Care este imaginea grecului (grecul ca individ, ca fiinta sociala si morala, ca fel de a fi si ca mod de a se situa \u00een lume), ce fantasme se leaga de el \u00een imaginarul rom\u00e2nesc si, ipso facto, \u00een literatura rom\u00e2na? Subiect interesant, subiect dificil. Mi-ar trebui mult timp sa vorbesc despre el. O tema care poate deveni tema de cercetare pentru unul dintre doctoranzii nostri. Ma multumesc sa fac, acum, c\u00e2teva comentarii impresionistice. \u00cen imaginarul rom\u00e2nesc (cu precadere \u00een\u00a0 imaginarul popular), grecul circula sub mai multe ipostaze. Deseori este identificat cu \u201etipul fanariot\u201c, adica cu functionarul lacom al imperiului otoman, cu \u201estrainul\u201c venit sa se \u00eembogateasca. Nu-i o fantasma buna, o fantasma \u201epozitiva\u201c, se \u00eentelege. Regasim aceasta imagine \u00een romanul lui Nicolae Filimon \u201eCiocoii vechi si noi\u201c sau \u00een piesele lui Vasile Alecsandri. Andronaki Tuzluc, eroul lui Filimon, este prin excelenta un fanariot (\u00een perceptia populara), adica un \u201em\u00e9t\u00e9que\u201c corupt si apucator , un parvenit care va fi pradat de alt parvenit, mai t\u00e2nar si mai feroce dec\u00e2t el, Dinu Paturica. Acesta din urma este, \u00eensa, atentie!, rom\u00e2n*.
\nNu este unica imagine, repet, cu care circula omul grec \u00een literatura rom\u00e2na. Carturarii fac o deosebire \u00eentre modelul grec (helenistic) si modelul fanariot. Omul grec este produsul culturii helenistice si pe acesta intelectualii (inclusiv scriitorii) rom\u00e2ni \u00eel venereaza. Pe celalalt, modelul fanariot (omul tuturor combinatiilor, corupt, apucator si fara mila), \u00eel prezinta de cele mai multe ori \u00een ipostaze satirice, dar, s-a vazut, aceasta perceptie a \u00eenceput sa se schimbe. \u00cen el, \u00een omul fanariot, este descoperit tot mai des omul de cultura, pedagogul, spiritul mesianic grecesc, razvratitul \u00eempotriva cuceritorului otoman (eteristul), \u00een fine, cercet\u00e2nd mai bine documentele de epoca, rom\u00e2nii descopera ca epoca fanariota este si o epoca de cultura, nu numai una de administratie paguboasa…
\nTrec\u00e2nd peste alte exemple, as cita doi scriitori care au reflectat \u00een opera lor lumea greceasca moderna. Unul, Teodor Scortescu, a fost diplomat si, traind \u00een Grecia, a scris un mic roman, \u201ePopi\u201c (scris \u00een 1922 si publicat \u00een 1930), un roman sentimental savuros \u00een care exploateaza ceea ce se cheama pasiunea politica a grecilor moderni. Sosind \u00een Grecia, naratorul descopera o lume simpatica, primitoare, inteligenta, despartita \u00eensa, sf\u00e2siata de politica. Unii sunt \u201evenezelisti\u201c altii \u201econstantinisti\u201c. Nu pot sta \u00eempreuna \u00een aceeasi cafenea si, daca se \u00eent\u00e2lnesc pe strada, frate si sora, nu-si vorbesc.
\nPopi Kiparisis, vaduva t\u00e2nara, frumoasa si concupiscenta este constantinista fanatica si consuma, la cafenea, numai \u201euzu\u201c pentru ca uzu este o bautura regalista, iar c\u00e2nd este curtata de doi pretendenti (naratorul rom\u00e2n si Spyros \u2013 un ma\u00eetre d’hotel care joaca rolul lui Cyrano), alege \u00een cele din urma pe rom\u00e2n pentru ca acesta, \u00een momentul critic (atunci c\u00e2nd este gata sa piarda pentru ca Popi s-a \u00eendragostit de Cyrano \u2013 Spyros \u2013 si nu de cel care \u00eel pusese sa c\u00e2nte serenade sub fereastra acestei Dulcinee pasionate politic), \u00een momentul dificil al alegerii, zic, rom\u00e2nul deconspira optiunea politica a adversarului. Adversarul este \u201evenezelist\u201c si acest fapt Popi (regalista incoruptibila) nu \u00eel accepta… Romanul are si o morala, dupa ce aceasta simpatica poveste sentimentala se \u00eencheie. Morala este urmatoarea: \u201eSunteti, spusei cu sinceritate, poporul cel mai inteligent pe care l-am vazut. De c\u00e2te ori tratati o afacere, aveti o viziune a vietii \u00een care realitatea intra ca \u00eentr-o manusa, si de asta oriunde va duceti, sunteti stap\u00e2ni. Omenirea de aici, ca si tara ei, e frumoasa ca acum trei mii de ani. Ati putea fi fericiti. Dar, de jos p\u00e2na sus, suferiti de o intoxicatiune ruinatoare: politica\u201c.
\nUn caz mai complex, cu o opera cu mult mai substantiala, este acela al lui Panait Istrati, prietenul lui Kazantzakis… Era fiul unui grec cefalonit si al unei servitoare din Braila. Sarac, fara multa carte (nu avea dec\u00e2t patru clase primare), fara nicio meserie pozitiva, a cutreierat toata lumea si, dupa ce a vrut sa se sinucida la Nisa dupa primul razboi, a fost descoperit ca scriitor de Romain Rolland care l-a numit \u201eun Gorki al Balcanilor\u201c. El a scris un numar de povestiri exceptionale (\u201eKira Kiralina\u201c, \u201eMos Anghel\u201c, \u201eNerantula\u201c, \u201eCodin\u201c, \u201eCiulinii Baraganului\u201c, \u201e\u00cen lumea Mediterana\u201c etc.) \u00een care prezinta lumea spatiului balcanic \u00een care traiesc, laolalta, fara sa se urasca, rom\u00e2nii, grecii, turcii, rusii… O lume frumoasa si tragica: femei pasionate si nefericite, capitani de vase melancolici, tineri care cauta o lume mai buna si nu o gasesc, boemi (varianta a eroului picaresc \u00een lumea balcanica) care fug dupa un ideal de justitie sociala si nu-l afla, \u00een fine, o lume \u00een miscare, nelinistita, pasionata. Putem desprinde din ea o imagine generica a grecului: onest, visator, iubet\u00a0 si de multe ori un destin tragic. El amesteca limbile, are un puternic accent, dar nimeni nu-l ridiculizeaza din aceasta pricina. Mai ales femeile din proza lui Istrati sunt memorabile prin vocatia lor erotica, prin\u00a0 pasionalitatea si, as spune, prin forta lor de a primi tragicul existentei. Nu stiu c\u00e2ti dintre scriitorii din secolul al XX-lea au prezentat, mai bine si cu at\u00e2ta abnegatie, ca Panait Istrati, fiul grecului cefalonit si al spalatoresei din Baldovinestii Brailei, imaginea feminitatii seducatoare, robite de pasiuni nimicitoare. O\u00a0 feminitate miloasa si, \u00een acelasi timp, m\u00e2ndra…
\nx
\nFilosoful rom\u00e2n Constantin Noica, prietenul lui Mircea Eliade si Cioran, care avea \u2013 si el \u2013 o ascendenta greceasca si iubea, ca nimeni altul, as spune, pe filosofii greci (at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t nu admitea nimic altceva, dintre disciplinele spiritului, dec\u00e2t filosofia), Constantin Noica, repet, face \u00een prefata la volumul \u201eCategoriile estetice\u201c de prietenul sau Evanghelos Moutsopoulos (\u00een traducerea rom\u00e2neasca din 1976 a lui Victor Ivanovici) o observatie despre spiritul grec care ma pune pe g\u00e2nduri. El crede ca Grecia a salvat \u00een doua r\u00e2nduri cultura europeana: \u201eodata, \u00een ceasul ei mare, eliber\u00e2ndu-l de haosul mitologiilor, spre a-l conduce la filosofie; altadata, \u00een epoca t\u00e2rzie elenistica scot\u00e2ndu-l din haosul credintelor si\u00a0 conduc\u00e2ndu-l spre ceea ce s-a numit teologie spectulativa.\u201c Filosoful este \u00eensa sceptic \u00een ceea ce priveste posibilitatea spiritului (modelului) grec de a mai salva cultura europeana din haosul tehnologiei… Noica era, \u00een genere, sceptic fata de Occidentul care, scrie el undeva, provoc\u00e2nd mari proteste, nu mai produce cultura, produce unt… Nu cred ca are dreptate \u00een propozitia din urma, dar aceasta este o alta chestiune. Nu are \u00een totalitate dreptate, cred, nici c\u00e2nd vorbeste de eliberarea Europei din haosul mitologiilor si haosul credintelor pentru ca, i-am putea argumenta, cultura europeana s-a salvat, poate, de haosul mitologiilor, dar a pastrat miturile (si miturile au rodit si rodesc si azi \u00een cultura), s-a salvat, poate, de haosul credintelor, dar a pastrat credinta ca atare, adica credinta crestina…
\nIncluz\u00e2nd aceasta paranteza, revin la \u00eentrebarea mea. Mai este urmat, azi, modelul grec? Mai poate salva el cultura europeana care, dupa opinia unora, \u00eesi pregateste de mult timp o moarte fastuoasa? Nu stiu, poate ca modelul grec nu mai poate face fata provocarile societatii actuale, dar, \u00een mod sigur, au ramas miturile lui si nostalgia dupa el. Ar fi multe de spus la acest capitol. Miturile grecesti au patruns, desigur, de timpuriu \u00een nordul Dunarii si au provocat altele pe care le-a creat imaginarul rom\u00e2nesc. Si unele si altele exista si azi \u00een cultura rom\u00e2na si nu vor disparea, sper, niciodata, desi sunt multi istorici care, \u00eembratis\u00e2nd cu ardoare ideea globalizarii culturii, sunt de parere ca miturile nationale trebuie sa dispara. Nu putem fi buni europeni, n-am putea deveni spirite postmoderne, n-am putea fi actori activi \u00een societatea cunoasterii dominata de o tehnologie de v\u00e2rf, daca nu ne lepadam de miturile nationale. Natiunea\u00a0 \u00eensasi ar fi, dupa ei, o piedica \u00een calea universalismului. \u00cen ceea ce ma priveste, nu-i cred, nu-i accept, consider chiar ca culturile nu trebuie sa se globalizeze, identitatile nu trebuie sa se piarda \u00een acest nou concert universal…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Care este imaginea grecului (grecul ca individ, ca fiinta sociala si morala, ca fel de a fi si ca mod de a se situa \u00een lume), ce fantasme se leaga de el \u00een imaginarul rom\u00e2nesc si, ipso facto, \u00een literatura rom\u00e2na? Subiect interesant, subiect dificil. Mi-ar trebui mult timp sa vorbesc despre el. O tema… Cite\u0219te mai mult »Modelul grec (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4216,4214,4039,4215],"class_list":["post-5649","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-tipul-fanariot","tag-imaginarul-romanesc","tag-imaginea-grecului-in-literatura-romana","tag-modelul-grecului"],"views":2794,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5649","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5649"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5649\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5649"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5649"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5649"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}