Ca unul care m-am ocupat, \u00eendeaproape, \u00een ultimii 10-12 ani, alaturi de colegii de la fosta Catedra de Etnologie si Folclor a Facultatii de Litere de la Universitatea din Bucuresti si de alti colaboratori, discipoli ai Profesorului Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907 \u2013 d. 8 octombrie 2000), de editarea operei stiintifice a celui care a fost numit, pe buna dreptate, creatorul scolii folcloristice rom\u00e2nesti moderne, aveam, \u00een acest al zecelea an scurs de la trecerea sa \u00een lumea umbrelor, sentimentul datoriei cel putin \u00een parte \u00eemplinite. Au aparut, \u00een timpul vietii lui, doua volume \u201eFolclor rom\u00e2nesc\u201c. Editie \u00eengrijita de Nicolae Constantinescu si Alexandru Dobre, Editura Grai si Suflet \u2013 Cultura Nationala, 1998; vol. I \u201eTeorie si metoda\u201c, 355 p.; vol. II \u201eTexte si interpretari\u201c, 355 p., apoi, alt volum din seria de Opere, ca sa zicem asa, Folclor rom\u00e2nesc, Vol. III, Editie \u00eengrijita si Nota asupra editiei de Nicolae Constantinescu, Adrian Stoicescu si Rodica Zane, Editura Universitatii din Bucuresti, 2007, 192 p. O editie revazuta din \u201eObiceiuri traditionale rom\u00e2nesti\u201c. Postfata de Rodica Zane, a aparut la Editura Univers, 1999, 230 p. Corespondenta Mihai Pop \u2013 Anton Golopentia, din timpul campaniei de la D\u00e2mbovnic, a fost recuperata si pregatita pentru tipar de Sanda Golopentia Eretescu, fiind publicata, sub titlul \u201eMihai Pop la D\u00e2mbovnic\u201c, \u00een volumul omagial \u201eCentenar Mihai Pop. 1907-2007. Studii si evocari\u201c. Editie \u00eengrijita de Ioana Fruntelata, Adrian Stoicescu, Rodica Zane, Editura Universitatii din Bucuresti, 2007, p. 19-52. Colegul Gheorghe Deaconu a recuperat si a tiparit \u00een editie bilingva o comunicare stiintifica mai putin cunoscuta a Profesorului, \u201eLe texte folklorique et son statut contextuel\/Textul folcloric si statutul sau contextual\u201c, Editura F\u00e2nt\u00e2na lui Manole, R\u00e2mnicu V\u00e2lcea, 20081. Un vol. IV din \u201eFolclor rom\u00e2nesc\u201c (cca 200 de pagini) este \u00een pregatire, dar nu a fost \u00eenca finalizat, un proiect de editare a cursurilor speciale tinute de Profesor \u00een decursul timpului, folosind notitele fostilor sai studenti, se afla \u00een lucru, si cu aceasta consideram ca putem spune \u201emission accomplished\u201c, misiune \u00eendeplinita, cel putin din punctul de vedere al primei sau a celei de-a doua generatii de postpopieni.
\nEra, acest efort recuperator, si un raspuns dat prea des repetatei asertiuni, sustinuta cu obstinatie mai ales de neprietenii Profesorului Mihai Pop, ca acesta nu ar fi avut o opera stiintifica notabila, ca ar fi scris si ar fi publicat putin \u00een lunga sa viata. Cele peste o mie de pagini tiparite p\u00e2na acum veneau sa demonstreze contrariul si sa puna cel putin un bemol prea des clamatei absente a Operei celui pe care mult-putinii sai continuatori \u00eel considera \u201ecreator de scoala \u00een folcloristica rom\u00e2neasca\u201c. A ramas \u00een afara proiectului de recuperare a scrierilor lui Mihai Pop cursul universitar \u201eFolclor literar rom\u00e2nesc\u201c, Editura Didactica si Pedagogica, 1976, 1978, cu mai multe retipariri dupa 1990, scris \u00een colaborare cu Pavel Ruxandoiu, o opera colectiva, scrisa \u201ela patru m\u00e2ini\u201c, fara indicarea partilor elaborate de unul sau de celalalt dintre autori. Este adevarat ca, mult mai t\u00e2rziu, Pavel Ruxandoiu a extras capitole\/prelegeri din cursul din 1976 si le-a \u201etopit\u201c \u00een propria sa carte Folclorul literar \u00een contextul culturii populare rom\u00e2nesti, Editura \u201eGrai si Suflet \u2013 Cultura Nationala\u201c, 2001, fara sa faca undeva o precizare despre relatia dintre cartea sa si cursul comun scris \u00eempreuna cu Mihai Pop. Dar nu vreau sa deschid acum, aici, o discutie care, daca nu s-a declansat la momentul aparitiei cartii, dupa moartea lui Mihai Pop, ar fi, poate, necesara c\u00e2ndva.
\nC\u00e2nd, cum am zis, ma (ne) consideram multumit(ti) de \u00eemplinirea, fie ea si partiala, a datoriei fata de profesorul nostru\u00a0 de folclor, iata ca, \u00een aceasta toamna,\u00a0 profesorul universitar, sociologul Zolt\u00e1n Rost\u00e1s arunca o petarda a carei detonare va avea \u00een mod sigur ecou \u00een r\u00e2ndul celor care l-au cunoscut pe Mihai Pop si \u00een r\u00e2ndul celor care nu l-au cunoscut direct pe acesta.
\nEste vorba despre cartea Mihai Pop, \u201eVreau sa fiu si eu revizuit\u201c. Publicistica din anii 1937-1940. Antologie de Zolt\u00e1n Rost\u00e1s, Editura Paideia, 2010, 416 p., articole publicate sub semnatura Petre Buga \u00een \u201eLumea rom\u00e2neasca\u201c si \u201eAzi\u201c.
\nCum a ajuns Zolt\u00e1n Rost\u00e1s la \u201eCapturarea lui Petre Buga\u201c ne spune el \u00eensusi \u00een cele nici 10 pagini ale micului studiu introductiv cu care se deschide volumul de jurnalistica a viitorului profesor de folclor. Editorul a petrecut mult timp \u00een preajma Profesorului, \u00een cadrul unui proiect de istorie orala despre Scoala sociologica de la Bucuresti, \u00een care i-a \u00eenregistrat pe \u201eprimii monografisti ai Scolii gustiene\u201c, interviurile, discutiile libere cu acestia (\u00eentre care Ernest Bernea, Harry Brauner si Lena Constante, Paula Herseni, Marcela Focsa, Stefan Milcu, Mihai Pop, Gheorghe Vladescu \u2013 Racoasa) fiind publicate \u00een volumul \u201eSala luminoasa\u201c, Editura Paideia, 2003. O suita de interviuri cu Henri H. Stahl apare separat \u00een vol. \u201eMonografia ca utopie\u201c, Editura Paideia, 2000, din care retin secventa provocata de intervievator \u00een legatura cu Mihai Pop: \u201eSi, ca sa revenim la Mihai Pop: el a luat conducerea acestui institut (de folclor, apoi de etnografie si folclor \u2013\u00a0 n. n. . N. C.) si a \u00eencercat sa faca o administrare a institutului, \u00een vremuri foarte grele. s\u2026t Defectul este ca nu scrie. Are relatii, da, destul de importante, si \u00een strainatate, ca sa capete premiul Herder pentru scrierile lui, care nu exista. Apare cu trei pagini, o mica introducere, o mica prefata, o mica notita \u2026 A condus acest Institut de Etnografie foarte bine, si cursul pe care l-a facut la facultate, de etnografie, pare-se ca a avut oaresicare rezultate. Adica, c\u00e2tiva oameni i-a pus pe linia de plutire. s\u2026t \u2013 \u00cen orice caz, studentii lui \u00eel respecta sintervine Zolt\u00e1n Rost\u00e1st \u2013 Stie carte, fara nici un fel de \u00eendoiala. Si are o mare experienta de teren. Ca a fost la Fundu Moldovei, a fost la Dragus, a fost la Runcu, a fost la Cornova, asa ca are experienta, stie. \u2013 Si e citit, vede lucrurile cuprinzator. \u2013 Da, da. E la curent cu toata problema. Are un singur defect clar, n-a pus m\u00e2na pe condei sa scrie. Ca lene o fi fost, sau teama \u2026 ca sunt multi carora le e teama, nu cumva sa dea o lucrare care nu e la \u00eenaltimea la care ar dori ei sa fie. Poate ca nu are puterea de munca si rabdarea sa faca o lucrare la nivelul lui\u201c (p. 286).\u00a0 Este evident ca batr\u00e2nul Stahl (1901-1991) \u2013 interviurile sunt facute \u00een anii 1985-1987 \u2013 vorbeste din auzite, transmit\u00e2nd ceva din atmosfera creata \u00een cercul lui de prieteni, de fosti colaboratori, fata de Mihai Pop, amestec\u00e2nd un soi de admiratie (\u201eStie carte, fara nici un fel de \u00eendoiala. Si are o mare experienta de teren.\u201c) cu\u00a0 vechi antipatii sau pur si simplu cu prejudecati induse de \u201egura lumii\u201c, \u00een care o voce distincta trebuie sa fi fost aceea a lui Ovidiu B\u00e2rlea, care s-a socotit \u00eentotdeauna nedreptatit de Mihai Pop si l-a \u201emuscat\u201c ori de c\u00e2te ori a avut ocazia pe seful lui de la Institut. Este cunoscuta perfidia cu care \u00eei contesta meritele \u00een Istoria folcloristicii rom\u00e2nesti (1974), \u00een care reproduce, \u00eentr-o nota de subsol, \u00een limba germana, motivatia acordarii Premiului Herder lui Mihai Pop, \u00een 1967, las\u00e2nd sa se \u00eenteleaga ca niciuna dintre lucrarile citate acolo nu ar fi existat.
\nDar ceea ce este greu de \u00eenteles este de ce nici Mihai Pop, c\u00e2nd \u00eesi trece \u00een revista viata, \u00een fata microfonului (vezi \u201eArhiva de folclor \u2026 la sura de f\u00e2n\u201c, \u00een\u00a0 Zolt\u00e1n Rost\u00e1s, \u201eSala luminoasa. Primii monografisti ai Scolii gustiene\u201c, 2003), nici H. H. Stahl, contemporan cu acesta, nu pomenesc nimic despre colaborarile celui dint\u00e2i \u00een presa anilor 30-40 ai secolului trecut. \u00cen detectivistica de mare finete pe care o \u00eentreprinde Zolt\u00e1n Rost\u00e1s \u00eentrebarea, legitima, \u00eesi asteapta \u00eenca raspunsul. Din aceasta perspectiva mi se pare nedreapta incriminarea adusa discipolilor Profesorului care nu s-au angajat, dupa aparitia informatiei (adica dupa mentionarea pseudonimului sub care a semnat, \u00een Dictionarul lui Mihail Streja, din 1973) \u201esa fi publicat si\/sau comentat aceste texte\u201c. Descoperirea lui Zolt\u00e1n Rost\u00e1s este ea \u00eensasi t\u00e2rzie (\u00een 2009) si mai mult sau mai putin \u00eent\u00e2mplatoare, dar, se stie, \u201eaudaces fortuna juvat\u201c. \u00cenc\u00e2t nu putem dec\u00e2t sa-l felicitam pe \u00eendraznetul Zolt\u00e1n Rost\u00e1s si sa-i multumim pentru aceasta recuperare pe drept cuv\u00e2nt extraordinara.
\nCa unul care m-am straduit sa recompun biografia profesorului Mihai Pop, m-am lovit de lipsa de informatii; nu am gasit, scriam \u00eentr-o prefata, nici o \u201eautobiografie\u201c a sa, una din zecile pe care trebuie sa le fi scris la angajarea, sau la preluarea unei functii, sau macar la intrarea \u00een Partid. Nu am gasit pentru ca nici eu nu am perseverat \u2013 m-am limitat la arhiva Universitatii (\u201enu avem\u201c \u2013 mi s-a raspuns) si la interogarea orala a celor de la Institutul de Etnografie si Folclor (\u201enu exista\u201c, si am terminat). Ma \u00eendoiesc, \u00eensa ca autorul ar fi divulgat acolo colaborarile la presa dinainte de Razboi, chiar daca cele doua publicatii aveau, evident, o orientare de st\u00e2nga, sa zicem asa. Iar comentariile t\u00e2narului gazetar (c\u00e2nd a \u00eenceput sa publice \u00een \u201eLumea Rom\u00e2neasca\u201c, anul I, nr. 11, 12 iunie 1937, nu \u00eemplinise \u00eenca 30 de ani) \u00eel arata ferm asezat pe baricadele democratiei, ale antitotalitarismului,\u00a0 \u00eempotriva fascismului \u00een ascensiune, contra politicianismului veros practicat pe malurile D\u00e2mbovitei acum 70 de ani ca si acum.
\nIndirect \u2013 si \u00eemi dau seama de aceasta abia acum \u2013 H. H. Stahl sugera ceva \u00een discursul sau din anii 80 despre relatiile lui M. Pop cu unii potentati ai vremii: \u201eEl avea oaresicare priza, era bun prieten, de pilda, cu Zaharia Stancu \u2026\u201c. De unde si p\u00e2na unde prietenia cu autorul romanului \u201eDescult\u201c? Abia acum putem sa facem o conexiune \u2013 Zaharia Stancu fusese director\/redactor (sef) al ambelor publicatii la care a scris Petre Buga, alias Mihai Pop, \u201eLumea rom\u00e2neasca\u201c si \u201eAzi\u201c. Curios este faptul ca \u00een articolul consacrat publicatiei \u201eAzi\u201c de \u201eDictionarul General al Literaturii Rom\u00e2ne\u201c, vol. I (A\/B), 2004 sunt mentionati, \u00eentre colaboratori, si alti sociologi, de orientari politice diametral opuse, precum Henri H.Stahl, pe de o parte si Traian Herseni ori Ernest Bernea, pe de alta. Dar nici o vorba despre Petre Buga, poate si datorita faptului ca acesta tinea o rubrica de comentarii politice.
\nCe releva cele 155 de articole retinute de Zolt\u00e1n Rost\u00e1s \u00een \u201eantologia\u201c sa? (De fapt, am aflat chiar de la autor, \u00een discutia pe care am avut-o cu acesta la lansarea cartii \u00een cadrul Sesiunii Stiintifice Nationale \u201eMihai Pop\u201c de la Facultatea de Litere din Bucuresti, 26-27 noiembrie 2010, ca nu este vorba de o antologie, de o selectie, deci, din textele scrise de M. Pop \u00een cele doua publicatii, ci de \u00eentreaga productie editoriala a acestuia, sub semnatura Petre Buga, pe durata anilor 1937-1940.)
\nPrima constatare priveste neasteptata actualitate a discursului publicistic al t\u00e2narului Pop, consecventa sa \u00een interpretarea evenimentelor din perspectiva omului Europei Centrale si de Est, gratie, desigur, si contactului direct cu aceasta lume \u2013 Maramuresul natal se \u00eenvecina, la un moment dat, cu Cehoslovacia, facuse studii universitare la Praga, la Varsovia si la Cracovia, la Bonn, obtinuse, mai t\u00e2rziu, un doctorat la Bratislava, fusese atasat de presa \u00een capitale central si sud-est europene.
\nPasiunea sau macar interesul pentru politica nu l-au parasit niciodata. Era un maestru al culiselor, al micilor b\u00e2rfe cu efecte mari, al combinatiilor neasteptate, de sahist experimentat. Nu \u00eent\u00e2mplator \u00eel cautau tineri si mai putin tineri cercetatori straini care urmau sa ia sfat de la el \u00een ceea ce priveste orientarea studiilor lor \u2013 si nu a gresit niciodata \u00een \u00eendrumarile lui. Nu \u00eent\u00e2mplator, cunosc\u00e2ndu-l, nu stiu \u00een ce \u00eemprejurare, pe Ladis K. D. Kristof, originar din Bucovina, la vremea respectiva profesor de stiinte politice la Portland State University, S. U. A., a ramas \u00een str\u00e2nsa relatie cu acesta, care \u00eel socotea un adevarat maestru \u00een stiintele politice ale sud-estului european.
\nDe admirat la profesorul Pop era, cum subliniaza si Zolt\u00e1n Rost\u00e1s, luciditatea \u2013 luciditatea si, adaug eu, scepticismul care se citea \u00een z\u00e2mbetul complice din coltul buzelor. La fel, si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, desigur, respectul valorilor adevarate, pretuirea modelelor \u2013\u00a0 a se citi, \u00een acest sens, articolele \u201eAcademia Rom\u00e2na a sarbatorit pe d. profesor Gusti\u201c, \u201eLumea rom\u00e2neasca, anul I, 23 ianuarie 1938, \u00een vol. p. 137, \u00een fapt o simpla cronica a prezentei Rom\u00e2niei la Expozitia internationala de la Paris, unde pavilionul Rom\u00e2niei fusese organizat de marele sociolog, si \u201eA murit profesorul Ovid Densusianu\u201c (idem, anul 2, nr. 373, 11 iunie 1938, \u00een vol. p. 287-290), un cald elogiu adus celui care \u00eei calauzise primii pasi \u00een formarea sa intelectuala si stiintifica: \u201eGrai si suflet se cheama revista de specialitate pe care, un deceniu si mai bine, a condus-o profesorul Ovid Densusianu. Frumoasa si simbolica \u00eempreunare de vorbe si simbolice au fost viata, opera si g\u00e2ndirea \u00eentreaga a acestui \u00eentelept, \u00eenvatat si poet, a acestui mare, ad\u00e2nc si fin spirit al culturii rom\u00e2nesti\u201c.
\nPilduitoare sunt articolele despre destinul satului rom\u00e2nesc, despre scoala, despre carte, despre modernizare si traditie etc., articole care se pot citi cu acelasi interes astazi ca si \u00een urma cu 70 de ani.
\nPublicistica din anii 1937-1940 a lui Mihai Pop devoaleaza un secret bine pastrat, naste \u00eentrebari, va st\u00e2rni, sper, discutii. Folcloristului, etnologului, sociologului, antropologului Mihai Pop i se adauga, postum, o noua dimensiune \u2013 aceea de gazetar, de comentator politic, de polemist. Sa-l ascultam, citindu-l, de dincolo de Styx.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca unul care m-am ocupat, \u00eendeaproape, \u00een ultimii 10-12 ani, alaturi de colegii de la fosta Catedra de Etnologie si Folclor a Facultatii de Litere de la Universitatea din Bucuresti si de alti colaboratori, discipoli ai Profesorului Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907 \u2013 d. 8 octombrie 2000), de editarea operei stiintifice a celui care… Cite\u0219te mai mult »Un secret bine pastrat: publicistica Profesorului Mihai Pop<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1006,4234,4233,3988,4235],"class_list":["post-5668","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-antropologie","tag-destinul-satului-romanesc","tag-mihai-pop","tag-publicistica","tag-sociologie-romaneasca"],"views":2733,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5668","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5668"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5668\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5668"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5668"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5668"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}