{"id":5662,"date":"2010-12-09T12:33:26","date_gmt":"2010-12-09T10:33:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5662"},"modified":"2010-12-09T12:34:06","modified_gmt":"2010-12-09T10:34:06","slug":"recursul-la-clasicism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recursul-la-clasicism\/","title":{"rendered":"Recursul la clasicism"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nExista \u00een Bucuresti, la mijlocul Caii Victoriei, \u00een dreptul Palatului Regal, un loc nou de referinta: Statuia ecvestra a regelui Carol I, domnitor si rege \u00eentre 1866 si 1914. Lucrarea este turnata \u00een bronz si este urcata pe un soclu din beton armat, placat cu granit, amplasat \u00een curba fatadei Bibliotecii Centrale Universitare \u2013 fost sediu al Fundatiilor Regale si punct de referinta al culturii rom\u00e2nesti interbelice.<\/strong><\/em><br \/>\nAutorul? Florin Codre nu mai are nevoie de prezentare; destinul sau artistic este\u00a0 definit de prea mult timp \u00een enciclopediile europene, \u00een timp ce \u2013 eternul paradox rom\u00e2nesc \u2013 \u00een tara sa are parte si el, ca si altii, de lapidari \u00een piata publica (metaforic vorbind), doar pentru ca se \u00eencapat\u00e2neaza sa-si urmeze si sa-si impuna crezul artistic \u00eempotriva fluxului opiniei publice.<br \/>\n\u00cen capitala mai exista un grup statuar datorat lui Codre, Duetul cabalin, av\u00e2nd o compozitie deschisa, elipsoidala \u00een 3D, cu un dinamism pe traseu de forta centripeta. C\u00e2ti dintre bucuresteni, rom\u00e2ni ori\u00a0 turistii care intra \u00een oras pe la Otopeni stiu cine este autorul statuii ascunse de vegetatia din jurul Casei Presei si, \u00een acelasi timp, puse \u00een valoare de peretele vitrat al arhitecturii moderne, la jumatatea distantei fata de Piata Presei dintre F\u00e2nt\u00e2na Miorita a lui Octav Doicescu si\u00a0 a Militei Patrascu.<br \/>\nSe cuvine sa amintim de ecvestra de la Calarasi, figur\u00e2ndu-l pe acelasi rege, inaugurata la 9 mai 2008, pentru ca paralela dintre cele doua statui se impune: Codre reia tema plastica si o dezvolta organic, dinauntru spre \u00eenafara, definindu-se pe sine, definind personalitatea si importanta pentru civilizatia rom\u00e2neasca a primului rege sosit pe meleagurile noastre tocmai dintr-o dinastie vest-europeana, si definind rostul istoric al regalitatii \u00een Unirea Rom\u00e2niei Mari, \u00eenfaptuita deopotriva la straduintele conjugate ale statului-regat, ale \u00eentregii clase politice, si consfintita prin presiunea maselor adunate la Alba Iulia, \u00een 1918. Pe scurt: ideea nationala.<br \/>\nControversa \u2013 din jurul amplasarii, a reconstituirii ecvestrei anterioare a lui Mestrovic, din 1939, distrusa de comunisti, a oportunitatii politice a momentului evocat \u2013 a facut sa curga multe vorbe \u00een media. Primele referate catre Academia Rom\u00e2na pentru construirea sculpturii originale actuale au fost semnate de academicienii Constantin Balaceanu Stolnici si Razvan Theodorescu. Din fericire, negocierile purtate cu urmasii sculptorului croat de catre reprezentantii Ministerului Culturii si al Patrimoniului National, pentru achizitionarea dreptului de autor si executarea unui duplicat,\u00a0 nu au avut rezultate pozitive; am fi avut parte doar de o replica, o efigie moarta (din pacate, prin zelul patriotarzilor sovietizati).<br \/>\n\u00cen schimb, avem acum o Opera (majuscula se impune), un reper \u00een genul statuar, un reper urbanistic si arhitectural, un reper al artei vii. Si daca \u2013 revenind la spirala controversiala \u2013 am ajuns \u00een final tot la momentul initial, al solicitarii de a se realiza o lucrare noua, \u00eenseamna ca asa a trebuit sa fie. La \u00eencheierea construirii si mestesugirii artistice ne adresam dvs, maestre Codre, prin cuvintele lui Ion Frunzetti: \u201eSentimentul valorii proprii se \u00eentemeiaza pe sentimentul misiunii proprii. Si misiunea este \u2013 oric\u00e2t am cauta s-o socotim absoluta \u2013 de importanta istorica\u201c.<br \/>\nTema monumentului de for public este un loc comun la fiecare ocazie inaugurala. \u00cen cazul de fata, constatam ca ecvestra statuara marcheaza spatiul pietei prin monumentalitate, dimensionare si orientare urbanistica. Din orice directie este vizualizata, statuia puncteaza locul astfel \u00eenc\u00e2t centreaza si \u00eenglobeaza prin juxtapunere \u2013 fara sa anihileze \u2013 celelalte monumente contemporane: statuia lui Eminescu de Anghel, monumentul Revolutiei de Ghildus, ansamblul Maniu de Spataru si portretul lui Coposu de Buculei.<br \/>\nMonumentul acesta se constituie \u00eentr-o tripla provocare: fata de statuara neoclasica din Bucuresti, din veacul\u00a0 al XIX-lea, fata de amintirea ecvestrei lui Mestrovic si fata de monumentele din piata, \u00eensirate pe axa nord-sud.<br \/>\nDaca amplasamentul este similar celui al statuii initiale, soclul este mai scund (7 m),\u00a0 astfel \u00eenc\u00e2t regele pare a fi mai aproape de supusii sai (\u00eentre timp s-a \u00eenaltat si nivelul pavimentului stradal).<br \/>\nStatuia din bronz patinat, \u00eenalta de 6 m, este organic construita pe baza reperelor clasicismului, iar comparatia cu statuia interbelica dovedeste palida originalitate plastica a celei ce a fost topita. Opera actuala dob\u00e2ndeste monumentalitate prin subdimensionarea soclului si prin supradimensionarea calului, menite sa puna \u00een valoare personajul evocat. Lucrarea domina traficul metropolitan: Regele \u00een pas de defilare priveste orasul \u00een miscare.<br \/>\nSculptura de for public este arhitectura a spatiului deschis, ea necesita rigoare, simt plastic al volumelor, sensibilitate fata de suprafetele vibrate ce capteaza diferentiat lumina; mai apoi, ea presupune echilibru al formelor, prioritizarea portretului (\u00een cazul de fata si prin discretizarea corporalitatii umane) si \u00eenscrierea corpului \u00een moduli ce amintesc de statuara ant\u00edca romana, imperiala (nota bene: arta regalitatilor\/imperiilor europene are constante formale \u00een toate epocile).<br \/>\nTema plastica ofera prilejul definirii simbolului, \u00een sensul \u00een care ecvestra este un simbol al \u00eentregului, lizibil \u00een spatiu prin ordine, masura si armonie. Nu este cazul sa revenim la mesajul ideatic \u00eentruchipat de regele patriot, autor al Independentei Rom\u00e2niei, la 1877. \u00cen sensul artei figurative clasice, statuara lui Codre apare ca o opera perfect geometrizata si ofera ocazia unei analize de limbaj plastic pe ambele componente gramaticale: sintaxa si morfologie. \u00cen al doilea sens, elementele de recuzita (mantia cu guler rasfr\u00e2nt si falduri grele spre spate, vestonul, decoratiile, pantalonii str\u00e2mti, fr\u00e2iele, hamurile tintuite) sunt vizibile doar de aproape, din locul \u00een care se percepe si vibratia subtila a suprafetelor turnate \u00een bronz. Modeleul este de respiratie larga, oferind vederii suprafete aproape plane la nivelul corpului si vestimentatiei, dar vibrate la carnatia calului, puls\u00e2nd de \u00eencordare. Al treilea mesaj simbolic este \u00eentruchipat de portretul regelui, o adevarata efigie spatiala ideatica. Figura este usor supradimensionata, spre a fi lizibila de la nivelul privitorului. Nu asemanarea fotografica a chipului conteaza, ci ideea conducatorului cu personalitate, cu o demnitate care a marcat istoria nationala, precum si onoarea omului care si-a subsumat ob\u00e2rsia nobiliara \u00een folosul tarii de adoptie si a devenit rom\u00e2n din ziua descalecarii. Expresia severa defineste o figura a demnitatii rom\u00e2nesti, nerepetate de atunci \u00eencoace.<br \/>\nNu realismul de sorginte renascentista al veacului al XIX-lea l-a inspirat pe Codre, ci direct recursul la clasicism, la exemplele romane si italienesti. Din acest punct de vedere, ecvestra topita pierde din nou prin comparare, \u00eentruc\u00e2t era lipsita de personalitate plastica si manierizata decorativ. \u00centre temele similare contemporane, comparabile prin forta si rigoare compozitionala, dar purt\u00e2nd un cu totul alt mesaj, amintim statuia londoneza Sf. Gheorghe si Dragonul, a lui Michael Sandl, membru al Academiei Regale, ori ecvestra din Monts des Arts, Bruxelles, \u00eentruchip\u00e2ndu-l pe regele Albert, la fel de temperata \u00een clasicismul ei, executata de Jonathan N\u00e9lis.<br \/>\nCompozitia este simpla, pe axe ortogonale, verticala coloanei vertebrale a personajului intersect\u00e2ndu-se cu orizontala spinarii calului. Raportul bidimensional dintre lungime si \u00eenaltime este de 84%. Paralelipipedul virtual delimitat de axe si dimensiuni este \u00eenchis la extreme de\u00a0 verticala capului cabalin si de coada arcuita care iese din structura axiala si directioneaza energia gravitationala liniar curbat, spre pam\u00e2nt.<br \/>\nCu trei puncte de sprijin (picioarele calului), greutatea centrului compozitional (la \u00eentretaierea axelor) pare \u201eusoara\u201c (sic). Fapt care este marcat si de rapelul curbelor interioare ale partilor volumetrice de la extremitati (capul, respectiv coada animalului).<br \/>\nAnaliza poate continua, subliniind raportul dintre modulii volumetrici, dintre perceperea compactitatii spatiale si vibratia modeleului de superficie, se poate vorbi despre tipologia canonului uman, specificul stilistic al portretului ori despre cromatica \u00een devenire a patinei clasice (de la gri fer la \u201everzulan\u201c) etc..<br \/>\nFinalizam descrierea astfel: Locul a primit un semn plastic si urbanistic remarcabil; simbolul si mesajul operei de arta sunt un reper central; valoarea artistica si \u00eensemnatatea istorica s-au \u00eent\u00e2lnit \u00een acelasi punct: sub semnul lui Carol I.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Exista \u00een Bucuresti, la mijlocul Caii Victoriei, \u00een dreptul Palatului Regal, un loc nou de referinta: Statuia ecvestra a regelui Carol I, domnitor si rege \u00eentre 1866 si 1914. Lucrarea este turnata \u00een bronz si este urcata pe un soclu din beton armat, placat cu granit, amplasat \u00een curba fatadei Bibliotecii Centrale Universitare \u2013 fost&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recursul-la-clasicism\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Recursul la clasicism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4228,4230,4231,4232,4229,4227],"class_list":["post-5662","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-florin-codre","tag-for-public-bucuresti","tag-monumente-bucuresti","tag-monumente-comtemporane","tag-octav-doicescu","tag-statuia-ecvestra-a-regelui-carol-i"],"views":2814,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5662","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5662"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5662\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}