Un factor de mare si cresc\u00e2nda neliniste a unor importanti scriitori de la sf\u00e2rsitul secolului trecut era accelerarea fortata a destramarii societatii agrare. Mari scriitori ca Marin Preda, D. R. Popescu, Augustin Buzura, George Balaita, Fanus Neagu si altii presimt si descriu \u00een cartile lor decesul satului rom\u00e2nesc si stingerea sub coasa timpului nerabdator \u2013 dar si a unor seceratori iresponsabili si grabiti sa secere lanul \u00eenainte de a-l fi semanat! \u2013 a societatii rurale traditionale. Nu-i vorba, pentru un scriitor, de oriunde si de oric\u00e2nd, temele cele mai atragatoare si, literar, profitabile sunt fara \u00eendoiala cele care ilustreaza esecul si implica dezastrul, \u00een general disparitia unor asezaminte, structuri sociale si comunitati umane. Una din temele obsedante, daca nu cea mai acaparanta ale meditatiilor lui Marin Preda a fost, se stie, aceea legata de soarta taranului si disparitia \u201esufletului\u201c rural. Cine reciteste \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c se va convinge lesne ca, dincolo de succesul \u00eenregistrat de exploatarea literara a unei teme manoase, scriitorul acesta \u201edoric\u201c, obiectiv si detasat urmarea cu un veritabil fior tragic moartea taranului si a asezamintelor taranesti: \u201eSatul este complet descoperit \u00een fata cerului. Au taiat salc\u00e2mii, pe toti. De ce au taiat ei salc\u00e2mii? Ma uit \u00een curtile lor. Sunt mari si pustii. Ce rost mai au asemenea curti? Sunt simboluri fara sens: au disparut din ele vitele si uneltele agricole.\u201c Au disparut si oamenii, s-au \u00eemputinat. C\u00e2nd aude (citeste \u00een \u201eLe Monde\u201c) ca peste aproximativ 20 de ani (suntem \u00een 1970!) scaderea accelerata a m\u00e2inii de lucru agricole la doar 5% din populatia agricola a unei tari se traduce printr-un c\u00e2stig important de randament \u00een agricultura, trece printr-o uluire vecina cu stupefactia paralizanta:
\n\u201eCum adica, doar 5% din populatia unei tari sa asigure restului alimentele de tot felul, hrana vitala, fructele, verdeturile, laptele, carnea, ouale? Dar albinele? Prin ce fel de flori si pomi fructiferi or sa alerge sa-si caute polenul si cine o sa aiba grija de ele \u00een toate anotimpurile anului? Dar omizile? Cine o sa mai curete pomii de ele? Dar caii? Unde sunt caii? Ce-au facut cu caii? Si frantujii, care ar trebui sa ridice caprei, de la care obtin cele mai bune br\u00e2nzeturi din lume, ar trebui, zic, sa-i ridice caprei, l\u00e2nga obeliscul din Place de la Concorde, o statuie, ce-or sa faca, cine o sa aiba grija de ele? Ca doar n-o sa se poata face toate astea cu cei 5% din populatia tarii! C\u00e2nd stiut este ca daca nu ai un om nu poti ridica recolta de pe c\u00e2mp, si nici sfecla, varza, poftim, tutunul, acest produs cancerigen, care stiu de mic c\u00e2ta truda si c\u00e2ti frati lucram la el p\u00e2na \u00eel \u00eensam\u00e2ntam si \u00eel culegeam. Culesul asta era o istorie \u00eentreaga…\u201c Cel ce vorbeste aici si asa nu-i Marin Preda, prozatorul, ci Ilie Moromete, acel \u201eliberal\u201c cu mintea conservatoare din batatura lui Iocan si care, dincolo de succesul oratoric si retoric \u00een ochii concetatenilor sai din \u201eagora\u201c rurala, trece cu iuteala fulgerului \u2013 dar \u00eencetinita si oprita \u00een loc de prozator -, \u00een doar c\u00e2tiva ani din esec \u00een esec: cu \u201efonciirea\u201c neplatita si restanta, salc\u00e2mul cade cu vuiet doar de el auzit la pam\u00e2nt, afacerea cu porumbul la munte da gres, asalturile lui Balosu, cel luat peste picior, se \u00eentetesc, \u00een fine, familia i se destrama, Catrina cade \u00een bigotism si mutenie, Guica, piaza-rea, Casandra din Silistea-Gumesti, \u00eesi ascute gura proorocind nenorocirile ce vor sa vina, iar copiii \u00eei fug la oras, parca anume spre a confirma si \u00eentari stupefactia eroului din amintirea scriitorului, care mediteaza, \u00een numele si sub chipul personajului, pe seama blestematului procent de 5%! Nila, Achim si Paraschiv fug si-si cauta de lucru la oras fiindca ei au banuit, de nu au \u00eenteles, cu un ceas mai devreme dec\u00e2t \u201econservatorul\u201c lor tata semnificatia fatala si tragica a acestui 5% si, ca urmare, evadeaza vestind asa golirea satului si mutarea \u201em\u00e2inii de lucru\u201c la oras. Batr\u00e2nul Ilie Moromete \u2013 care, deocamdata, nici nu-i asa de \u201ebatr\u00e2n\u201c, dar \u00eembatr\u00e2nind fortat si repede odata cu societatea pe care o reprezinta \u2013, acest rege Lear dintr-un sat al c\u00e2mpiei teleormanene, iar nu Marin Preda, este incapabil sa \u00eenteleaga aceasta \u201evrajitorie\u201c semn\u00e2ndu-si astfel condamnarea la moarte: \u201eAsadar, acesti producatori \u2013 judeca autorul cu mintea si cu vorbele unui Ilie Moromete str\u00e2ns cu usa si \u00eencremenit \u00een agricultura de subzistenta \u2013, daca nu li s-ar mai \u00eencredinta lor producerea acestor produse fara de care nu putem trai deloc, produsele s-ar produce mai multe, fara ca vechii producatori care consumau ei \u00eenainte aproape tot ce produceau sa \u00eenceteze, prin parasirea de catre ei a pam\u00e2ntului, sa mai consume. Se presupune dimpotriva ca ar consuma mai mult, datorita productivitatii crescute. Asta e totusi curata vrajitorie, nu mai e stiinta\u201c \u2013 g\u00e2ndeste prozatorul nu \u00een locul dar \u00een spiritul tragicului sau erou, care conchide \u00een aceeasi nota amutita de stupefactie: \u201eFiindca nu e posibil!\u201c Adica, asa crede el, nu-i posibil ca \u201evechii producatori\u201c, deveniti o piedica statistica \u00een calea randamentului, sa consume mai mult tocmai prin parasirea de catre ei a pam\u00e2nturilor! Si aici prozatorul introduce celebra anecdota cu girafa pe care taranul o vede \u00eentr-o zi la gradina zoologica, o anecdota a carei nota dominanta nu-i nicidecum veselia si amuzamentul, ci perplexitatea tragica st\u00e2rnita de ceva necunoscut si ne\u00eenteles: \u201eA stat si s-a uitat la ea o zi \u00eentreaga, \u00eencremenit, si nu se mai satura vaz\u00e2nd-o cum ajunge ea cu botul prin v\u00e2rfurile copacilor. Las\u00e2ndu-se seara, si-a luat \u00een cele din urma ochii de la ea si plec\u00e2nd a clatinat din cap si a exclamat: \u201eAsta e ceva care nu exista!\u201c\u201e (\u201eC\u00e2ti oameni ne vor hrani\u201c, \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c, pp. 139-141). Lu\u00e2ndu-i ochii de la ea si plec\u00e2nd acasa la el \u00een sat, taranul va da acolo peste \u201eceva care nu exista\u201c: peste girafa malefica din gradina zoologica, purtatoarea unui semn rau privitor la destinul lumii taranesti. O lume sortita disparitiei si inexistentei, ca si girafa care nu exista. Doar felul cum aceasta lume a disparut la noi, ca si \u00een unele state din jurul nostru, face din regimul care a \u201edesav\u00e2rsit\u201c o disparitie inevitabila un regim ca si criminal. Tragedia taranimii era \u00eenscrisa si programata \u00een evolutia (involutia!) clasei \u00een curs fatal de \u00eemputinare, dar nu si crimele imprescriptibile \u00eempotriva taranului rom\u00e2n. \u00censa decesul era previzibil si chiar fusese prevazut de spiritele lucide, capabile sa faca fata, \u00eenlatur\u00e2ndu-le, iluziilor despre dainuirea fara capat a societatii agrare traditionale. Unul din aceste mari spirite lucide este profesorul si folcloristul Mihai Pop, un carturar ilustru, de format european si, din pacate, \u00een Rom\u00e2nia un academician fara academie. N-a ajuns sa fie membru al acestei institutii, desi meritele precum si statura stiintifica a profesorului nostru rivalizau, prin cunostinte si anvergura, cu acelea ale somitatilor europene, ale disciplinei \u00een care s-a ilustrat. A fost un mare \u201earheolog\u201c al culturii populare careia i-a adunat, la Universitate si la Institutul de folclor, ultimele suflari \u00eenainte ca aceasta sa moara cu totul. Aflu dintr-un articol al dlui Vintila Mihailescu publicat \u00een \u201eDilema\u201c ca maramureseanul Mihai Pop privea cu ochi lucizi, \u00eenca din 1938, soarta societatii agrare rom\u00e2nesti si disparitia inevitabila a formelor ei seculare de viata spirituala. Domnia sa semnaleaza aparitia unui volum, la Paideia, \u00een care neobositul Rost\u00e1s Zolt\u00e1n a adunat articolele interbelice ale savantului Mihai Pop \u00een care acesta, taind iluziile semanatoriste si postsemanatoriste ale unei bune parti din \u201eintelighentia\u201c noastra, prevedea si descria minutios semnele acestei morti anuntate. C\u00e2teva citate sunt revelatoare si ele vin \u00een consonanta perfecta cu enunturile si meditatiile \u00eengrijorate ale lui Marin Preda din \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c si pe care se \u00eentemeiaza, de fapt, capodopera sa, romanul \u201eMorometii\u201c. Iata ce scrie \u00een 1938 Mihai Pop \u00een jurul aceluiasi obsedant subiect al scriitorului rom\u00e2n: \u201eA crede ca poti sa stavilesti procesul de dezagregare a vechii structuri satesti sau sa rezolvi marea problema a satului rom\u00e2nesc prin crearea de sate model sau prin \u00eencercarile de ridicare culturala a satelor, atunci c\u00e2nd aceasta dezagregare nu este dec\u00e2t unul din fenomenele de adaptare a satului modern la nevoile si adevaratele lui rosturi si c\u00e2nd problema economica si sociala a taranimii este piatra de \u00eencercare de a carei rezolvare depinde \u00eentreg viitorul neamului rom\u00e2nesc, este asemanator \u00een naivitate si eroare cu a crede ca hotarasti asupra destinelor natiunii rom\u00e2ne d\u00e2nd statului forme de viata asemanatoare unuia sau altuia din statele din Apusul Europei.\u201c \u00cen fata aceste judecati capitale formulate lucid si cu o limpezime de cristal, autorul articolului \u201ePractica luciditatii\u201c, dl Vintila Mihailescu atrage atentia ca \u201eTrei sferturi de veac mai t\u00e2rziu, aceasta constatare lucida este \u00eenca de actualitate, doar ca lipsesc parca si mai mult mintile lucide care sa o proclame…\u201c. Mai mult de trei sferturi de veac a stat \u00een gradina zoologica taranul \u201e\u00eencremenit\u201c \u00een fata girafei: n-a avut parte de mintile lucide care sa-l trezeasca din uluire si stupefactie. Curtea mare si pustie a batr\u00e2nului Moromete continua sa fie un simbol fara sens. \u201ePiatra de \u00eencercare\u201c at\u00e2rna ca o piatra de moara de g\u00e2tul taranilor care au mai ramas.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un factor de mare si cresc\u00e2nda neliniste a unor importanti scriitori de la sf\u00e2rsitul secolului trecut era accelerarea fortata a destramarii societatii agrare. Mari scriitori ca Marin Preda, D. R. Popescu, Augustin Buzura, George Balaita, Fanus Neagu si altii presimt si descriu \u00een cartile lor decesul satului rom\u00e2nesc si stingerea sub coasa timpului nerabdator \u2013… Cite\u0219te mai mult »Girafa si imposibila \u00eentoarcere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3957,217,4190,892],"class_list":["post-5617","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-imposibila-intoarcere","tag-augustin-buzura","tag-d-r-popescu","tag-marin-preda"],"views":4978,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5617","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5617"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5617\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}