{"id":5641,"date":"2010-12-09T12:04:45","date_gmt":"2010-12-09T10:04:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5641"},"modified":"2010-12-09T12:11:06","modified_gmt":"2010-12-09T10:11:06","slug":"note-despre-caragiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/note-despre-caragiale\/","title":{"rendered":"Note despre Caragiale"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Caragiale a delimitat si impus teritoriul dramaturgiei rom\u00e2nesti cu numai cinci piese, patru comedii si o drama, scrise pe durata a doar unsprezece ani. Timp de un secol si peste trei decenii, c\u00e2t a trecut p\u00e2na astazi de la prima lectura publica a \u201eNoptii furtunoase\u201c, cea dint\u00e2i dintre marile lui piese, perimetrul problematic, de viziune, stilistic si tipologic al teatrului rom\u00e2nesc, at\u00e2t \u00een registrul comediei c\u00e2t si \u00een cel al dramei, fie aceasta \u201ede idei\u201c, fantastica ori mitologizanta, a ramas cel stabilit de Caragiale. Pentru literatura dramatica rom\u00e2neasca el a avut si are acelasi rol ca \u00een literatura franceza Corneille, Racine si Moli\u00e8re laolalta. I-a fixat, pentru eternitate probabil, tiparele si \u00eentinderea, specificul si frontierele.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u00cen acest \u00eenteles, si numai \u00een acesta, el a fost cu adevarat un \u201eocupant\u201c, cum l-a numit un detractor din lunga serie a celor care p\u00e2na si astazi \u00eel socotesc inaderent la spiritul rom\u00e2nesc. Nu \u00eensa \u201eultimul\u201c si cu at\u00e2t mai putin \u201efanariot\u201c, cum \u00eel numise acela, ci \u00een sensul de colonizator al unui spatiu p\u00e2na la el macar incert. A fost de aceea mai degraba \u201eprimul\u201c ocupant, dar \u00een \u00eentelesul de \u00eentemeietor al literaturii dramatice rom\u00e2nesti, nu de pionier. Pionieri existasera, Caragiale i-a prefacut \u00eensa pe toti, inclusiv pe cei care \u00eei erau contemporani, \u00een autori de \u201e\u00eenceputuri\u201c. Chiar amanuntul originii grecesti, lipsit de pertinenta \u00een ordinea creatiei, poate fi vazut ca un argument al conditiei lui Caragiale de colonizator.<br \/>\nCopilarise de altfel si \u00eesi petrecuse adolescenta la Ploiesti, oras de care a ramas atasat toata viata. \u00cent\u00e2mplarea a facut ca aici sa se stabileasca mai t\u00e2rziu cel care avea sa-i fie prietenul cel mai statornic si mai bun, C. Dobrogeanu-Gherea, si el venetic, evreu fugit din Rusia, care avea sa faca \u00een Rom\u00e2nia o dubla mare cariera, de critic literar sincronizat cu miscarile occidentale de idei si de \u00eentemeietor al socialismului. Sunt apoi istorici literari, G. Calinescu e unul dintre acestia, dupa care \u00eensasi lumea comediilor lui Caragiale \u00eesi va fi avut \u201emodele\u201c \u00een lumea ploiesteana. Patru dintre principalele personaje ale comediei \u201eTitirca, Sotirescu et C-ia\u201c, pe care Caragiale a \u00eencercat sa o scrie la Berlin prin anii 1905-1906, sunt calificate si prin mentiunea \u201epetrolist\u201c, cert indiciu ca ar fi urmat sa aiba legaturi str\u00e2nse cu Ploiestiul. Orasul fusese si \u00eenca era, \u00een vremea lui Caragiale, unul intens cosmopolit, de \u201ehaimanale si adunaturi\u201c, cum se consemna \u00eentr-un document de la sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea (N. Iorga e chiar categoric \u2013 \u201ee un oras de colonizare, cel dint\u00e2i dintre ele\u201c), de fapt o atragatoare Californie valaha pentru venetici de toate originile, colonisti care si-au gasit aici de-a lungul timpurilor un sol si o ambianta prielnice \u00eenradacinarii, prielnice foarte adesea si unor spectaculoase ascensiuni sociale \u00een noua patrie, inevitabil modelata si de prezenta lor. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t de la jumatatea secolului al XIX-lea ea devenise si o tara \u00een curs de febrila constituire, foarte adaptabila, de nu si foarte maleabila.<br \/>\n\u201eO noapte furtunoasa\u201c, cea dint\u00e2i mare piesa a lui Caragiale, este citita de el \u00een public, la societatea \u201eJunimea\u201c, \u00een noiembrie 1878 si va fi reprezentata la Teatrul National din Bucuresti doua luni mai t\u00e2rziu, \u00een ianuarie, c\u00e2nd noul autor dramatic \u00eemplinea 27 de ani. Tot \u00een 1878 fusese recunoscuta de marile puteri independenta Rom\u00e2niei. \u00centre cele doua evenimente nu exista, bine\u00eenteles, nici o legatura. Si totusi !<br \/>\n*<br \/>\nSansa istorica sau doar circumstanta favorizanta pentru viitorul scriitor, anii formatiei lui Caragiale sunt pentru Rom\u00e2nia anii unor valuri succesive de schimbari radicale. Sau poate mai degraba ai unor revolutii \u00een cascada, chiar daca multi istorici prefera termeni grandiosi, gen \u201erenastere nationala\u201c. Fapt e ca \u00een a doua jumatate a secolului al XIX-lea din doua provincii \u00eenapoiate, vasale ambele de sute de ani ale Imperiului Otoman si \u00een multe privinte neiesite \u00eenca dintr-un decazut medievalism oriental, se creeaza \u00eentr-un foarte scurt interval de timp un stat modern \u00een \u00eentelesul occidental al termenului. \u00cen toamna anului 1866 printul Carol de Hohenzollern, adus ca domnitor al Principatelor Unite, mergea la Stambul pentru a primi de la Sultan firmanul de investitura si era obligat sa accepte ca Rom\u00e2nia e \u201eparte integranta a Imperiului\u201c. La acea data \u00eenca se platea tribut otomanilor. Doisprezece ani mai t\u00e2rziu Rom\u00e2nia era un stat independent, cu Parlament, partide politice, Constitutie, alegeri, guverne frecvent schimbate, Universitati autohtone, Banca Nationala, dezvoltare exploziva a administratiei publice (\u00eentre 1860 si 1900 numarul slujbasilor publici se mareste de peste douazeci de ori, de la aproximativ 5 000 la peste o suta de mii) etc. Alfabetul chirilic fusese abandonat si \u00eenlocuit cu cel latin, cenzura se desfiintase, tiparul si expresia capatasera deplina libertate, ceea ce dusese la o crestere torentiala a numarului publicatiilor.<br \/>\nEra si aceasta o revolutie, una din marile revolutii ale celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea: de la o milenara cultura a oralitatii se trecea, istoriceste peste noapte, la cultura scrisului. H\u00e2rtia tiparita \u00eencepea sa patrunda brusc \u00een lumea rom\u00e2neasca, si nu numai prin intermediul gazetelor, ci si al cartilor, inclusiv scolare, efect al legilor de dezvoltare a \u00eenvatam\u00e2ntului, ca si al actelor de tot felul, solicitate si trimise de o birocratie administrativa \u00een continua expansiune. Iar revolutii nonviolente nu exista, chiar daca socurile si violenta lor nu sunt neaparat s\u00e2ngeroase ori brutale.<br \/>\n*<br \/>\n\u00cen teatrul lui Caragiale citirea gazetei este cel putin o deprindere intrata \u00een reflex, de nu si un ritual aproape religios. Trei din cele patru mari comedii (\u201eO noapte furtunoasa\u201c, \u201eConul Leonida fata cu Reactiunea\u201c, \u201eO scrisoare pierduta\u201c) contin \u00eenca din primul act acest moment prin care personajelor li se fixeaza indirect o anumita conditie sociala si culturala. \u201eO scrisoare pierduta\u201c chiar \u00eencepe cu furia provocata de citirea unui articol \u00eentr-un jurnal care se cheama \u201eRacnetul Carpatilor\u201c. Tipatescu, indignatul cititor, este prefect de judet, el umbla \u201eagitat\u201c cu gazeta \u00een m\u00e2na, iar la ridicarea cortinei tocmai sf\u00e2rseste de citit o fraza infamanta, care \u00eel califica drept \u201evampir\u201c. \u00cen prima replica din \u201eConul Leonida fata cu Reactiunea\u201c este evocata \u00eensasi mecanica obiceiului de a citi gazeta (\u201estii obiceiul meu, pui m\u00e2na, \u00eent\u00e2i si-nt\u00e2i pe \u201eAurora democratica\u201c, sa vaz cum mai merge tara\u201c). Situata tot \u00een primul act, dar \u00een scena a patra, lectura gazetei \u201eVocea patriotului nationale\u201c este facuta \u00een \u201eO noapte furtunoasa\u201c de Ipingescu si Jup\u00e2n Dumitrache \u00eenainte de plecarea lor \u00een rondul de noapte al garzii civice, din nevoia de a afla temperatura politica (\u201esa vedem acu ce mai zice politica\u201c). Singura dintre marile comedii \u00een care nu sunt citite jurnale este \u201eD-ale carnavalului\u201c, dar nici personajele de aici nu sunt straine de dimensiunea mediatica a existentei. Tradusa \u00een amor, Mita Baston ameninta, tot \u00een primul act al piesei, \u00een scena a doua, cu un \u201escandal\u201c urias, \u201ecum n-a mai fost p\u00e2na acum \u00een \u201eUniversul\u201c\u201e.<br \/>\nDeprinderea de a citi jurnale nu este \u00eensa un atribut exclusiv al personajelor din comedii, chiar daca observatia facuta de Eug\u00e8ne Ionesco, dupa care ziarele din lumea lui Caragiale \u201esunt scrise de idioti si citite de alti idioti\u201c, fiind \u201ealimentul \u00eentregii populatii\u201c, a devenit de fapt un loc comun.<br \/>\nDrama \u201eNapasta\u201c, unde nu exista nici un \u201eidiot\u201c \u00een sensul din comedii, \u00eencepe tot cu lectura unei gazete. \u00cen prima scena din actul \u00eent\u00e2i, Gheorghe, \u00eenvatatorul, \u201etine o gazeta \u00een m\u00e2na\u201c, din care le citeste Ancai si lui Dragomir relatarea despre fuga de la ocna a nebunului Ion. Ca si \u00een comedii, cititul gazetei se face si aici cu voce tare si, la fel, nu este un act solitar, ci unul \u00eempartasit, probabil din nevoia de ecou.<br \/>\nNu e singura apropiere posibila dintre cele patru comedii si drama \u201eNapasta\u201c. Cu exceptia celor din \u201eO noapte furtunoasa\u201c, aproape toate apartin\u00e2nd protipendadei din \u201ecapitala unui judet de munte\u201c, asadar lumii \u00eenalte, personajele din teatrul lui Caragiale fac parte din ceea ce se numeste astazi clasa mijlocie. Jup\u00e2n Dumitrache din \u201eO noapte furtunoasa\u201c e \u201echerestigiu\u201c, negustor, un rang la care tine (\u201emai ca-mi venea sa-l c\u00e2rpesc, dar mi-era rusine de lume; eu de ! negustor, sa ma pui \u00een poblic cu un coate-goale nu vine bine\u2026\u201c), pravalia lui are doi angajati, pe tejghetarul Chiriac si pe \u201ebaiatul de procopseala\u201c Spiridon. \u00cen \u201eD-ale carnavalului\u201c, Nae Girimea e patron de frizerie si subchirurg. Si el are un angajat, o calfa, pe Iordache. \u00cen v\u00e2rsta de 60 de ani, Conul Leonida este pensionar, nu se stie de unde si dupa ce, dar tagma pensionarilor era \u00een chip hotar\u00e2t foarte restr\u00e2nsa \u00een Rom\u00e2nia pe la 1870-1880, iar a-i apartine era chiar un privilegiu; slujnica Safta \u00eei si numeste de altfel pe Efimita si Conul Leonida \u201eboieri\u201c (\u201eVai de mine! Nu-i buna asta! a patit boierii ceva!\u201c). \u00cen sf\u00e2rsit, \u00een \u201eNapasta\u201c Anca si Dragomir sunt c\u00e2rciumari, iar Gheorghe e \u00eenvatator, desi printr-o stranie persistenta \u00een fandacsii jurnalistice si exegetice vreme de peste cincizeci de ani Caragiale a fost acuzat ca ar fi atribuit psihologie de \u201emuscali\u201c taranilor rom\u00e2ni din piesa. Desi c\u00e2rciumarii nu sunt tarani. \u201eNu sunt rom\u00e2ni taranii d-lui Caragiali, doamne fereste; sunt muscali. Muscal e Dragomir, muscaloaica e Anca, si Nebunul tot muscal este\u201c \u2013 scrisese un cronicar dramatic dupa premiera de la Teatrul National din Bucuresti din februarie 1890, iar \u00een 1935 cel care demasca \u201einaderenta\u201c lui Caragiale la \u201espiritul rom\u00e2nesc\u201c \u00eenca mai credea ca \u201eNapasta\u201c are \u201eun caracter rusesc\u201c si ca \u201epatura taraneasca, deci, \u00een ad\u00e2ncurile ei ram\u00e2ne inaccesibila lui Caragiale\u201c.<br \/>\nNici personajele comediilor lui Caragiale nu sunt \u00een realitate \u201emahalagii\u201c si nu sufera de \u201emahalagism\u201c \u00een \u00eentelesul peiorativ si dispretuitor pe care aceste cuvinte le au astazi si pe care l-au capatat \u00eentarindu-l progresiv \u00eencep\u00e2nd probabil din ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Provenite din turcescul mahalla, neutru termen administrativ care \u00eensemna cartier, cuvintele \u201emahalagiu\u201c si \u201emahalagism\u201c sunt de altfel creatii lexicale exclusiv rom\u00e2nesti. Cel de al doilea, aparut cu siguranta la c\u00e2teva bune zeci de ani dupa \u201edisparitiunea Domnilor fanarioti si deci si a influentei imediate a turcilor\u201c, cum scria Lazar Saineanu \u00een \u201eInfluenta orientala asupra limbei si culturii rom\u00e2ne\u201c, ilustreaza chiar una dintre exceptiile la regula stabilita de acelasi filolog, dupa care \u201ebilantul elementului osmanliu nu contine nici o notiune de ordine pur abstracta\u201c. Fiind astazi unul dintre cele mai puternice, p\u00e2na la intraductibilitate, cuvinte depreciative din limba rom\u00e2na, devenit si o foarte specifica notiune morala, intelectuala si sociala, calificativul \u201emahalagism\u201c este aplicat personajelor din comediile lui Caragiale la fel de justificat ca si cel de taranie celor din drama \u201eNapasta\u201c.<br \/>\nCirca 80% din populatia Rom\u00e2niei era analfabeta \u00een perioada \u00een care este situata actiunea comediilor lui Caragiale. La sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, numarul analfabetilor mai scazuse \u00eentruc\u00e2tva \u2013 78% dupa statistici de epoca, pentru ca \u00een 1912, anul mortii lui Caragiale, sa fie de 60,7%.<br \/>\nStiutoare de carte, mai mult, av\u00e2nd deprinderea cititului, ocupatiune practicata cotidian, traind fara grija zilei de m\u00e2ine, daca nu si \u00eenlesnit, personajele comediilor lui Caragiale apartin de fapt social si cultural unei minoritati foarte active si \u00een ascensiune, de mare viitor. Formeaza, de nu chiar sunt deja, o viitoare elita. Nu sunt niste marginali, sunt rezultatul si deopotriva fortele progresului si ale modernizarii. Ramasa \u00een stadiul de proiect, comedia \u201eTitirca, Sotirescu et C-ia\u201c ar fi urmat sa reia personajele din \u201eO noapte furtunoasa\u201c dupa trecerea a douazeci si cinci de ani, precum si c\u00e2teva din \u201eO scrisoare pierduta\u201c. S-a pastrat lista personajelor. Jup\u00e2n Dumitrache devenise \u201emare agricultor, mare proprietar, capitalist puternic, petrolist, senator\u201c; Chiriac \u2013 \u201emare proprietar, capitalist puternic, deputat\u201c, Spiridon \u2013 \u201emare proprietar, capitalist puternic, deputat\u201c; Ipingescu \u2013 \u201emare agricultor, mare proprietar, capitalist puternic, petrolist, prefect de judet\u201c; Rica Venturiano \u2013 \u201edirector proprietar al \u201eAlarmei\u201c, avocat, publicist, deputat\u201c. Catavencu ar fi ajuns ministru. Si s-a pastrat si o replica, mai exact doar \u00eenceputul ei : \u201eprogres\u2026 mare progres, n-avem ce zice\u2026 dar si lichele multe\u2026 destule!\u201c.<br \/>\nImbecilitatea frenetica a personajelor din comediile lui Caragiale este \u00eensa reala, dar nu tine de mahalagism, dupa cum prostia abisala nu este un atribut specific mahalalei, indiferent de acceptiunea data acestui cuv\u00e2nt. Personajele comediilor lui Caragiale par sa fie supravietuitorii unui cataclism, exemplarele diforme ale unei adaptari reusite dupa o enorma catastrofa. Este \u00een aceste personaje \u201eo fantastica vitalitate \u00een material uman detracat\u201c, observase G. Dimisianu, si e probabil de cautat unde se afla originea detracarii. Fiindca lectura gazetelor nu e o cauza a t\u00e2mpeniei monstruoase si iremediabile, ci ocazia de a o pune \u00een valoare.<br \/>\nExista totusi \u00een comediile lui Caragiale o categorie umana \u00eentruc\u00e2tva sustrasa ravagiilor imbecilitatii si dezastrelor prostiei \u00een triumfala expansiune: sunt femeile.<br \/>\n*<br \/>\nS-ar putea spune ca salvarea lumii lui Caragiale de la femei vine. Sau ca ar putea veni: femeile par sa fie sansa acestei lumi unde p\u00e2na si eternitatea a luat forma nestatorniciei. Totul e usor \u00een lumea lui Caragiale, usor si fara ad\u00e2ncime, fiindca abisul prostiei e un abis al suprafetelor; totul, cu exceptia femeilor. \u00cen comedii, ca si \u00een \u201emomente\u201c, femeile aduc si greutate, si profunzime. Ele iau si se iau \u00een serios, traiesc, nu se agita, se bucura ori sufera, nu trancanesc. La Caragiale delirul verbal e caracteristic barbatilor, nu femeilor. Cele c\u00e2teva specimene care ies din aceasta regula secreta sunt de fapt fiinte asexuate, prin v\u00e2rsta ori conditie sociala, desi chiar si Coana Efimita este infinit mai consistenta, mai umana, mai rezonabila, chiar, dec\u00e2t isteroidul Conul Leonida, bolnav de fandacsie din cauza citirii dementiale a gazetei: \u00een definitiv, ea este cea care deschide usa si lasa astfel sa le intre \u00een casa baricadata pe dinauntru adevarul despre ce se-nt\u00e2mplase de fapt afara, \u00een lume. Iar aducatoarea vestii ca fusese lasata-secului, nicidecum o revulutie, o zavera a reactiunii, e slujnica Safta: tot o femeie. Pentru a deschide usa, \u00een ciuda interdictiei categorice, absolute a lui Leonida (\u201enu deschide odata cu capul!\u201c), Efimita face miscarea esentiala a oricarei emancipari: ea deschide nemaiput\u00e2nd rabda si smucindu-se.<br \/>\nAmorul Vetei pentru Chiriac este dramatic, intens pasional, nevasta adulterina a \u201echerestigiului\u201c fiind \u201eo femeie t\u00e2nara si frumoasa\u201c, \u00een al carei piept, observase fulgurant N. Iorga, \u201ese zbate vesnica si duioasa patima omeneasca\u201c. Tot N. Iorga avusese intuitia ca relatia dintre Zoe si Tipatescu \u201etrece de margenile comediei, prin seriozitatea pasiunii\u201c. Si nu este tot pasiune, ad\u00e2nca, sf\u00e2sietoare, disperata, irationala si serioasa ca orice pasiune, \u00een concurenta furioasa dintre Mita Baston, republicana electrica, si Didina Mazu, dama de verde, pentru galantul Nae Girimea, cel care, nepasator de ale sufletului, le programeaza una dupa alta, \u00een aceeasi zi, la trei ceasuri interval?!<br \/>\nOchi alunecosi, inima zburdalnica : femeile sunt m\u00e2ntuirea lumii lui Caragiale. Sa fie pentru ca \u00een comedii ele sunt \u00eenca tinute departe de viata publica, pentru ca nu au parvenit \u00eenca la egalitatea cu barbatii?! s\u2026t<\/p>\n<p><em><strong><br \/>\n(Din prefata la editia de \u201eTeatru\u201c de I. L. Caragiale, \u00een curs de aparitie \u00een colectia \u201eBiblioteca pentru Toti\u201c a ziarului \u201eJurnalul National\u201c)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Caragiale a delimitat si impus teritoriul dramaturgiei rom\u00e2nesti cu numai cinci piese, patru comedii si o drama, scrise pe durata a doar unsprezece ani. Timp de un secol si peste trei decenii, c\u00e2t a trecut p\u00e2na astazi de la prima lectura publica a \u201eNoptii furtunoase\u201c, cea dint\u00e2i dintre marile lui piese, perimetrul problematic, de viziune,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/note-despre-caragiale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Note despre Caragiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4209,4210,4211,86],"class_list":["post-5641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-teatru-de-i-l-caragiale","tag-dramaturgie-romaneasca","tag-registrul-comediei","tag-teatru"],"views":4104,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}