{"id":5654,"date":"2010-12-09T12:19:28","date_gmt":"2010-12-09T10:19:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5654"},"modified":"2010-12-09T12:19:44","modified_gmt":"2010-12-09T10:19:44","slug":"un-%e2%80%9escriitor-socant%e2%80%9c-in-balcania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-%e2%80%9escriitor-socant%e2%80%9c-in-balcania\/","title":{"rendered":"Un \u201escriitor socant\u201c \u00een Balcania"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Fac\u00e2ndu-mi zilele trecute oarece ordine printre carti, am constatat ca pe unele parca nu le citisem niciodata, desi nu numai ca le citisem, dar si scrisesem despre ele. \u00centre acestea: \u201eLa rasarit, spre Tartaria\u201c de Robert D. Kaplan, volum aparut la Polirom, a carui prima parte se intituleaza \u201eBalcanii\u201c, ceea ce reprezinta, precizeaza autorul \u00eentr-o nota, continuarea unei alte lucrari a sa \u2013 \u201eFantomele Balcanilor\u201c, care ar fi nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t \u201eo descriere a Balcanilor de la finele anilor &#8217;80&#8230;\u201c O carte \u00een care autorul \u00eembina jurnalul de calatorie cu reportajul, cu interviul si eseul. Mi-am zis ca ar merita un remake. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t nu demult comentam la aceasta rubrica o carte de interviuri cu Mircea Muthu, interviuri \u00een care istoricul culturii, criticul si esteticianul clujean se refera la Balcani, la spatiul sud-est european, caruia i-a consacrat ample studii. <\/strong><\/em><br \/>\nUn comentator al cartilor ziaristului american afirma ca acesta este \u201edintre cei mai de seama doi-trei scriitori de calatorie ai momentului\u201c si \u201eun maestru al anecdotei nu pentru a distra pur si simplu, ci pentru a instrui\u201c. \u00cen treacat fie spus, verbul a instrui mi se pare, \u00een acest caz, at\u00e2t de prezumtios \u00eenc\u00e2t mi-a venit sa z\u00e2mbesc a r\u00e2de. Curiozitatea mea a crescut brusc la o fraza reprodusa dintr-un comentariu aparut \u00een \u201eThe Washington Post Book World\u201c: \u201eKaplan este un scriitor socant, cu o mare putere de evocare, iar Balcanii \u00eei ofera bogatia lumii lui Garc\u00eda M\u00e1rquez, unde fantasticul tine loc vietii de zi cu zi\u201c.<br \/>\nCum se \u00eent\u00e2mpla ca despre literatura (si lumea) celebrului prozator latinoamerican sa mai stiu c\u00e2te ceva, am fost cu at\u00e2t mai \u00eenc\u00e2ntat sa am posibilitatea de a descoperi o lume la fel de fascinanta ca a lui, desi nu eram at\u00e2t de naiv sa cred ca Robert Kaplan ar dispune de talentul si de forta creatorului \u201eVeacului de singuratate\u201c.<br \/>\nRevenit \u00een Rom\u00e2nia, dupa ce a trecut prin Ungaria, ziaristul american paseste \u00eenca de la granita \u00een \u201eMarea prapastie\u201c (este chiar titlul capitolului consacrat Rom\u00e2niei). Peste ce da cu privirea-i iscoditoare? \u201eAparura tot mai multe cocioabe si gunoaie, iar pe l\u00e2nga acestea, fabrici parasite, \u00eenconjurate de ziduri de beton si garduri de s\u00e2rma ghimpata ruginita (&#8230;) \u00cen Rom\u00e2nia existau schimbari pozitive, dar aveau loc \u00eentr-un ritm mai lent si trebuie sa recupereze mai multe&#8230; Iar istoria, c\u00e2teodata, nu \u00eenseamna schimbare absoluta, ci relativa\u201c. Dupa acest panseu ad\u00e2nc, care \u00eencheie o descriere \u00eentr-un perfect limbaj de lemn, unghiul de vedere al \u201escriitorului socant\u201c se deschide: \u201eC\u00e2nd trenul a oprit \u00een Oradea putin mai t\u00e2rziu, am vazut panouri stralucitoare pentru reclame, c\u00e2tiva oameni cu telefoane celulare, o femeie \u00eembracata bine, cu o servieta scumpa din piele si alta cu un laptop, \u00eembunatatiri \u2013 de fatada \u2013 \u00een comparatie cu peisajul mohor\u00e2t al Rom\u00e2niei anilor &#8217;80. Dar mai era ceva. \u00cen timp ce trenul \u00eesi continua drumul spre sud-est, printre pov\u00e2rnisurile acoperite de brazi desi ca peria, semn ca ma apropiam de Carpati si de Transilvania, am vazut satre de tigani spal\u00e2ndu-si hainele de pietre, l\u00e2nga p\u00e2r\u00e2iase, albastre-cenusii; tarani, \u00eembracati \u00een bunde din piele de oaie, lucr\u00e2nd la c\u00e2mp cu furcile; femei \u00een straie negre, merg\u00e2nd \u00een carute de lemn trase de cai; clai de f\u00e2n \u00een forma de clopot ridicate l\u00e2nga rezervoare ruginite pentru gaz metan; gaini fugind din calea trenului pe pam\u00e2ntul \u00eembibat de motorina; flori salbatice cresc\u00e2nd pe l\u00e2nga gramezile de fiare r\u00e2snite si arse; vagoane abandonate pe l\u00e2nga complexuri industriale \u00eennegrite de rugina; \u00een sf\u00e2rsit, poluanti chimici alaturi de realitatea apasatoare a agriculturii de subzistenta: ramasitele regimului stalinist al dictatorului Nicolae Ceausescu (agricultura de subzistenta \u00een regimul Ceausescu?! \u2013 nota mea). Aici era un colt primitiv al Europei (ce bine cunoaste Kaplan istoria Europei si mai ales a acestui \u201ecolt\u201c! \u2013 nota mea), de o frumusete tragica, loc unde cultura, care mai ramasese din Evul Mediu fusese \u00eengenuncheata de pseudo-modernizarea comunismului ce a lasat \u00een urma taranii dobor\u00e2ti de la sf\u00e2rsitul secolului XX si bisericile \u00een stil gotic, cimitirele si fortificatiile de piatra asezate pe dealuri d\u00e2nd spre vai largi \u00een care curgeau p\u00e2r\u00e2uri \u00eentortocheate, acum acoperite de scheletele din beton si fier ale fabricilor \u00een ruine\u201c.<br \/>\nAjuns la Cluj, \u201escriitorul\u201c calator trece \u201epe l\u00e2nga un lung sir de asistenti medicali care faceau greva&#8230;\u201c si este primit, \u00een biroul sau, de primarul Gheorghe Funar, caruia \u00eei schiteaza un portret: \u201eFata lui imobila era rece si dusmanoasa. Ochii lui aruncau sageti \u00een toate partile, \u00een timp ce el \u00eesi tot \u00eenclesta pumnul. Vorbea \u00een soapta, cu un aer moralizator si calculat, parca \u00eencerc\u00e2nd sa-si controleze nesiguranta si furia. Stilul si nationalismul etnic (sic!) care-l caracteriza \u00eemi aminteau de Slobodan Milosevici si de Radko Mladici, liderii politici si militari care au pornit un razboi crunt \u00eempotriva musulmanilor bosniaci\u201c.<br \/>\nComparatia tradeaza o periculoasa forma mentis fie si numai prin trimiterea la Iugoslavia, la Bosnia. Ei bine, poate spre dezamagirea domnului Kaplan si a altora ca el, Transilvania nu este o \u201eBosnie\u201c. De ce? \u00cel las pe \u201esocantul scriitor\u201c sa afle singur, document\u00e2ndu-se mai temeinic, daca \u00eel mai intereseaza subiectul. Ar putea sa mai \u00eenvete c\u00e2te ceva inclusiv din contactul cu istoricii rom\u00e2ni, cei competenti, cum a si facut-o, la Cluj, convers\u00e2nd, \u00een treacat \u00eensa, cu Ioan-Aurel Pop, de la Centrul de Studii transilvanene.<br \/>\nDin discutiile cu studentii si profesorii clujeni a reiesit \u2013 spune Kaplan \u2013 \u201eca principala problema din aceasta tara rasariteana ortodoxa era \u201eabsenta unui iluminism care sa transforme valorile protestante, reprezentate \u00een Transilvania de calvinismul maghiar, \u00een singura ei tactica eficienta de aparare\u201c. Transilvania, mi-au spus ei, cerea o oarecare autonomie fata de \u201econducerea tiganeasca a Bucurestiului\u201c. Desi studentii si profesorii erau c\u00e2t se poate de rom\u00e2ni si ortodocsi la origine, traditia cosmopolitismului din Transilvania \u2013 cu amestecul ei de rom\u00e2ni, germani si evrei, \u00eenainte de Hitler si Stalin \u2013 si libertatea cuv\u00e2ntului, dob\u00e2ndita \u00een 1989, le dadusera posibilitatea sa compare sever propria lor cultura cu cea a vecinilor calvinisti maghiari\u201c.<br \/>\nO secventa din \u201efilmul\u201c calatoriei-blitz prin Transilvania a reporterului american, ne \u201etrimite\u201c \u00een&#8230; Cambodgia: \u201eL\u00e2nga Sarmasu, am dat peste un complex de conace mari, parasite, care fusesera ale unor nobili maghiari din secolul al XIX-lea. Erau \u00eenconjurate de ziduri medievale, cu bolte marmorate, iar din loc \u00een loc vedeai coloane \u00een stil corintic si turnuri \u00een care se combinau motive bizantine si gotice. Nu se facuse nici un efort pentru conservarea sau amenajarea acestor minunate cladiri. Pur si simplu cazusera \u00een ruina. Acoperisurile erau brazdate de crapaturi ad\u00e2nci. Ferestrele si podelele erau fie sparte, fie lipseau cu desav\u00e2rsire. Rate si alte oratanii se adapau din baltile murdare de pe pajistile pline de balarii, \u00eenconjurate de plopi falnici si de salcii. Am gasit copiii dintr-un sat \u00eenvecinat, \u00eembracati \u00een zdrente, juc\u00e2ndu-se \u00eentr-una din cladirile abandonate. \u00cen afara de st\u00e2lpii de telefon ruginiti si movilele de recipiente metalice, ambalaje din plastic si alte deseuri, erau putine indicii ale secolului XX. Locul \u00eemi amintea de ruinele medievale de la Angkor Wat, din mijlocul junglei cambodgiene \u201c (subl. mea).<br \/>\nKaplan \u201edescopera\u201c de fapt, \u00een Rom\u00e2nia si \u00een sud-estul Europei, nu \u201efantomele Balcanilor\u201c, pentru a-i cita de altfel \u201esocanta gaselnita\u201c, ci mai degraba fantomele pe care le aduce, cu mai multa sau mai putina gratie, cu sine, de peste Ocean. El este o valiza de clisee si de platitudini pe care nu vad ce rost ar avea s-o poate pe avioane si pe alte mijloace de transport (\u00een comun) pentru a o \u201evarsa\u201c apoi \u00eentr-o carte. Sau poate ca are totusi un rost! \u00cen fond, omul nu este dec\u00e2t un \u201ecorect politic\u201c. Si \u00eenca unul fara stil. Informarea si observatiile sale pe teren sunt asa-zic\u00e2nd de tip turistic, grabite, superficiale, miz\u00e2nd pe un\u00a0 cititor aflat departe \u2013 at\u00e2t \u00een spatiu, c\u00e2t si spiritual \u2013 de aceste tar\u00e2muri, un cititor lipsit de elementarele repere. Un teren gol, unde fiecare pune ce poate, ce stie sau ce vrea&#8230;<br \/>\n<em><strong>(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fac\u00e2ndu-mi zilele trecute oarece ordine printre carti, am constatat ca pe unele parca nu le citisem niciodata, desi nu numai ca le citisem, dar si scrisesem despre ele. \u00centre acestea: \u201eLa rasarit, spre Tartaria\u201c de Robert D. Kaplan, volum aparut la Polirom, a carui prima parte se intituleaza \u201eBalcanii\u201c, ceea ce reprezinta, precizeaza autorul \u00eentr-o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-%e2%80%9escriitor-socant%e2%80%9c-in-balcania\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un \u201escriitor socant\u201c \u00een Balcania<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4217,4218,4219,3235],"class_list":["post-5654","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-balcanii","tag-carte-de-interviuri","tag-interviuri-cu-mircea-muthu","tag-mircea-muthu"],"views":4504,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5654","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5654"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5654\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5654"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5654"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5654"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}