Cu putin timp \u00een urma, \u00een paginile acestei reviste, retoric, puneam \u00eentrebarea daca mai putine razboaie echivaleaza cu mai multa pace. Recentul conflict din Marea Galbena, dintre cele doua Corei, da neasteptat de repede un raspuns. Nu, mai putine razboaie, \u00eenteleg\u00e2nd prin aceasta \u00eenca ipotetica \u00eencheiere a celor din Irak si Afganistan, nu aduc mai multa liniste, mai multa pace \u00een lume. Sunt destule conflicte latente reactivate ciclic si cinic atunci c\u00e2nd cei din spatele lor considera ca este necesar. Iar reactivarea lor aduce tensiune si groaza de razboi. Europenii si noi, rom\u00e2nii, nu vom trai linistiti (dec\u00e2t inconstient) at\u00e2ta timp c\u00e2t l\u00e2nga noi nu sunt \u00eencheiate conflictele din Caucaz si, mai ales, cel din Transnistria. Popoarele din Orient nu vor cunoaste pacea at\u00e2ta timp c\u00e2t nu sunt rezolvate diferendele, cu potential razboinic urias, dintre evrei si palestinieni, dintre evrei si arabi. Africanii au, \u00een acelasi registru, conflicte \u00een Cornul Africii sau \u00een Africa de Vest. Latino-americanii par mai linistiti, dar, \u00een realitate, au si ei necazurile lor din cauza ciocnirilor dintre Venezuela, Columbia, Bolivia, Peru etc., ca sa nu mai amintim de ,,cazul\u201c Cubei.
\n\u00cen \u00eendepartata Asie, de peste o jumatate de secol, unul dintre marile pericole vine din ,,\u00eentelegerile imperfecte\u201c intervenite dupa razboiul din 1950-1953 din peninsula Coreea. Dupa o jumatate de secol, \u00eentre cele doua state coreene rezultate dupa razboi nu a fost semnat un tratat de pace. \u00cen absenta acestuia, Phenianul nu uita sa reaminteasca lumii, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ca pacea nu s-a instalat \u00een aceasta regiune. \u00cen cele doua parti ale peninsulei, despartite de s\u00e2rma ghimpata, de zone de demarcatie arate \u00een fiecare dimineata si de batalioane de militari \u00eenarmati p\u00e2na \u00een dinti, exista regimuri politice ireconciliabile, sustinute \u00eenca pe cai diferite din afara de unii dintre fostii aliati din timpul trecutului razboi. Reunificarea a ramas o vorba calpa. Cine o mai asteapta, cine o mai doreste? Nimeni sau aproape nimeni.
\nSunt mai multe cauze. \u00centr-o analiza corecta de caz trebuie avute \u00een vedere ipotezele cele mai semnificative. \u00cen primul r\u00e2nd, cele care \u00eei privesc pe coreenii \u00eensisi. Despartiti de peste o jumatate de secol, ei si-au fixat idealuri politice diferite si nu mai par interesati \u00een refacerea unui stat unitar. Cu exceptia nord-coreenilor si numai \u00een cazul \u00een care s-ar \u00eenfaptui sub stindardul rosu al filozofiei ciuce a raposatului satrap Kim Ir Sen. Ce \u00eempiedica reunificarea? Teama, ura sau incompatibilitatea obiectivelor? Toate la un loc \u00eenca nu explica pe deplin comportamentul intolerant si razboinic care s-a statornicit \u00een r\u00e2ndul aceluiasi popor. Cei din Nord, sub o ideologie totalitara si revansarda, au parcurs o etapa istorica traumatizanta. \u00cendoctrinati si complet izolati, ei traiesc drama saraciei extreme si a alienarii ideologice totale. Dupa razboiul din anii 50, cei din Sud au pasit pe calea emanciparii, au ajuns la o dezvoltare economica si culturala semnificativa si tocmai de aceea nu simt nevoia unificarii cu un popor subjugat ideologic, \u00eent\u00e2rziat \u00een Evul Mediu. Particularitatile istorice ale sud-coreenilor nu au fost fasonate definitiv \u2013 si ei ram\u00e2n razboinici \u2013 iar constr\u00e2ngerile pentru democratizarea lor nu au lipsit. Dar ei traiesc \u00een cultul fricii si suspiciunii fata de statul militarizat din Nord, \u00eenfeudat \u00eenca imperialismului de sorginte stalinista.
\nDar sustinatorii, si cei ai Nordului, si cei ai Sudului, vecinii geografici sau doctrinari, sunt ei dispusi sa puna umarul la reunificarea Coreei? Putin, foarte putin probabil. Sa ne imaginam, ipotetic deocamdata, ca teama, dar mai ales ura instalata \u00een sufletul celor doua grupuri de coreeni ar putea fi \u00eenvinse si prin reunificarea celor doua Corei ar rezulta un stat care sa dispuna de tehnologia de v\u00e2rf si structura economica uriasa a Sudului, pe de o parte, si pe de alta, de puterea militara \u00eenfricosatoare \u2013 a se vedea ambitia Phenianului de a detine un arsenal nuclear propriu \u2013, a Coreei comuniste. Cine ar fi linistit sa reapara un stat at\u00e2t de puternic \u00een Asia? Japonia \u00een nici un caz. Rusia are grijile ei \u00een Orientul \u00cendepartat si nu-si doreste o amenintare \u00een plus la granitele sale incomensurabile. China a avut experienta ei cu o Coree b\u00e2ntuita de iluzii imperiale. SUA? Aici lucrurile sunt cu totul sensibile. De aceea a aparut reactia extrem de prompta si ferma a Washingtonului fata de noul motiv de casus belli riscat \u00eenca odata \u2013 a c\u00e2ta oara? \u2013, de Phenian.
\nUn \u00eenalt comandant militar american, amiralul Mullen, a calificat situatia actuala din peninsula coreeana ca acumul\u00e2nd cel mai mare potential de pericol de razboi din lume. Impresionant, daca ne g\u00e2ndim ca pe ,,axa raului\u201c se mai afla si Iranul! Statele Unite nu pot sa ram\u00e2na indiferente. Incidentul provocat de nord-coreeni prin bombardarea unei insule din Marea Galbena, desi nu a evoluat pe plan militar spre un adevarat razboi, a fost considerat de americani drept un conflict extrem de periculos.
\nDe ce ar fi acesta at\u00e2t de grav?
\n\u00cent\u00e2i, pentru ca la Phenian s-a instalat un regim politic nedemocratic, dictatorial, agresiv, revansard, detestat de Washington; un regim care a initiat si accelereaza un program militar nuclear sfid\u00e2nd opozitia generala a lumii civilizate; un regim care refuza sa semneze acordurile si tratatele de interzicere a armei nucleare si nu accepta controlul international. Pentru americani \u2013 si nu numai pentru ei \u2013, aceasta atitudine demonstreaza c\u00e2t de mare este riscul ca acest program diabolic sa fie conceput ca o baza a asigurarii unui viitor regimului politic anacronic din Coreea de Nord; suspiciunea este \u00eentarita si de starea sanatatii precare a conducatorului de la Phenian, Kim Jong-Il, si de masurile care sunt luate pentru transmiterea puterii politice \u00een familie, potrivit testamentului ,,marelui conducator\u201c Kim Ir-Sen. Dictatura feudalo-stalinista si regimul politienesc opresiv de la Phenian au condus la izolarea totala a nord-coreenilor, la \u00eentretinerea fricii si la instalarea unei saracii devastatoare \u00een aceasta tara, care pot oric\u00e2nd re\u00eenvia instinctele razboinice de alta data. Batr\u00e2n si bolnav, dogmatic ca si parintele ,,filozofiei ciuce\u201c, Kim Jong-Il este nu numai autoritar, intolerant si vindicativ, ci si imprevizibil. \u00cen disperare de cauza, el continua politica aventurista militara a tatalui lui si recurge la santaj pentru a determina Washingtonul sa accepte semnarea unui tratat de pace \u00eentre cele doua Corei. El urmareste ca, printr-un astfel de tratat, Statele Unite sa recunoasca regimul comunist de la Phenian. Sau macar sa aiba o atitudine mai \u00eengaduitoare fata de programul sau nuclear. Ceea ce este imposibil de acceptat la Washington.
\nSa revenim la potentialul de pericol pe care \u00eel are, \u00een acceptiunea amiralului Mullen, noul conflict militar declansat de Phenian \u00een jurul insulei sud-coreene din Marea Galbena. Escaladarea acestui conflict deschis deliberat sau, mai grav, transformarea lui \u00eentr-un razboi, cu sau fara antrenarea fostilor parteneri, se \u00eenscrie pe linia politicii razboinice a Phenianului. O politica de sfidare stopata prompt de c\u00e2te ori s-a manifestat, care nu poate conduce nici la tratatul de pace mult dorit, nici la reunificarea Peninsulei pe care, \u00een visul lor, nord-coreenii o vad comunista.
\nEu nu cred \u00eentr-un nou razboi \u00een peninsula coreeana, chiar daca Pekinul este ambiguu \u00een atitudinea fata de noul conflict, ceea ce pe unii \u00eei face sa creada ca ar sustine pornirile razboinice ale vecinului. Nu cred, pentru ca Moscova nu mai este de partea Phenianului. Si, mai ales, pentru ca Seulul are sustinerea logistica si militara a Washingtonului. O demonstreaza efectuarea, la timpul planificat, a manevrelor militare maritime americano-sud-coreene \u00een Marea Galbena.
\nDar, chiar si asa, traim oare \u00eentr-o vreme a pacii?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu putin timp \u00een urma, \u00een paginile acestei reviste, retoric, puneam \u00eentrebarea daca mai putine razboaie echivaleaza cu mai multa pace. Recentul conflict din Marea Galbena, dintre cele doua Corei, da neasteptat de repede un raspuns. Nu, mai putine razboaie, \u00eenteleg\u00e2nd prin aceasta \u00eenca ipotetica \u00eencheiere a celor din Irak si Afganistan, nu aduc mai… Cite\u0219te mai mult »Un nou razboi?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[577,4192,4193,4194,4191],"class_list":["post-5622","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-afganistan","tag-caucaz","tag-conflict-din-marea-galbena","tag-conflicte-latente","tag-transnistria"],"views":2205,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5622","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5622"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5622\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5622"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5622"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5622"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}