Am tot vorbit, \u00een ultimele c\u00e2teva luni, despre ce fac muzeografii, despre ce g\u00e2ndesc ei, despre munca lor, despre rezultatele lor. Am spus ceva mai putine lucruri despre asteptarile publicului. Stim, de cele mai multe ori, cum vad oamenii muzeele, at\u00e2t cei care le calca pragurile, c\u00e2t si cei care nu ar intra \u00eentr-un muzeu nici ca sa se adaposteasca de furtuna. Despre acestia din urma stim ca asteptarile lor sau, mai degraba, lipsa lor de asteptari, sunt determinate fie de educatia precara (at\u00e2t cea dob\u00e2ndita \u00een familie c\u00e2t si cea pe care ar trebui sa le-o dea scoala), fie de experiente \u201enefericite\u201c de la v\u00e2rste fragede: muzee plictisitoare sau stresante. Dar nu este vorba doar despre cei a caror relatie cu muzeele este de virtuali vizitatori, ci si despre cei care sunt legati de muzee prin relatii administrative. Cam ce \u00eesi imagineaza acestia \u2013 majoritatea lor, politicieni (nu conteaza nici rangul, nici partidul) \u2013, despre rolul muzeelor poate constitui, uneori, un bun subiect pentru \u00eensufletirea gazetelor umoristice (desi umorul e cam negru).
\nAstfel, muzeele ar trebui sa fie, \u00een primul r\u00e2nd, un fel de institutii-umbrela pentru tot ceea ce \u00eenseamna organizarea campaniilor electorale. De la spectacole de muzica populara (comerciala, evident) si organizarea de mitinguri p\u00e2na la tiparirea de afise electorale (\u00een marja printurilor publicitare obisnuite) si oferirea de logistica si expertiza gratuita, muzeele ar trebui sa fie, \u00een mintea acestor politicieni de duzina, un fel de agentii electorale. Apoi, evident, \u00een sprijinul acelorasi nobile scopuri civice, muzeele ar trebui sa se transforme \u00een organizatori de spectacole pentru fiecare festival de obiceiuri, traditii si \u00eendeletniciri, mai mult sau mai putin satesti, medievale, regionale sau nationale etc., pentru ca electoratul trebuie tinut \u00een priza pe perioada \u00eentregului mandat, pentru a da votul corect, la alegeri. Agentii de turism, case de editura, agentii publicitare, agentii de spectacole \u2013 toate acestea ar fi doar o parte din fetele alternative ale muzeelor, pentru ca asta nu e tot. Muzeele ar trebui sa constituie o alternativa la sistemul de \u00eenvatam\u00e2nt, sa contribuie la educatia civica pentru reciclarea materialelor si pentru atitudini tolerante fata de minoritari, sa mentina viu interesul pentru arta, stiinta si cultura, sa accepte gazduirea catafalcurilor tuturor personalitatilor urbei si sa ofere cadouri de Craciun si de Pasti. Mai exista vreo institutie de acest fel \u00een oras? I se cere spitalului sa tina treaza m\u00e2ndria nationala? I se cere brigazii de pompieri sa organizeze cursuri de balet? I se cere administratiei financiare sa se ocupe de copiii institutionalizati? De ce ar trebui muzeele sa faca mai mult dec\u00e2t ceea ce este menirea lor originara, aceea de a proteja si a pune \u00een valoare patrimoniul cultural?
\nExista doua raspunsuri la aceasta \u00eentrebare. \u00cen primul r\u00e2nd, muzeele au dovedit, \u00een ultimele c\u00e2teva decenii, ca pot si vor sa faca mult mai mult dec\u00e2t sa aiba grija de patrimoniul cultural. Au fost aduse \u00een aceasta situatie de o tot mai intensa competitie, pe de o parte, \u00eentre ele si, pe de alta parte, \u00eentre ele si orice alte institutii de cultura, la care muzeele au raspuns printr-o permanenta \u00eencercare de a-si depasi conditia. \u00cen al doilea r\u00e2nd, reprezentantii administratorilor nu au, de regula, o viziune foarte clara despre rostul muzeelor. Pentru acestia, muzeele sunt \u2013 probabil si datorita imensei lor diversitati tipologice \u2013, institutiile cu cel mai vag obiect de activitate dintre toate supusele administratiilor locale.
\nPresiunea care apasa pe structurile muzeale se rasfr\u00e2nge, evident, asupra personalului. Ceea ce pare greu de \u00eenteles de catre multi dintre decidentii politici este ca acest personal este, \u00eentr-adevar, specializat! Sunt oameni care au urmat nu doar cursurile si masteratele unor facultati, ci si alte cursuri de specializare, \u00een tara si \u00een strainatate; unii dintre ei sunt doctori \u00een stiinte si multi au rafturi \u00eentregi de carti publicate. Sigur, nu vreau sa spun ca toti specialistii muzeelor rom\u00e2nesti sunt niste personalitati sau ca, macar, sunt remarcabili. Sistemul a perpetuat existenta, \u00een muzee, a multor oameni care nu stralucesc prin nimic si care nu au alte obiective dec\u00e2t sa ia un salariu, asa de mizerie cum e, si sa iasa linistiti la pensie. Totusi, numarul acestora s-a diminuat, \u00een ultimii ani, proportional cu reducerea personalului muzeal. Daca perioada de boom economic a facilitat cresterea schemelor muzeelor, deja \u00eencep\u00e2nd din 2007 administratia centrala a impus masuri restrictive la angajari. Directorii nu au avut \u00eencotro si au trebuit sa gaseasca tot felul de subterfugii (contracte de colaborare, conventii civile), iar posturile eliberate prin pensionare au ramas neocupate. \u00cen momentul de fata, muzeele sunt, \u00een mod evident, subcapitalizate cu personal, at\u00e2t \u00een ceea ce priveste specialistii, c\u00e2t si relativ la cel auxiliar (supraveghere, tehnicieni, muncitori etc.). Cu toate astea, pretentiile fata de muzee sunt din ce \u00een ce mai ridicate. Situatia tinde sa devina de necontrolat, iar urmarile ar putea fi grave, pentru ca atunci c\u00e2nd managerii doresc sa organizeze si evenimente care sunt strict de competenta muzeelor, pot constata fie ca nu le ajunge finantarea, fie ca personalul este ocupat \u00een tot felul de actiuni conexe, de la serbari populare si t\u00e2rguri de nunti, p\u00e2na la campanii de ecologizare si evenimente de promovare a unor branduri turistice, inventate peste noapte. Pentru un personal amenintat permanent, cu reduceri salariale si concedieri, poate fi deja prea mult.
\nMuzeele Rom\u00e2niei au, \u00een total, cam 4.500 de salariati ca personal de specialitate. Politica imbecila a regimului ceausist \u00een domeniul resurselor umane pentru institutiile de cultura, determinata de reducerea drastica a locurilor de admitere \u00een facultatile cu profil umanist, de repartizarea absolventilor doar \u00een unitati de \u00eenvatam\u00e2nt din mediul rural si de salariile disproportionat de mici, comparativ cu alte sectoare de activitate, a facut ca de pe la \u00eenceputul deceniului noua al secolului trecut p\u00e2na prin 1995 media de v\u00e2rsta a personalului muzeal sa creasca rapid, ceea ce a dus la o adevarata cezura \u00eentre generatiile din aceste institutii. Recentele masuri de austeritate vor produce efecte similare care se vor resimti negativ \u00een muzee p\u00e2na prin 2020 \u2013 2030. Cu un asemenea personal muzeele abia vor reusi sa duca mai departe proiectele proprii si sa aiba grija, minimal, de patrimoniul pe care \u00eel administreaza. Este o imagine care vine \u00een flagranta contradictie cu buna dispozitie pe care o afiseaza alesii locali de c\u00e2te ori participa la evenimente \u00een care muzeografii sunt utilizati pe post de operatori comerciali, agenti electorali sau, pur si simplu, chelneri. Este, cu alte cuvinte, o imagine trista pentru o tara care pare ca sarbatoreste, permanent, c\u00e2te ceva. Este o imagine care arata prapastia \u00eentre decidentii politici (sa ne \u00eentelegem bine: ca reprezentanti ai electoratului!) si oamenii care sunt interesati de cultura si care considera (\u00eenca!) institutiile de cultura drept o necesitate sociala.
\nMuzica, muzica!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am tot vorbit, \u00een ultimele c\u00e2teva luni, despre ce fac muzeografii, despre ce g\u00e2ndesc ei, despre munca lor, despre rezultatele lor. Am spus ceva mai putine lucruri despre asteptarile publicului. Stim, de cele mai multe ori, cum vad oamenii muzeele, at\u00e2t cei care le calca pragurile, c\u00e2t si cei care nu ar intra \u00eentr-un muzeu… Cite\u0219te mai mult »Tristetea si veselia muzeelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2794,2797],"class_list":["post-5665","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee","tag-muzeografi"],"views":2628,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5665","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5665"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5665\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5665"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5665"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5665"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}