{"id":5680,"date":"2010-12-09T12:48:44","date_gmt":"2010-12-09T10:48:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5680"},"modified":"2010-12-09T12:49:03","modified_gmt":"2010-12-09T10:49:03","slug":"elementar-dragul-meu-greenaway-%e2%80%9erembrandt%e2%80%99s-j%e2%80%99accuse-%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elementar-dragul-meu-greenaway-%e2%80%9erembrandt%e2%80%99s-j%e2%80%99accuse-%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Elementar, dragul meu Greenaway: \u201eRembrandt\u2019s J\u2019Accuse…!\u201c"},"content":{"rendered":"


\nAles pentru a deschide prima editie a Festivalului International de Film Experimental EXPIFF, documentarul \u201eRembrandt’s J’Accuse…!\u201c din 2006 e, precum aflam \u00eenca din titlu, o pledoarie. Dar pentru ce?<\/strong><\/em><\/p>\n

Are cuv\u00e2ntul apararea<\/strong>
\nIntentia manifesta a lui Greenaway e de a raspunde \u00eentrebarilor pe care le ridica cea mai celebra lucrare a maestrului olandez, \u201eRondul de noapte\u201c din 1642. Putem afla adevarul despre acest tablou doar daca \u00eel privim cum trebuie, asupra acestui fapt suntem preveniti de la bun \u00eenceput. Nu e nicio surpriza, pentru cei familiarizati cu discursul reformator al cineastului britanic, ca a privi cum trebuie se traduce prin a privi asa cum priveste el (sau: \u201easa cum doar el stie sa o faca\u201c). Nimeni nu mai stie sa priveasca, si asta nu de ieri, de azi, ci de sute de ani \u00eencoace. \u00centelegem prea putin din ceea ce vedem deoarece traim \u00eentr-o societate de analfabeti vizual. Putinii stimuli vizuali non-textuali pe care \u00eei primim rareori \u00eei interpretam cum trebuie. Mai mult, independent de capacitatile noastre limitate de receptare, desi pare ca primim imagini, prin intermediul cinematografiei primim, de fapt, invariabil doar texte \u2013 Greenaway a spus-o \u00een film si a repetat-o at\u00e2t la masterclass-ul sustinut \u00eenaintea vizionarii, c\u00e2t si la sesiunea de \u00eentrebari care a \u00eencheiat seara. De altfel, s-ar parea ca o spune, de destula vreme, oricui sta sa-l asculte. Drept urmare, un al doilea pariu al lui \u201eRembrandt’s J’Accuse…!\u201c ar fi sa propuna un astfel de material prin excelenta vizual, consacr\u00e2ndu-si implicit autorul ca \u00eentemeietor al unui nou cinema (sau al adevaratului cinema, a carui necesitate acesta o postuleaza). Dat fiind ca Greenaway constata existenta acestui impas si \u00een consecinta e primul care \u00eel defineste (\u00een chip cu totul convenabil, destul de vag), a reusi \u00een aceasta secunda \u00eentreprindere nu ar fi trebuit sa prezinte nici o dificultate: e ca si cum cineastul-arhitect ar participa la o licitatie al carei caiet de sarcini tot el l-a scris. si totusi, Greenaway convinge cu prima sa pledoarie si ofera un bubuitor esec cu cea de-a doua.
\nPrivirea lui Greenaway<\/strong>
\nForta documentarului \u201eRembrandt’s J’Accuse…!\u201c si principala slabiciune a filmului sunt una si aceeasi: textul. Prin intermediul textului suntem informati asupra controverselor pe care \u201eRondul de noapte\u201c le-a creat, si tot prin intermediul textului ni se ofera explicatii pentru fiecare controversa \u00een parte. Citind pagina dupa pagina de scenariu, Greenaway elucideaza enigma dupa enigma, uit\u00e2nd uneori sa mai citeze sursele. Ni se dezvaluie identitatea unor personaje, dar nu e niciodata clar daca stie cine sunt si ce cauta \u00een tablou pentru ca a citit-o sau daca doar o presupune. Ni se spune ca tabloul avea cu totul alte dimensiuni \u00een secolul al XVII-lea dec\u00e2t are acum, dat fiind ca spatiul \u00een care a fost expus a impus taierea lui, dar de unde a aflat-o documentaristul, nu stim. Pur si simplu stie, si atunci c\u00e2nd \u00eesi etaleaza aceste cunostinte, o face cu aerul ca dezvaluie \u00een premiera mondiala secrete p\u00e2na atunci pastrate cu sfintenie. \u00cen realitate, un singur mister e dezlegat de Greenaway \u00eensusi, cel al manusii.
\nSi de aceasta data Greenaway se serveste de pictura pentru a face cinema. Doar ca nu avem de-a face cu o recompunere, de data aceasta cinematografica, a unui cadru celebru, ci cu o deconstructie. Tabloul lui Rembrandt este explicat cu rabdare si pe \u00eentelesul tuturor. Aceasta \u00eendelunga explicatie se face \u00een principal prin intermediul vocii din off a lui Greenaway. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, chipul sau apare pe ecran, ca pentru a acorda si mai mare greutate spuselor sale \u2013 naratorul nu e fitecine si nu e omniscient doar c\u00e2nd vine vorba de \u201eRondul de noapte\u201c, ci e un regizor important al contemporaneitatii, daca nu singurul.
\nPentru a fi credibil, acest discurs pe care Greenaway \u00eel tine are nevoie de tablou; pentru a prezenta interes ca produs de consum, de o serie de artificii. Tabloul serveste drept martor argumentelor invocate de Greenaway. Vedem cu ochii nostri sabia \u00eentr-o anumita pozitie, manusa chiar e acolo unde Greenaway spune ca e, omul din spatele vocii nu ne vorbeste de nebun. \u00cen acelasi timp, reconstituirile aproximative si interviurile cu personajele tabloului ne mentin atentia treaza de-a lungul acestui documentar care altminteri ar fi avut o adresabilitate substantial redusa. Prin aceste brizbrizuri, filmul e antrenant, \u00een felul \u00een care un film politist e antrenant (chiar Greenaway \u00eel compara cu seria \u201eCSI\u201c). \u00censa nici tabloul, nici aceste artificii nu schimba faptul ca pilonul pe care aceasta constructie se bizuie e textul. Un text asemanator unui doctorat, care ar functiona la fel de bine tiparit precum functioneaza rostit.
\nIar faptul ca acest text e citit de un inamic al textelor nu ne \u00eencalzeste cu nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ales pentru a deschide prima editie a Festivalului International de Film Experimental EXPIFF, documentarul \u201eRembrandt’s J’Accuse…!\u201c din 2006 e, precum aflam \u00eenca din titlu, o pledoarie. Dar pentru ce? Are cuv\u00e2ntul apararea Intentia manifesta a lui Greenaway e de a raspunde \u00eentrebarilor pe care le ridica cea mai celebra lucrare a maestrului olandez, \u201eRondul de… Cite\u0219te mai mult »Elementar, dragul meu Greenaway: \u201eRembrandt\u2019s J\u2019Accuse…!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4250,4249,83,4251],"class_list":["post-5680","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-documentarul-rembrandts-jaccuse","tag-festivalul-de-film-experimental-expiff","tag-film","tag-greenaway"],"views":3886,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5680","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5680"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5680\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5680"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5680"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5680"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}