{"id":5585,"date":"2010-12-02T12:03:54","date_gmt":"2010-12-02T10:03:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5585"},"modified":"2011-11-08T19:47:01","modified_gmt":"2011-11-08T17:47:01","slug":"critica-de-film-absenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-de-film-absenta\/","title":{"rendered":"Critica de film absenta"},"content":{"rendered":"

De ce asa de multa lume?<\/strong><\/em>
\nS-a \u00eenchis T\u00e2rgul de carte Gaudeamus. Au participat 383 de edituri. La prima vedere, TIB parea o feerie de carte de orice fel \u00eemp\u00e2nzita cu o multime impresionanta de oameni. Pe rafturile standurilor \u00eei asteptau carti de toate felurile, din toate domeniile, pentru toate gusturile si la toate preturile. Enorm de multa lume se \u00eenghesuia pe culoarele dintre standurile editurilor. Un cuplu de englezi (dintre care unul dintre ei nepot al lui Shakespeare) se \u00eentreba de ce sunt at\u00e2t de multi interesati de carte. \u00cen Anglia astazi cultura scrisa atrage putina lume. Un prim raspuns ar fi irezistibila oferta de carte a editurilor din Rom\u00e2nia. Un raspuns alternativ ar fi \u00eensa mai nuantat: cartea satisface o lipsa din viata cotidiana. Citesc c\u00e2nd nu am ceva mai bun de facut; citesc literatura atunci c\u00e2nd nu am o atractie culturala mai interesanta. Viata de zi cu zi \u2013 profesionala sau familiala \u2013, posibilitatile de divertisment, spectacolul politic ori cel economic sunt deceptionante si atunci interesul pentru carte devine un refugiu \u00een propunerea unui imaginar. De altfel, cartea de fictiune si eseul au fost produsele predilecte ale t\u00e2rgului. Altfel spus, barometrul curiozitatii pentru fictiune, literar, poetic sau imaginar este indicele insatisfactiei sociale. Fenomenul seamana cu mecanismul de dinainte de 1989. O insatisfactie mai mare \u00een cotidian genereaza o atractie mai mare catre imaginar. Publicul cititor din Rom\u00e2nia se duce la t\u00e2rg, nu at\u00e2t pentru ca e mai cult sau mai \u201ecititor\u201c dec\u00e2t cel occidental, ci pentru ca e mai nemultumit de cotidian. Daca \u00eemi amintesc bine, Parisul are un asemenea t\u00e2rg deschis tot anul. Se numeste FNAC \u2013 Les Halles.<\/p>\n

Editurile mizeaza pe nevoia provincialului de tip Madame Bovary pentru literatura si voiaje imaginare si publica o cantitate enorma de literatura. Editurile au nevoie de un singur tip de cititor. Dar, cum stim, cultura e formata din mai multe circuite culturale si fiecare are cartea si lectorul sau.
\nAudiovizualul absent<\/strong>
\nAm cautat sa descopar la t\u00e2rg efortul editurilor de a selecta si publica discursul critic, educativ, informativ \u00een domeniul audiovizualului, spectacularul care a eliminat cartea \u00een Occident, spectacularul care este el \u00eensusi acuzat ca serveste la paroxism fascinatia publicului de a evada \u00een imaginar. Nimic tiparit despre audiovizual si, pe larg, despre cinematografie, cinema si film. Dupa doua ore de cautare am gasit un volum minuscul, colectiv, ce reuneste cateva interviuri cu tineri regizori romani. Am aflat ca ar mai exista doua lucrari rom\u00e2nesti despre cinema pe undeva prin t\u00e2rg. Nici traduceri, dar nici lucrari semnate de autori rom\u00e2ni. Si cu toate acestea, Occidentul e plin de carti despre cinema. Domeniul editorial e vast si cuprinde monografii despre actori, monografii despre regizori, istorii de cinema international si national, eseuri despre cinema si curente, despre Hollywood sau alte studiouri, carti despre audiovizualul televizat, despre documentar, despre filmul de familie, despre cum se \u00eentelege, cum se citeste, se editeaza, se analizeaza un film sau despre cum se face ori se scrie un scenariu de film, despre filmul institutional sau cel de \u00eentreprindere, despre jocurile video…
\nManualul despre cum se scrie un scenariu, sau de actorie, sau de regie este absolut inexistent. Tehnica actorului si a regizorului sunt ascunse undeva departe \u00een salile \u00eenchise ale Institutului de arta teatrala si nimeni nu poate consulta un manual. Stanislavski e uitat. Este adevarat ca suntem un popor al culturii orale si scrisul a fost o inventie tardiv si anevoios \u00eenvatata \u00een cultura rom\u00e2na, dar astazi avem libertatea de a ne exprima \u00een limba nationala.
\nCe se \u00eent\u00e2mpla daca nu scriem despre audiovizual?<\/strong>
\nSa \u00eentelegem implicatiile acestei absente. Pe de o parte, ea reprezinta o nostalgie pentru ceea ce toata lumea pare sa cunoasca: literatura. E vorba de un teren al aparentului consens \u00eentre editor-critic-public. Cu totii stim si ne e comod sa ne \u00eentelegem tacit asupra notiunii de literatura si nimeni nu o mai pune la \u00eendoiala. Pe de alta parte, ne aflam \u00een fata unor edituri de tip clasic incapabile de a intra \u00een circuitul de piata culturala internationala dedicata fenomenului audiovizual. Pur si simplu, acestea sunt prea mici pentru a intra \u00eentr-un circuit macar european al unui marketing mai costisitor si mai complex. Seamana cu ceea ce se \u00eentampla \u00een Rom\u00e2nia cu galeria de arta sau cu muzeul care \u00eenca nu se pot desprinde de conventii depasite.
\nLumea contemporana \u00eesi petrece mai mult timp \u00een practica realitatii virtuale, a simulacrelor si clonelor dec\u00e2t \u00een lumea \u201ereala\u201c. Desi toata lumea petrece mult mai mult timp \u00een fata televizorului \u2013 discurs eterogen format din imagini si sunete \u2013 dec\u00e2t \u00een fata oricarui alt tip de discurs informational: radio, ziar sau carte, desi filmul face cozi la multiplex, desi jocurile pe net ori comunicarea sociala internet pictogramatica si simbolica sunt o practica cotidiana a noii generatii (spre disperarea adultilor care au pierdut contactul cu noua societate) editurile par sa fie autiste \u00een fata acestui complex domeniu cultural. Ca o paranteza, sa mentionam Festivalul International de Film Experimental de la cinematograful SCALA care are loc aceste zile (adica p\u00e2na duminica \u2013 www.expiff.ro).<\/p>\n

Nici o traducere pe rafturi. Nici macar din spatiul anecdotic sau de tabloid referitor la video, film, internet. O singura carte a unui istoric francez despre televiziune era pierduta pe o masa. Efortul de sistematizare si de \u00eentelegere a audiovizualului este total absent. Aceasta absenta editoriala \u00eenseamna a ignora faptul ca \u00eentelegerea unei imagini presupune un prealabil proces de \u00eenvatare. A vedea o imagine nu e echivalent cu a pricepe ceva din imagine. \u00centr-un caz avem un proces biologic natural iar \u00een celalalt un proces cultural.
\nEste de fapt sustinerea unui public care se uita hipnotizat si se lasa antrenat \u00een euforia televizuala. Este recunoasterea \u00eencurajarii unui public lipsit de discurs critic si de repere. \u00cen Rom\u00e2nia avem o lamentare generala fata de manipularea si comunicarea audiovizuala de proasta calitate ori rau intentionata si, cu toate acestea, nu ai unde sa gasesti un efort sistematic de analiza asupra a ce \u00eenseamna \u201eproasta calitate\u201c sau \u201emanipularea\u201c. O cultura nu se poate baza pe opiniile de bun-simt ale unor prezente sporadice la televizor sau \u00een periodice. Cultura locala se produce si se sustine \u00een concertul international si prin lucrari de mai mare anvergura.
\nNici o retiparire a unor lucrari mai vechi ale criticilor rom\u00e2ni de film: Caranfil, Potra, Duma, Lazar etc. Chiar daca demersul lor critic e discutabil sau marcat temporal, el are \u00eensa avantajul de a provoca dezbaterea si critica modului lor de a aborda fenomenul audiovizual. Vedem astazi destul de multe filme rom\u00e2nesti pe diverse canale de televiziune; ar fi momentul sa vedem si o situare a lor critica si analitica din perspectiva teoreticianului de film de azi. Totodata este suspecta aceasta tacere \u00een fata unei productii de film rom\u00e2nesc cu succes la festivaluri \u00een Occident. Literatura este dependenta de limbaj si de limbile nationale, dar audiovizualul filmului narativ de fictiune este un limbaj transnational. De aici vechea melodie a complexului national patetic care spunea \u00een linii mari: \u201e nimeni nu ne cunoaste caci scriem \u00eentr-o limba lipsita de circulatie internationala\u201c. Iata ca acum avem un limbaj de circulatie mondiala, universal comprehensibil. Dar \u2013 \u201evade retro satana\u201c \u2013, \u00eencercarea explicativa ori interpretativa este absenta. Strigatul expresiv al artistului exista, dar abordarea mai rationala si mai riguroasa a fenomenului lipseste. O cultura nu se masoara \u00een numarul de expresii libere, ci \u00een modul de a sistematiza si a da semnificatie gestului practicianului unui artizanat sau altul (plastic, lingvistic, corporal-teatral sau audiovizual).
\nTextele contemporane
\nDar surprinzatoare este absenta discursului critic, istoric, ilustrativ, eseistic, informativ, sistematic, explicativ sau interpretativ din partea contemporanilor. La noi nu se scrie despre audiovizual: nu se explica mecanismul functionarii audiovizualului si nici nu se interpreteaza? Exista, \u00een peisajul cultural din Capitala, multe carti de vizita pe care scrie \u201ecritic de film\u201c. Exista chiar si profesori de film. Dar nu exista lucrari ale acestora? Sa fie oare un fenomen traditional rom\u00e2nesc? Am avut disidenti \u00eenainte de 1989, dar nu am avut nici literatura de sertar nici texte disidente.
\nTotusi, tarifele cele mai ridicate sunt la scolile de teatru si film. Un public este format \u00een aceste scoli. Poate ca acesta, dupa diploma, nu mai citeste nimic despre audiovizual.
\nAbsenta acopera chiar si culegerile de articole critice de \u00eent\u00e2mpinare. Acestea pot la limita sa dea prilej de discutie si intuitii productive.
\nComunicarea si jurnalismul nu sunt solutiile miracol
\nCitez din prezentarea unei lucrari academice despre teatru si film semnate de Profesorul Miruna Runcan, care sustine observatii culturale similare:
\n\u201eE destul de greu sa vorbim despre o traditie, fie ea si recenta, a studiilor de teatru si film, publicate \u00een volume de sine statatoare, \u00een Rom\u00e2nia. Nu e prima data c\u00eend autorul acestor r\u00e2nduri \u00eesi face publice nemultumirile \u00een legatura cu precaritatea publicatiilor si a pietei editoriale rom\u00e2nesti \u00een c\u00e2mpul artelor spectacolului si \u00een cel al artelor video, care, nu-i asa, oricum am privi lucrurile, sunt si ele arte ale spectacolului, chiar daca fixarea pe un anume suport le conditioneaza retorica si stilistica \u00een mod specific \u00een raport cu prezenta imediata. Bibliotecile noastre, dincolo de informarea precara legata de publicatiile autohtone, sunt dezolant de sarace \u00een aceste domenii \u00een ceea ce priveste contributiile creatoare ale ultimelor decenii si asta numai pentru ca aceste contributii sunt si putine si oarecum unilaterale si destul de vag organizate stiintific. Mediile teatrale si cele de cinema continua, pagubos, sa favorizeze aproape exclusiv publicarea cu coperti a serii \u00eentregi de cronici de \u00eent\u00e2mpinare, iar editurile sunt suspicios-tematoare \u00een privinta a tot ce e legat de artele spectacolului, poate cu exceptia monografiilor de actori din ultima jumatate de veac.\u201c
\n\u00centr-o tara unde nimeni nu stie sa spuna buna ziua sau sa z\u00e2mbeasca iar agresivitatea este regula de baza \u00een comunicare se publica enorm de multe traduceri de sociologie, comunicare, PR si publicitate. Cred ca e mai degraba o obsesie locala a baghetei magice care-ti va permite sa-l manipulezi fara efort si imediat pe celalalt. Enorm de multa lume face PR, dar nu a scris un articol. Scoala de jurnalism a devenit \u00een mentalul colectiv un fel de universitate prin excelenta, cu toate ca la Facultatea de Litere ea este un capitol de curs optional. Pentru a fi mai corecti, acest domeniu poate la limita sa includa si capitole de specializare tehnica \u00een discursul publicitar sau \u00een alte medii de comunicare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De ce asa de multa lume? S-a \u00eenchis T\u00e2rgul de carte Gaudeamus. Au participat 383 de edituri. La prima vedere, TIB parea o feerie de carte de orice fel \u00eemp\u00e2nzita cu o multime impresionanta de oameni. Pe rafturile standurilor \u00eei asteptau carti de toate felurile, din toate domeniile, pentru toate gusturile si la toate preturile.… Cite\u0219te mai mult »Critica de film absenta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3468,1590,4175,4173,166,4174],"class_list":["post-5585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-aparitii-editoriale","tag-carti","tag-cinematograful-scala","tag-critica-de-film","tag-edituri","tag-festivalul-international-de-film-experimental"],"views":1867,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5585"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5585\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}