\u00cen montarea piesei \u201eO scrisoare pierduta\u201c de I.L. Caragiale pe scena Teatrului \u201eJ\u00f3kai\u201cB\u00e9k\u00e9scsaba (Ungaria) regizorul Laurian Oniga a abordat textul din doua unghiuri de atac. Pe de o parte, o revizitare-aducere la zi a relatiilor dintre personaje, remodelate \u00een context actual, pe de alta parte (si cu ajutorul dramaturgului din amintitul teatru \u2013 din pacate, un asemenea profesionist nu exista \u00een institutiile de gen din Rom\u00e2nia \u2013 \u00een echivalarea replicilor \u00een limba maghiara contemporana dintr-o traducere care nu tradeaza originalul, nu niveleaza nuantele, dar nici nu se \u00eencapat\u00e2neaza cu obstinatie sa talmaceasca acolo unde echivalentele sunt imposibil de realizat.
\nLa reusita montarii a contribuit decisiv si scenograful Howard Lloyd, om de teatru binecunoscut \u00een Marea Britanie si \u00een Europa, care a lucrat pentru prima oara pe un text rom\u00e2nesc si cu un regizor rom\u00e2n, afirm\u00e2nd ca a avut parte de o \u201eexperienta fantastica\u201c datorata \u201eviziunii foarte inteligente\u201c a lui Laurian Oniga.
\n\u00cen spectacolul care a fost revelatia editiei din acest an a Festivalului de Teatru Clasic de la Arad, politica \u201emisca soarele si celelalte stele\u201c, ca sa-l parafrazez pe Dante Alighieri. Toate personajele piesei fac politica profesionist, adica \u00eesi fac din politica o profesie. Prin care ajung la sau \u00eesi mentin functiile considerate unice ratiuni de a exista. Derapajele, trasul sforilor fara rezultat imediat, anecdoticul, adulterul, coruptia ori orientarile sexuale iesite din norma, departe de a fi percepute ca slabiciuni omenesti, sunt argumente puse la pastrare pentru ca, la momentul potrivit, sa serveasca aceleiasi cauze. Sa sporeasca sau sa diminueze capitalul politic, dupa caz.
\nSpatiul \u00een care personajele evolueaza dupa lectia mostenita de generatii a fost imaginat de scenograful Howard Lloyd ca un templu \u00een care se oficiaza si se oficializeaza politica. Un fel de sala a Congresului American, \u00een care coloane masive sustin rafturi pline de carti ce ascund usi secrete. O friza circulara suspendata deasupra, cu imagini ale \u201eCinei cea de taina\u201c \u00een viziunea lui Leonardo si a altor maestri ce au abordat biblica tema, la care trag cu ochiul politicienii de azi ca sa-si justifice tradarile. Un birou cu dimensiuni impresionante, \u00eenconjurat de fotolii ergonomice si acoperit cu cabluri, veioze, laptop-uri si computere \u00eemparte scena \u00een dou\u00e3, delimit\u00e2nd si recompun\u00e2nd baletul putere-opozitie p\u00e2na la fraternizarea finala, \u00eenchidere de ciclu politic complet.
\n\u00cen tarcul la nivel \u00eenalt, fiecare cu microfonul si cu fotoliul sau, personajele constata declansarea crizei (e.mail-ul de amor interceptat de hackeri) \u00een plina campanie electorala, intra si ies din jocul politic, ofera si primesc, au impresia ca domina evenimentele si accepta, regrup\u00e2ndu-se, solutionarea de la centru. Supravegheati discret de Ghita (Dudu) Pristanda si de un gardian public (insolit cuplu gen Pat si Patachon), care tot numara steagurile, dar evalueaza si posibilii votanti, spectatorii devin, \u00een momentele cheie ale montarii, o masa de manevra manipulata de pe scena. \u00cen mijlocul lor, Cetateanul turmentat (nu de alcool, ci de schimbarile rapide de situatie), t\u00e2nar, avid sa participe si el la \u00eempartirea bucatelor, comunica prin videochat cu protagonistii. Care, ca bravi politicieni de azi, citesc ziarele pe laptop, \u00eesi rezolva corespondenta prin e-mail, se uita la desene animate (al caror fond sonor, de productii Walt Disney, invadeaza periodic sala) si fireste, nu dau atentie discursurilor electorale aiuritoare. Pentru ca, nu-i asa, jocurile sunt demult facute.
\nDezghiocate din contextul restrictiv, eliberate de culoarea locala (doar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd reamintita de sonurile balcanice ale prelucrarii pieselor de rezistenta din repertoriul trupei lui Goran Bregovic), extrase din moliciunile bonome, \u00eengaduitor hazoase, ale comicului de limbaj, relatiile dintre personajele \u201eScrisorii pierdute\u201c trec cu brio testul aducerii la zi. Nimic nu sc\u00e2rt\u00e2ie \u00een structura de rezistenta a piesei care, revizitata inspirat, inteligent, cu\u00a0 metoda, dezvaluie un scriitor de mare forta, nedatat, un Caragiale pe care trecerea timpului \u00eel confirma si \u00eel valideaza ca important dramaturg european.
\nRegizorul Laurian Oniga a stiut sa gaseasca germenii actualizarii textului caragialian \u00een esenta organica a piesei si nu \u00een detalii de suprafata, cum s-a \u00eent\u00e2mplat de c\u00e2teva ori \u00een modernizari redundante semnate de regizori prea grabiti (cu obstinatie grabiti) sa ni-l faca pe Caragiale contemporan. Si a stiut sa aleaga o distributie pe masura strategiei sale de revizitare a unei piese pline de capcane c\u00e2nd e vorba de asemenea riscanta \u00eentreprindere. C\u00e2tiva dintre actorii de v\u00e2rf din teatrul maghiar al zilelor noastre, care fac buna cariera si \u00een film, au fost scoliti \u00een Caragiale, departe de ticurile, locurile comune si abordarile \u201eclasice\u201c ale \u201eScrisorii pierdute\u201c pe scenele rom\u00e2nesti. Si au ajuns sa fie, structural, altfel dec\u00e2t personajele din montarile-etalon, \u00eenscrise \u00een istoria teatrului autohton. F\u00f6ldi L\u00e1szl\u00f3 e un rece, calculat, dezbarat de sentimentalism Stefan (Stefy), Tipatescu, de o pregnanta care umple scena, mai ales \u00een disputa cu Zoe. Tarsoly Krisztina, departe de matroana romantioasa si de consoarta adulterina speriata de ce-o sa zica partidu’, e o juna pusa pe catarat social, accept\u00e2nd compromisul c\u00e2nd e vorba de o situatie privilegiata, nu lipsita \u00eensa de tresariri bovarice (excelenta scena c\u00e2nd, las\u00e2nd sa-i cada masca, se destinde dezvaluind, \u00een intimitate, ca nu regreta nimic, precum La M\u00f4me Piaf. O Zoe devenita Zizi c\u00e2nd \u00eesi abandoneaza peruca sofisticata si stilul office si se uita la desene animate \u00een bratele consortului \u00eenselat.
\nPolitician purs\u00e2nge, agil, stap\u00e2nind scena cu ochi versat de profesionist care actioneaza \u00een raspar fata de ticul verbal \u201eai putintica rabdare\u201c, Acs Tibor e un foarte credibil, al zilelor noastre, Zaharia Trahanache, un maestru, prin excelenta, al manipularii. O silueta cenusie, care face si desface destine politice si se amuza, cinic, \u00een rolul de sot-tata.
\nBartus Gyula e un Catavencu de scoala noua, care se \u00eenchipuie uns cu toate alifiile (si nu e), face aliante, e tras \u00een piept, cade si se ridica, e mare sforar al vorbelor (neascultate de mai marii zilei) \u2013 discursul lui, un fel de monolog turbionar, cu fata la auditoriul care-l ignora, ritmat de \u201eRrromania\u201c m\u00e2r\u00e2ita ca dintr-o cusca de leu t\u00e2nar, \u00eenca nededat cu marile confruntari, e un moment de v\u00e2rf al montarii.
\nMasiv, ras \u00een cap, deloc zaharisit, vulgar c\u00e2t \u00eei sta bine dezinvolturii unui politician care primeste de la centru ce i se cuvine \u2013 Hodu Jozsef \u2013 Dandanache \u2013 e un baron sigur pe el, pentru care nici puterea, nici placerea nu mai au, demult, taine. Cu aparente de onestitate si devotiune fata de partidul din care fac parte, dar si decisi sa schimbe barca, daca li se ofera ceva mai bun, Farfuridi (vorbitorul de serviciu) \u2013 Csomos Lajos si Br\u00e2nzovenescu, sustinatorul sau travestit, Tege Antal, completeaza, cu nuanta (temperat) burlesca, bestiariul politic al spectacolului. Ca ipostaze ale maturitatii la care vor ajunge confundabilii \u00eentre ei Ionescu si Popescu (Szab\u00f3 Lajos si Vad\u00e1sz G\u00e1bor), junii aflati \u00eentre putere si opozitie si viceversa, dupa cum li se pare ca bate v\u00e2ntul protector. Prabusit \u00eentr-o lume virtuala, crez\u00e2ndu-se stap\u00e2n pe sine pentru ca mediile \u00eei furnizeaza informatii, \u00een realitate \u00eensa, manipulat, trimis de la Anna la Caiafa, Cetateanul turmentat (Czitor Attila) e o imagine credibila a votantului contemporan, a carui deruta nu mai are nimic din hazul bonom clasicizat al rolului. \u00cen fine, (Dudu) Pristanda, un malac unduindu-se serpeste prin scena, cu rotitele de sub frunte misc\u00e2ndu-se rapid c\u00e2nd e vorba de oarece avantaj, umil c\u00e2nd trebuie, autoritar c\u00e2nd i se porunceste, e \u00een datele, si vechi si noi, ale personajului.
\nSingurul actor din distributie care a mai jucat \u00eentr-o piesa de Caragiale, \u201eD’ale carnavalului\u201c, F\u00f6ldi L\u00e1szl\u00f3 (Tipatescu) afirma la premiera: \u201eC\u00e2nd am citit aceasta piesa, am spus ca daca ar trebui sa caut prin tot repertoriul din Ungaria as fi ales acest text, cu acest regizor. Ma simt foarte onorat ca am lucrat la acest proiect. Piesa e foarte actuala si aici, \u00een Ungaria, politicienii sunt mai rai dec\u00e2t cei din Caragiale. Personajul meu trece de la lirism sentimental p\u00e2na la cele mai salbatice manifestari\u201c. Felul \u00een care actorii au sustinut demersul regizoral e de retinut si de remarcat: stap\u00e2nirea perfecta a datelor fiecarui rol, ritm debordant, excelenta conditie fizica, expresivitate, inteligenta artistica, dictie de invidiat (un capitol la care confratii rom\u00e2ni nu stau tocmai bine). Si, peste toate, placerea de a juca \u00eentr-un spectacol \u00een a carui \u00eemplinire au crezut de la \u00eenceput.
\nAceasta reusita revizitare a lui Caragiale, nu de forma, ci organic adusa spre prezent, ar trebui neaparat de vazut si la Bucuresti si \u00een alte festivaluri \u00een care valorile dramaturgiei rom\u00e2nesti (at\u00e2tea c\u00e2te sunt) nu prea au cautare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen montarea piesei \u201eO scrisoare pierduta\u201c de I.L. Caragiale pe scena Teatrului \u201eJ\u00f3kai\u201cB\u00e9k\u00e9scsaba (Ungaria) regizorul Laurian Oniga a abordat textul din doua unghiuri de atac. Pe de o parte, o revizitare-aducere la zi a relatiilor dintre personaje, remodelate \u00een context actual, pe de alta parte (si cu ajutorul dramaturgului din amintitul teatru \u2013 din pacate,… Cite\u0219te mai mult »Hackeri la scrisorica de amor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4248,4247],"class_list":["post-5677","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-i-l-caragiale-pe-scena-teatrului-jokaibekescsaba-ungaria","tag-regizorul-laurian-oniga"],"views":1797,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5677","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5677"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5677\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5677"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5677"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5677"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}