Aflat la a doua editie, Eurothalia, Festivalul European de Teatru organizat de Teatrul German de Stat Timisoara, s-a dovedit un eveniment bine g\u00e2ndit, cu o selectie remarcabila si spectacole care nu au dezamagit niciodata. Dimpotriva! Optiunile au fost diverse, de la drama contemporana la teatrul de animatie, de la spectacolele autohtone la cele invitate din Germania sau Polonia. Daca luam \u00een considerare numai faptul ca directorul teatrului a ales spectacole montate de cinci dintre regizorii rom\u00e2ni cu mare cota, Andrei Serban, Alexander Hausvater, Radu Afrim, Alexandru Dabija, Radu Alexandru Nica, avem deja o reprezentare a nivelului valoric al festivalului. Acestia au fost prezenti cu unul, doua sau chiar trei productii, cum este cazul lui Alexandru Dabija, care a participat cu montarile \u201e\u00cen vizita\u201c de Roland Schimmelpfennig, Teatrul National Timisoara, \u201ePyramus & Thisbe 4 You\u201c, Teatrul Odeon, spectacol care st\u00e2rneste cascade de r\u00e2s oriunde s-ar duce, si \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c, productie a teatrului gazda.<\/p>\n
Festivalul a debutat cu productia \u201eSold out\u201c de la M\u00fcnchner Kammerspiele, Germania. Text si regie: Gianina Carbunariu. Dupa \u201e20\/20\u201c, spectacol despre relatiile interetnice si conflictul rom\u00e2no-maghiar izbucnit la Tg. Mures \u00een 1990, regizoarea \u00eesi continua cercetarea teatrala asupra istoriei recente. \u00cen montarea de la M\u00fcnchen, ea reconstituie documentar o alta realitate: v\u00e2nzarea sasilor si svabilor \u00een timpul regimului ceausist, cu toata halca de umilinta, mercantilism, delatiune etc. continuta. Spectacolul lumineaza adevarul istoric printr-un teatru de buna calitate apel\u00e2nd subtil la mijloace scenice care conoteaza amintirea: \u00een primul r\u00eend, spatiul, o cusca decupata \u00een centrul scenei, ca la muzeu, un fel de exponat clasat, \u00eenchis \u00een trecut; apoi, o papusa vie (delicios jucata de actrita germana) care produce multe momente de umor amestecat cu duiosie, pe masura ce rememoreaza istoria familiei sale, \u00eenceputa \u00een al Doilea Razboi Mondial si continuata p\u00e2na astazi.<\/p>\n
Tot din spatiul german a venit unul dintre cele mai interesante spectacole ale festivalului, de data aceasta productie a unui teatru independent din M\u00fcnchen: \u201eKuznecov si Serpuchov se muta la etajul III\u201c, \u00een regia lui Florian von Hoermann. \u00cenceputul lung, fara cuvinte, cu doi oameni care \u00eesi ocupa noul teritoriu \u00eencarcati de un \u00eentreg calabal\u00e2c de cutii, cu accidentele inevitabile produse de aglomeratie si de \u00eencrucisarea a doi straini, anunta un spectacol buf. Drept e ca p\u00e2na la sf\u00e2rsit, \u00een nici un moment, nu \u00eesi pierde doza considerabila de umor. Doar ca acestuia i se adauga, de la o scena la alta, si o substantiala cantitate de tragic. De la cei doi pampalai care se ciocnesc la \u00eenceput, universul scenic va pune lumina pe doi insi striviti de societate, pentru a deveni pas cu pas un spectacol despre inadaptare si marginali. Actorii Mirkus Hahn si Peter Papakostidis interpreteaza doua tipuri distincte: unul ultrapozitiv si ultraenergetic, care vrea sa para perfect pliat peste normele si uzantele sociale; celalalt, un timid care, de \u00eendata ce suna telefonul, mai ca nu-si desira cordonul halatului de at\u00e2ta nervozitate. Evident, lupt\u00e2ndu-se, ca toti timizii, sa dea impresia de autocontrol \u00een tot momentul. Cea mai mica intruziune din afara, cum ar fi t\u00e2r\u00e2itul nelinistitor al telefonului, provoaca sentimente contradictorii: pe de o parte, spaima cumplita de a nu-i fi violata intimitatea, pe de alta parte, nevoia de grija si de a exista pentru ceilalti. Ambii sf\u00e2rsesc \u00een fata televizorului si \u00een reveria cea de toate zilele, din ce \u00een ce mai izolati si din ce \u00een ce mai departe de posibilitatea de a reveni pe scena sociala. Ceea ce e cu adevarat emotionant decurge din balansul permanent \u00eentre comic si substratul dramatic pe care montarea \u00eel lasa doar sa se presimta.<\/p>\n
Teatrul de animatie a fost si el prezent \u00een diferite spectacole, servind unor scopuri diferite ca de la cer la pam\u00e2nt: de la inventivitatea feerica, tratata cu umor 100% \u00een \u201eVisul unei nopti de vara\u201c, de la Figurentheater, \u00een care regizorul Christian Georg Fuchs dubleaza canavaua teatrului \u00een teatru, existenta deja \u00een piesa, cu tratarea comica a relatiilor regizor-interpreti de azi, la marcajele lasate pe veci de Holocaust, ca \u00een \u201ePapusarul\u201c de Gilles Segal, Teatrul Evreiesc de Stat, \u00een regia lui Alexander Hausvater. Unul dintre putinii oameni care au reusit sa evadeze de la Birkenau refuza sa iasa din camaruta \u00een care traieste de opt ani. Toate \u00eencercarile diferitelor personaje de a-l convinge ca razboiul s-a terminat dau gres. Fiecare dintre argumentele acestora e citit de papusarul Samuel Finkelbaum (Constantin Florescu) ca \u00eenca o cursa a nazistilor. \u00cencrederea sa \u00een oameni si convingerea ca se poate dezvolta ca artist \u00een libertate s-au uscat. Teroarea i-a distorsionat mecanismele vitale si fostul papusar se autocondamna pe veci la recluziune. Imposibil ca trauma lasata de lagar sa se vindece vreodata. O asemenea teza ar fi fost, \u00eensa, monocroma pentru un regizor asa de complex ca Alexander Hausvater. Spectacolul sau cucereste mai ales prin modul \u00een care amintirea normalitatii se grefeaza peste spatiul recluziunii. O veritabila sarbatoare a imaginatiei artistice ocupa scena ori de c\u00e2te ori Finkelbaum da fr\u00eeu liber amintirilor si implicit papusilor. Caci limbajul sau artistic se leaga strict de acestea. \u00cen asemenea clipe care de fapt \u00eei populeaza \u00eentreaga reverie de om singur, creatorul acceseaza si re-acceseaza miezul energetic, creativ al fiintei, c\u00e2stig\u00e2ndu-si de fiecare data libertatea interioara. Momentul cel mai emotionant al montarii consta \u00een ultima dovada a eliberarii de fascisti: aparitia colegului de evadare (Rudy Rosenfeld). Totul se umanizeaza \u00een momentul venirii sale. Evreul \u00eembogatit din afaceri cu diamante \u00een Belgia \u00eencearca sa-l extraga din camera autorecluziunii. Nereusind, alege din solidaritate sa ram\u00e2na l\u00e2nga prietenul sau \u00eenca nevindecat. Stie din experienta ca apropierea de caldura celuilalt e cel mai bun tratament.<\/p>\n
\u00cen jurul tarelor afective lasate de experienta Auschwitz-ului s-a concentrat si spectacolul \u201eMiriam W\u201c, Teatrul \u201eToma Caragiu\u201c Ploiesti, despre care cititorii revistei \u201eCultura\u201c au aflat la momentul premierei. Selectionerul Lucian Varsandan a dorit ca regizorul Radu Afrim sa fie prezent cu doua montari total diferite ca genuri. Astfel, a doua, \u201eUltimul mesaj al cosmonautului catre femeia pe care a iubit-o c\u00e2ndva \u00een fosta Uniune Sovietica\u201c de scotianul David Greig, Teatrul National Cluj, face parte dintre spectacolele afrimiene spumoase ca sampania, \u00een care ochiul sta lipit de scena, iar mintea se relaxeaza. Ca \u00eentotdeauna, regizorul permeabilizeaza textura piesei printr-o consistenta respiratie afrimiana: cosmonauti \u00een pantaloni cadrilati, cu buricul gol, furtun si casti de robotei cosmici, o nava spatiala la fata locului, oameni care b\u00e2ntuie prin aeroporturi, plus dans si muzica live. Spatiul terestru si cosmic din \u201eUltimul mesaj…\u201c se \u00eembiba de atmosfera agreabila ca \u00eentr-un fel de cafe-concert teatral.<\/p>\n
Se pare ca spectacolul \u201eStrigate si soapte\u201c e predestinat sa functioneze ca bijuterie a oricarui festival. Pornind de la filmul lui Bergman, montarea lui Andrei Serban de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj face publicul paf prin excelenta actoriceasca si prin textura hipnotica a scenelor. M\u00e2na cunoscuta a maestrului practica brese \u00een halucinatia dob\u00e2ndita pentru a scoate amuzant la lumina desuurile limbajului cinematografic. Rezultatul? Un spectacol menit sa intre pe loc \u00eentre preferintele publicului.<\/p>\n
Dupa cum se poate vedea din sumara si incompleta prezentare de mai sus, a doua editie a Festivalului de Teatru Eurothalia a cuprins spectacole bune, foarte bune si excelente. Nu putem dec\u00e2t sa speram ca urmatoarele vor fi pe masura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aflat la a doua editie, Eurothalia, Festivalul European de Teatru organizat de Teatrul German de Stat Timisoara, s-a dovedit un eveniment bine g\u00e2ndit, cu o selectie remarcabila si spectacole care nu au dezamagit niciodata. Dimpotriva! Optiunile au fost diverse, de la drama contemporana la teatrul de animatie, de la spectacolele autohtone la cele invitate din… Cite\u0219te mai mult »Eurothalia: bine, foarte bine, excelent<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4164,4167,4165,4166,2322,4168,4162],"class_list":["post-5576","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alexander-hausvater","tag-alexandru-dabija","tag-eurothalia","tag-festivalul-european-de-teatru","tag-radu-afrim","tag-radu-alexandru-nica","tag-teatrul-german-de-stat-timisoara"],"views":2037,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5576","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5576"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5576\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5576"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5576"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5576"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}