si originali\u201c"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Doua devize pentru un festival bicefal, \u00een Germania, la Mannheim-Heidelberg<\/strong><\/p>\n<p><em><strong>Nu m-am g\u00e2ndit niciodata sa fac socoteala festivalurilor germane spre a ajunge, cumva, la concluzia ca ele sunt at\u00e2t de multe precum sortimentele de br\u00e2nza frantuzeasca, adica, aproxim\u00e2nd, doar vreo 365, si asta numai pentru ca anul are si el limitele lui. Nu. Ma tem ca biata noastra planeta \u2013 si ar fi bine sa nu ne facem ca nu observam -, e deja excedata de manifestarile cinematografistilor. Tocmai de aceea ar fi timpul sa estimam si sa ne (pre)zervam dreptul de a constata. Nicio grija, si la noi se apropie, implacabila, era univoca a redundantei, absoluta.<\/strong><\/em><br \/>\nO spun cu m\u00e2na pe inima, intuitiv. Sunt cu mult mai putine manifestarile cinematografice din Germania. Rigoarea prusaca nu se dezminte. Eficienta ram\u00e2ne, \u00eenca,argumentul forte. Ca si orientarea, sa-i spun, filosofica, \u00eentruc\u00e2t nemtii sunt nemti si \u00een materie de audio-vizual. Un festival pregatit sa-si sarbatoreasca, \u00een 2011, sexagenariatul nu are nici pe departe complexul berlinez al \u00eent\u00e2ietatii, desi, ca v\u00e2rsta, Berlinul e pe aproape, invidios si cosmopolit, cu ceva mai batr\u00e2n, poate marcat de obsedantul sentiment al staifului. Mostra cinematografica, si ea \u00een criza istoricitatii, tematoare sa nu se scufunde, precum Venetia, tot mai putin amfitrionala, practica de la o vreme anonimatul, ca si mondenitatea interesata, desi lasa impresia ca se muta din an \u00een an la Lido, insulita aceea plina mai ales de bicicliste parca prea dornice de aventuri ad-hoc, contrariate, totusi, capricios si paradoxal, de invazia de toamna a strainilor. Ca si Venetia,\u00a0 Mannheim-ul circula pe un canal special. Doar ca de pe apele Rhinului nu vei vedea niciodata rasarind triumfator chipul lui George Clooney.<br \/>\nSpecial la Mannheim-Heidelberg este, mai ales, sentimentul valorii. Si cu at\u00e2t mai special, presentimentul autenticitatii talentului. Nu am vazut nici macar umbra unui compromis si nu am dat de ceva care sa aduca a redundanta. Aici nu sunt acceptati dec\u00e2t cei care vor avea ceva de spus. Cum sa-i descoperi? Cum sa-i cuantifici?<br \/>\nCa sa ne facem o idee de c\u00e2t de eficienta este orientarea festivalului, voi da numele celor trecuti pe aici la primii lor pasi: Francois Trufaut, Rainer Werner Fassbinder, Krzysztof\u00a0 Kieslowski, Wim Wenders, Jim Jarmusch, Lars von Trier, Atom Egoyan, Thomas Vinterberg.<br \/>\n\u201eNecunoscuti si\u00a0 talentati\u201c, \u201einteresanti si originali\u201c nu sunt doar lozincile unei ambitii. Se mizeaza, e de \u00eenteles, \u00eent\u00e2i si \u00eent\u00e2i, pe socul imageriei inovative. Nici premiile nu stau la p\u00e2nda numai si numai spre a acoperi cu glamour un nume sau un film. Nu ca actorii nu ar fi importanti, dar lor nu li se acorda premii. Este un festival al descoperirilor de autori. \u00cen competitia oficiala au patruns \u00een 2010 doar cincisprezece titluri, rulate alternativ, la cele doua sali de la Stadhaus, apoi reprogramate \u00een cinematografele din Mannheim (Atlantis, Schlossgarten) si din Heidelberg, orasul nocturnelor studentesti, unde aerul lui vechi si atins de eternitate se trezeste brusc din amortire la primul fascicul al luminii de pe ecran.<br \/>\n\u00cenfiintat \u00een 1952, festivalul faimosilor directori de mai t\u00e2rziu, cum l-am putea defini,\u00a0 si-a adaugat \u00een timp o sectiune (\u201eMannheim Meeting Place\u201c). S-a \u00eencercat \u00een felul acesta\u00a0 organizarea unor dialoguri \u00eentre producatori, regizori si distribuitori, \u00een intentia de a asigura montajul financiar al unui proiect. \u00cen anul de criza 2010, structura unui mecanism planetar (erau invitati p\u00e2na deunazi oameni de cinema din toate continentele, la o masa \u201efata-n fata\u201c) a luat forma unor dialoguri aplicate, dar la nivel ceva mai institutionalizat, si mai generalizat de tipul, sa zicem, \u201eCoproductiile cu (\u00een) Uniunea Europeana\u201c sau \u201eDistributia digitala\u201c. Orientarea de ultima ora a tinut sa aseze pe tapet, c\u00e2t mai aproape de programatica festivalului, felul de a spune altfel, dar si alt fel de povestiri. Ca sa demonstreze ca schimbarea de macaz nu este deloc \u00eent\u00e2mplatoare, editia 2010 ( a 59-a) a micsorat numarul filmelor, asa \u00eenc\u00e2t, din vreo mie de titluri, a oprit treizeci-patruzeci. Ele au fost focusate \u00een respectul unei atitudini c\u00e2t mai aproape de dinamica progresului artistic. Nu cred, tocmai de aceea, ca sunt multe asemenea manifestari unde sa simti pulsul pregnant al originalitatii\u00a0 \u00een starea ei genuina. Poate parea o exagerare, dar lucrurile sunt argumentabile.<br \/>\nNu voi lua film cu film. E destul sa vezi ce anume s-a premiat dintr-o selectie care si ea poate fi graitoare. Cel mai bun film \u00een competitie \u2013 sub semnul tematic al copilariei agresate -, a fost considerat de juriu, dar si de grupul criticilor de la fata locului, o productie canadiana cu un titlu fellinian \u2013 \u201e10 1\/2\u201c (regia Daniel Grou) -, dar departe, foarte departe, chiar, de viziunea somptuoasa a unui \u201eabis \u00een abis\u201c. Povestea construieste \u00een maniera mai degraba neorealista, tragedia unei experiente, i-as putea spune hormonale, a unui baiat agresor sexual, \u00een consecinta filmelor porno difuzate pe canalele de televiziune. Nu ne putem face ca nu pricepem o atare amenintare. Un pusti a carui v\u00e2rsta da titlul filmului\u00a0 \u2013 fara mama, fara tata, singur pe lume -, este \u201eajutat\u201c de un nou proiect\u00a0 \u00een sprijinul celor care nu-si mai gasesc nicidecum locul. O avalansa de agresivitati se dezlantuie tocmai dinspre acel spatiu ce ar fi trebuit sa fie al \u00eentelegerii, al adoptiunii calde, sincere, necontrafacute. Ce iese din \u00eencercarea de a face bine cu forta s-a mai vazut. O izolare tot mai drastica, o \u00eencarcerare a spiritului liber. Avertismentul acesta este cu totul cutremurator, iar juriul nu putea sa nu remarce c\u00e2t de aproape este regizorul de realitatea ce ne ameninta pe toti. Sala a fost arhiplina. Nimeni nu a miscat \u00een scaune. Nimeni nu a parasit sala. Banuiesc ca si juriul a votat \u00een unanimitate.<br \/>\nPe acelasi tronson tematic, mut\u00e2ndu-ne la alte v\u00e2rste, e de semnalat consecventa cu care cinematograful chinez \u00eesi respecta vointa de a produce originalitate. \u201eThe High Life\u201c de Zhao Dayong vine cu o claritate a prospetimii tematice, asociata convingator cu imageria filmica. China de astazi este teatrul lansarii individualitatilor mustind de initiative. Un cuplu se arunca \u00een v\u00e2ltoarea afacerilor, dubioase, p\u00e2na la urma, oferind locuri de munca unor tineri, \u00eentr-o schema piramidala, tot mai aproape de a se narui. Se construieste un pretext narativ cu miza multipla. Avem prilejul de a analiza nu doar macrocosmosul social si enviromental, ci si macerarea sentimentelor, degradarea relatiilor afective, autodistrugerea devenind un posibil mod de viata. Avertisment de luat \u00een seama. Nu pot trece peste faptul ca subiectual, chiar si sub aspect interpretativ, ca si filmul, aduce aminte de stilul celui care da titlul premiului \u2013 Rainer Werner Fassbinder \u2013 , ca o certa propunere de a refuza cliseele si de a trece dincolo de conventiile unei arte.\u00a0 Filmul a intrat si \u00een gratiile criticii internationale. \u201eFiprescienii\u201c nu au ezitat sa-i acorde premiul lor. Pentru ecumenici (unde am avut si o reprezentanta din Rom\u00e2nia, Alina Birzache), cel mai interesant si mai inovator film a fost \u201eHold Me Tight\u201c (regia Kaspar Munk). O poveste a redemptiunii. Un adolescent liceal asista, dar si participa, la un viol colectiv, dupa ore. Victima este chiar fata de care el se \u00eendragostise. Efectul este\u00a0 coplesitor. Parintii lui si el \u00eensusi, dar mai ales fata, devin tot mai marcati de un gest fara noima. Cum s-a ajuns aici? Ce se mai poate \u00eendrepta dupa ce totul a fost distrus? Iata \u00eentrebari carora filmul le cauta un raspuns.<br \/>\nPutem extinde comentariul trec\u00e2nd si la alte titluri din festival. Ele merg pe aceeasi directie, polemica, contrarianta, put\u00e2nd fi luata drept nonconformista, dar, sa\u00a0 recunoastem, at\u00e2t de aproape de cruciada sentimentelor distruse sub ochii nostri \u00eenca din fragezimea v\u00e2rstelor. Ar trebui sa tinem seama de acest semnal de alarma. Copiii de astazi sunt tot mai violentati, deseori fara ca parintii sa fie capabili de reactii adecvate.\u00a0 Nu doar spre a-i \u00eentelege, dar, mai cu seama, spre a \u00eentreprinde ceva care sa-i ajute si sa-i scoata din marasmul psihiatric spre care se \u00eendreapta ca spre o prapastie de neevitat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Doua devize pentru un festival bicefal, \u00een Germania, la Mannheim-Heidelberg Nu m-am g\u00e2ndit niciodata sa fac socoteala festivalurilor germane spre a ajunge, cumva, la concluzia ca ele sunt at\u00e2t de multe precum sortimentele de br\u00e2nza frantuzeasca, adica, aproxim\u00e2nd, doar vreo 365, si asta numai pentru ca anul are si el limitele lui. Nu. Ma tem&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enoi-si-necunoscuti%e2%80%9c-%e2%80%9einteresanti-si-originali%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eNoi si necunoscuti\u201c, \u201einteresanti si originali\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4255,4254,4253,4252],"class_list":["post-5683","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-hold-me-tight","tag-the-high-life-de-zhao-dayong","tag-estivaluri-germane","tag-festival-cinematografic"],"views":2881,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5683","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5683"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5683\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5683"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5683"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5683"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}