{"id":5581,"date":"2010-12-02T11:59:49","date_gmt":"2010-12-02T09:59:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5581"},"modified":"2010-12-02T12:00:47","modified_gmt":"2010-12-02T10:00:47","slug":"despre-mecanismele-kitsch-ului-%e2%80%9epartir%e2%80%9c-de-catherine-corsini","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-mecanismele-kitsch-ului-%e2%80%9epartir%e2%80%9c-de-catherine-corsini\/","title":{"rendered":"Despre mecanismele kitsch-ului: \u201ePartir\u201c de Catherine Corsini"},"content":{"rendered":"<p>Av\u00e2ndu-i pe Kristin Scott Thomas si Sergi L\u00f3pez \u00een rolurile principale, acest film din 2009 al lui Catherine Corsini e un caz nou dintr-o specie deloc rara \u00een cadrul careia forma si fondul se contrazic reciproc. Fortate sa traiasca sub acelasi acoperis, principalul criteriu care le desparte e v\u00e2rsta. Paradoxal, mariajul celor doua rezista onorabil: fondul salveaza forma si forma salveaza fondul, pentru doua categorii de public vadind interese contrastante, dar nu complementare. Altfel spus, filmul functioneaza si pentru cei obisnuiti cu un anumit tip de mesaje (\u00eentelese aici cu sensul de continuturi), si pentru adeptii unui anumit mod de ambalare a produsului cinematografic, dar unii si cu ceilalti \u00eempreuna sunt departe de a forma \u00eentregul public.<\/p>\n<p>Pe de o parte, forma se \u00eencadreaza \u00eentr-o filiatie de data mai degraba recenta. Multumita filmarii, care alterneaza cadrele fixe cu cele obtinute cu camera de m\u00e2na, aceasta pelicula noua nu \u00eesi dezminte v\u00e2rsta. Scenele de sex sunt destul de explicite, iar neorealismul lui \u201ePartir\u201c, at\u00e2t c\u00e2t e, datoreaza mai mult cinema-ului fratilor Dardenne dec\u00e2t lui De Sica si Rossellini. Fondul, pe de alta parte, aminteste de ceea ce Truffaut numea, \u00een articolul-program \u201eUne certaine tendance du cin\u00e9ma fran\u00e7ais\u201c, \u201etraditia calitatii\u201c. Adica de marele cinematograf francez, respir\u00e2nd prin plam\u00e2nii marilor teme, interesat de marile sentimente, subversiv sub acoperire si cu jumatate de masura.<br \/>\nsi \u201ePartir\u201c are partea lui de critica sociala. Ivan (Sergi L\u00f3pez) e angajat la negru; din acest motiv, depinde doar de bunavointa lui Suzanne (Scott Thomas) daca primeste sau nu despagubiri atunci c\u00e2nd e victima unui accident de munca. Totodata, \u00een oraselul din sudul Frantei \u00een care cea mai mare parte din actiune se desfasoara, Samuel (Yvan Attal), sotul lui Suzanne, e atotputernic. Nici Suzanne, nici Ivan nu-si mai pot gasi un serviciu o data ce caminul familial e parasit. Toata lumea \u00eel cunoaste, nimeni i se pune \u00eempotriva. Aceste mostre de inechitate trec \u00eensa usor neobservate pe o scena pe care melodrama joaca rolul principal. Dincolo de rolurile sociale ale celor trei, filmul lui Corsini e ceea ce \u00een limbajul caietelor de presa se numeste \u201eo poveste de pasiune mistuitoare\u201c, una care creste din nimic si se dezvolta paradoxal. O melodrama austera, dar nu mai putin o melodrama.<br \/>\nMourir un peu<br \/>\n\u00cen centrul ei e Suzanne, a carei trasatura definitorie e hotar\u00e2rea. Nevoita sa aleaga \u00eentre familie si amant, femeia nu sta pe g\u00e2nduri: \u00eesi face bagajele si pleaca. Nu trece \u00eensa prea mult timp si \u00eesi da seama ca s-a \u00eenhamat la mai mult dec\u00e2t poate duce. Sotul ei, negativul filmului (nu apare \u00een nicio scena care sa-l puna \u00eentr-o lumina c\u00e2t de c\u00e2t buna), c\u00e2stiga, \u00een cele din urma, \u00eensa doar pentru un timp.<br \/>\nPe h\u00e2rtie (mai exact pe h\u00e2rtia scenariului), rolul Suzanne include destule volute pentru a fi considerat unul dificil. \u00cen interpretarea lui Kristin Scott Thomas, el e redus la doua coordonate, sau mai bine zis, la doua abordari \u2013 emfaza si \u00eempietrirea. La \u00eenceputul idilei cu Ivan, c\u00e2nd pleaca de acasa si se muta cu acesta, c\u00e2nd se vede despartita de el sau c\u00e2nd \u00een sf\u00e2rsit \u00eel revede, Thomas joaca o singura carte: exagerarea. Mijloacele ei sunt cele specifice filmului mut. C\u00e2nd \u00eensa Ivan o goneste \u00een gluma sau c\u00e2nd se vede nevoita sa revina acasa, alaturi de sotul ei, chipul lui Thomas devine cu desav\u00e2rsire imobil. Aici intervine rolul filmarii. Prin ochii unui cineast precum Otar Iosseliani, scena ar fi fost aceeasi, i-ar fi lipsit doar kitsch-ul. \u00cen filmul lui Corsini, Thomas e \u00eencadrata \u00een prim plan, sa nu cumva sa ratam aceasta imobilitate si sensurile ei. Daca actrita engleza ar fi trebuit sa joace un rol \u00een care sufera de raceala sau gripa, camera i-ar fi intrat poate si \u00een g\u00e2t, sa-l vedem c\u00e2t de rosu e.<br \/>\nFinalul filmului \u00eei gaseste pe \u00eendragostitii amurgiti \u00eempreuna, la casa pe care au visat s-o cumpere si \u00een care urmau sa traiasca. \u00cen v\u00e2rful muntelui e casa, muntele se continua cu dealuri, dealurile cu c\u00e2mpii, c\u00e2mpiile cu plaja si plaja cu mare. Muntele si marea la un loc ofera imaginea unui paradis turistic si totodata constituie o mostra colosala de conventionalism. Astfel e si filmul lui Corsini, asemeni unei tapiserii de talcioc \u00een care fecioara si caprioara se adapa \u00eempreuna la acelasi izvor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Av\u00e2ndu-i pe Kristin Scott Thomas si Sergi L\u00f3pez \u00een rolurile principale, acest film din 2009 al lui Catherine Corsini e un caz nou dintr-o specie deloc rara \u00een cadrul careia forma si fondul se contrazic reciproc. Fortate sa traiasca sub acelasi acoperis, principalul criteriu care le desparte e v\u00e2rsta. Paradoxal, mariajul celor doua rezista onorabil:&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-mecanismele-kitsch-ului-%e2%80%9epartir%e2%80%9c-de-catherine-corsini\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre mecanismele kitsch-ului: \u201ePartir\u201c de Catherine Corsini<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4172,4171,150,83,4169,4170],"class_list":["post-5581","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-partir","tag-catherine-corsini","tag-cinema","tag-film","tag-kristin-scott-thomas","tag-sergi-lopez"],"views":3192,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5581","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5581"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5581\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5581"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5581"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5581"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}