Vedem doar ceea ce ni se arata. Aparentele, cultivate cu arta si sistem, \u00eenlocuiesc programatic realitatea integrala. \u00centregul prin parte, iar partea cosmetizata, estetizata, sleita. Sinecdoca e numele acestui trop iubit de poeti. \u00censa cum arata \u00een autenticitatea lui acel \u201edincolo\u201c at\u00e2t de secret al zeilor (titanilor, eroilor, geniilor) at\u00e2t de r\u00e2vnit de neofiti? Ce-i \u00een ontologie este si \u00een arta, este si-n cunoastere, este si-n sport \u2013 deci si (ori mai ales) \u00een tenis.
\nAsadar: ce-o fi dincolo de \u00een-scenare, cum arata tectonica sufletului de tenisman aflat \u00een d\u00e2rza \u00eenfruntare atletica de pe court? Cine poate sa stie? Asistam, c\u00e2nd si c\u00e2nd, mai cu seama \u00een cazul jucatorilor latini, temperamentali si rebeli, la dezvaluirea unui strop din tensiunea unui launtru ce-si consuma intensitatea nu doar \u00een joc, ci si prin comportament. Un Nastase, un Noah, un Leconte, un Connors, un Mc Enroe, un Tarango, un Safin, un Djokovici, un Tipsarevici, un Monfils. Dar ei sunt exceptiile care confirma sacrosancta regula a sportului alb: pe teren nimic care sa tradeze starea de spirit. Nicaieri altundeva \u00een lumea sportului nu se vad mai pregnant decat \u00een tenis radacinile anglo-saxone ale atleticii. Sigur, e si o problema de pragmatica, de calcul rece, de eficienta: de ce m-as exterioriza daca acest consum nervos \u00eentors dinauntru \u00een afara ma consuma si ma distrage de la meci? \u00censa cum ajunge tenismanul, fie el si nordic, sa se replieze launtric, sa se controleze, sa se autocenzureze? Care e reteta? \u00cen ce consta, tehnic vorbind, acest mister?
\nEi bine, toate acestea sunt lucruri despre care nu prea se vorbeste \u00een universul tenismanilor pro. Rar, \u00een interviuri, mai des, \u00een carti de memorialistica, jucatorii de tenis, mai cu seama cei celebrissimi, se destainuiesc. Una dintre acele carti, scrisa de un tenisman binecuv\u00eentat cu darul dezvaluirii, este \u00e0 deux mains, de Fabrice Santoro. Iata cum consemneaza Battling Fab fenomenul existential consumat \u00een vestiar, adevarat prag psihologic de dinaintea intrarii \u00een arena a razboinicilor \u00eenvesmantati \u00een alb. Un fenomen atat de putin cunoscut de marele public, un fenomen at\u00eet de rar abordat de tenismanii \u00eensisi. Un fenomen identic unui ritual enigmatic si impenetrabil. Si pentru ca este at\u00eet de secret si adeseori at\u00eet de necomunicabil-narabil, el se cuvine prezentat in extenso:
\n\u201e\u00cenaintea meciurilor importante, tacerea care domneste \u00een vestiar este apasatoare. Densitatea ei nefireasca marturiseste despre amploarea mizei puse \u00een joc. \u00cemi place sa fiu calm \u00een acel sfert de ceas care precede patrunderea noastra pe teren. \u00cen mintea-mi ma proiectez deja \u00een miezul confruntarii, imagin\u00eendu-mi toate scenariile posibile. Ma \u00eencalzesc \u00eencetisor, pe \u00eendelete. \u00cemi pregatesc bauturile energizante si hidratante, \u00eemi schimb gripurile rachetelor, totul cu gesturi automate, asa cum am facut de mii si mii de ori. \u00cemi place ca manerele rachetelor sa fie curate, uscate si \u00een perfecta stare, ca tricourile sa-mi fie apretate si bine \u00eempaturite, ca termobagul sa fie ordonat \u00een toate compartimentele sale. Recunosc ca s\u00eent meticulos, poate chiar un maniac al ordinii. \u00centr-un buzunar al termobagului am tubul cu Strapal, atat de binevenit \u00een caz de basici, ca sa nu mai apelez la serviciile kinetoterapeutului oficial, \u00eentr-alt buzunar am o punga termoizolanta plina de cuburi de gheata pentru cazul cand evoluez outdoor, \u00eentr-o tara cu clima calduroasa, astfel \u00eencat sa-mi pot racori \u00een pauze ceafa asudata, \u00een alt buzunar am plasate samponul, deodorantul si parfumul atat de necesare dusului de dupa meci. \u00cen vestiar nu ram\u00eene nimic, omnia mea mecum porto.
\nTensiunea sporeste. \u00cen minte \u00eencep numaratoarea inversa. Antrenorul \u00eemi acorda un ultim sfat: \u00abDa totul \u00een meci, astfel \u00eencat sa parasesti terenul fara nici un regret!\u00bb. Schimbul de priviri este mai important decat vorbele. S-a facut timpul, arbitrul-principal vine sa ne conduca pe court. Ne luam termobagurile, le saltam pe umar, le fixam \u00een spate. Pastrez \u00eentotdeauna \u00een mana prima racheta cu care am de gand sa \u00eencep partida, o racheta proaspat racordata. Pe coridorul care ne conduce spre teren, \u00een doar cateva clipe, am intrat deja \u00een atmosfera \u00eenfruntarii. Pleznesc de concentrare. Ma simt aproape ca un robot care se asaza pe scaun, integral insensibil la zgomotul si vacarmul ce vin din tribuna. Cu o ocheada rapida verific daca antrenorul si clanul \u00eemi sunt la locul desemnat.
\nMeciul se sfarseste, cu termobagul pe umar, care pare mai greu decat atunci cand am intrat \u00een arena, ne re\u00eentalnim, adversari si camarazi, \u00een acelasi vestiar, nadusiti, amandoi epuizati, unul surazand, celalalt dezamagit. Unii tenismanii intra \u00een vestiar furiosi ca au pierdut. L-am vazut nu o data pe Marat Safin cum \u00eesi sparge racheta de manie. Si chiar daca nu a existat contact fizic, jucatorii par adeseori anesteziati, imobili, ca doi boxeuri sleiti dupa lupta. Pentru \u00eenvins este vremea primelor regrete. Castigatorul \u00eesi disputa deja mental viitorul meci, cu un alt adversar pe drumul spre titlu. Sub dus, \u00eencercam sa uitam de oboseala si tensiune, amintirile neplacute ale partidei scurgandu-se prin gratarul de evacuare laolalta cu picaturile de apa. Dupa aceea, m\u00eeinile magice ale maseurului ne destind muschii atat de greu solicitati. Un tenisman se va grabi sa se \u00eentoarca acasa, celalalt \u00eesi va prelungi sejurul si va descinde maine \u00een acelasi vestiar\u201c (op. cit., pp. 82-83).
\nComentariul mi se pare superfluu. Cu o remarcabila economie verbala, Santoro fixeaza memorabil tacerea, solitudinea si tensiunea pe care tenismanul le \u00eenfrunta \u00eenainte si dupa confruntarea din arena. Aidoma unui gladiator postmodern, jucatorul de tenis al zilelor noastre \u00eesi duce crucea pe rugul unei pasiuni pe care a transformat-o \u00een meserie. El a facut din arta o profesiune, devenind un gambler al sumei nenule pe un fundal de o monotonie wagneriana. Nu cred ca \u00eei este usor…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vedem doar ceea ce ni se arata. Aparentele, cultivate cu arta si sistem, \u00eenlocuiesc programatic realitatea integrala. \u00centregul prin parte, iar partea cosmetizata, estetizata, sleita. Sinecdoca e numele acestui trop iubit de poeti. \u00censa cum arata \u00een autenticitatea lui acel \u201edincolo\u201c at\u00e2t de secret al zeilor (titanilor, eroilor, geniilor) at\u00e2t de r\u00e2vnit de neofiti? Ce-i… Cite\u0219te mai mult »Santoro: cu doua m\u00e2ini (14)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3488,898],"class_list":["post-5600","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-santoro","tag-tenis"],"views":2042,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5600","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5600"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5600\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5600"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5600"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5600"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}