{"id":5571,"date":"2010-12-02T11:54:32","date_gmt":"2010-12-02T09:54:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5571"},"modified":"2010-12-02T11:56:00","modified_gmt":"2010-12-02T09:56:00","slug":"de-la-lessing-si-kleist-montati-cuminte-la-dea-loher-si-marius-von-mayenburg","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-lessing-si-kleist-montati-cuminte-la-dea-loher-si-marius-von-mayenburg\/","title":{"rendered":"De la Lessing si Kleist montati cuminte la Dea Loher si Marius von Mayenburg"},"content":{"rendered":"

Lucian Varsandan, directorul Teatrului German de Stat Timisoara, \u00een dialog cu Cristina Rusiecki<\/strong><\/p>\n

Unul dintre fenomenele bizare ale vietii teatrale rom\u00e2nesti, petrecute \u00een tranzitia noastra de douazeci de ani, tine de Teatrul German de Stat Timisoara. Initial, acesta a fost \u00eenfiintat exclusiv pentru un anumit public: cel de origine germana, respectiv sasii si svabii care formau larga minoritate germana din Banat. Dupa cum se stie, \u00een ultima perioada a regimului Ceausescu si \u00een anii de dupa 90, majoritatea etnicilor germani din Rom\u00e2nia a optat sa traiasca \u00een Germania. Evident, teatrul construit special pentru ei a ramas fara grosul publicului. Si totusi, TGST nu numai ca a supravietuit, dar pe deasupra joaca si cu salile pline, iar \u00een urma cu doua saptam\u00e2ni a organizat a doua editie a Festivalului European de Teatru Eurothalia. Lucian Varsandan, t\u00e2narul director al institutiei, ne explica la ce strategii a recurs pentru ca un teatru amenintat \u00een urma cu c\u00e2tiva ani cu pierderea publicului sa joace acum \u00een fata unuia din ce \u00een ce mai numeros. <\/strong><\/em><\/p>\n


\nCristina Rusiecki: De ce festivalul poarta numele Eurothalia?<\/em><\/strong><\/p>\n

Lucian Varsandan:<\/strong> Pentru ca este g\u00e2ndit ca un spatiu de \u00eent\u00e2lnire \u00eentre Est si Vest. Dorim sa constituie o platforma pentru creatiile din Rom\u00e2nia, dar si din alte spatii culturale europene. Aceasta se leaga si de profilul teatrului nostru, mult schimbat \u00een ultimii ani. TGST a devenit dintr-un teatru monocultural, asa cum era \u00een urma cu zeci de ani, unul foarte deschis, unde oameni din diverse spatii au venit ca la o \u00eent\u00e2lnire care s-a dovedit datatoare de impulsuri. \u00centr-o maniera mai extinsa, tot asta \u00eesi doreste si Festivalul Eurothalia: sa ofere o platforma de \u00eent\u00e2lnire oamenilor din diverse culturi, care vorbesc diverse limbi si care fac teatru \u00een mod diferit. \u00cencepe cu Euro pentru ca este teatru european de buna calitate.<\/p>\n

C.R: \u00cen conditiile \u00een care publicul TGST s-a schimbat considerabil si, \u00een consecinta, si profilul teatrului, \u00eemi puteti spune ce gen de spectacole reclama acum spectatorii de la TGST? <\/em><\/strong><\/p>\n

L.V.: <\/strong>Publicul Teatrului German din Timisoara este astazi un public eclectic, foarte schimbat, \u00eentruc\u00e2t misiunea Teatrului German nu mai consta primordial \u00een a produce teatru pentru minoritatea germana. Dupa cum se stie, aceasta s-a subtiat numeric, astfel ca adresabilitatea noastra s-a directionat spre alte grupuri tinta. Unul dintre cele mai importante este publicul vorbitor de limba germana, dar care vine dintr-un mediu rom\u00e2nesc. Este stiut ca \u00een regiunile odinioara populate de germani \u00een mod semnificativ, mai cu seama \u00een Banat si Transilvania, exista \u00een continuare si functioneaza cu mare succes \u00eenvatam\u00e2ntul de diverse grade \u00een limba germana. Astfel se creeaza generatii \u00eentregi, de zeci de ani practic, care cresc cu germana ca a doua limba. Deci oamenii acestia dispun de o competenta lingvistica foarte buna, fara a avea \u00eensa atributul etnic al identitatii germane. Or, acest grup tinta care p\u00e2na nu demult nu fusese bagat \u00een seama pe c\u00e2t ar fi meritat, are avantajul de a cunoaste limba germana. El percepe spectacolul fara mediere, la casca sau prin supratitraj, \u00eensa, \u00een ultima instanta, are alt consum cultural dec\u00e2t cel al minoritatii germane.<\/p>\n

C.R.: Spre ce tip de spectacole se \u00eendreapta gusturile acestui public?<\/em><\/strong><\/p>\n

L.V.: <\/strong>Vorbim mai degraba de un public care apartine generatiei tinere, oameni \u00eentre 16 si 30 de ani, care se deschid spre alte optiuni. C\u00e2nd teatrul se adresa exclusiv minoritatii germane, urmarea cu precadere sa raspunda interesului de promovare sau prezervare a identitatii etnice. Adica se montau marii clasici germani \u00een versiuni regizorale nu foarte \u00eendraznete, se promova limba germana, inclusiv \u00een dialect svab, se creau spectacole de factura populara etc. Bine\u00eenteles ca lucrurile nu mai functioneaza astazi \u00een aceasta maniera. De aceea trecerea de la Lessing sau Heinrich von Kleist, cuminte montati, \u00eenspre dramaturgi contemporani precum Dea Loher sau Marius von Mayenburg \u2013 si nu numai din zona de expresie \u00een limba germana, caci s-a pus \u00een scena chiar Mark Ravenhill \u2013, este, practic, raspunsul la faptul ca desi teatrul joaca \u00een continuare \u00een limba germana, cei ce o \u00eenteleg au alta ratiune de a veni la spectacole. Adica oamenii nu mai vin cu precadere datorita identitatii culturale. Acest tip de motivatie a cam disparut.<\/p>\n


\nC.R.: Sa \u00eenteleg ca TGST a pierdut complet publicul care are germana ca limba materna?<\/em><\/strong><\/p>\n

L.V.:<\/strong> Grupului tinta amintit i se adauga un numar nu foarte mare, dar constant si fidel de straini din spatiul de limba germana pentru care suntem singurul teatru de proza \u00eentr-o limba care le este accesibila. Last, but not least, publicul de expresie rom\u00e2na se cifreaza \u00een medie, pe an, cam la 20-25% din publicul total. Lucrul acesta se stabileste statistic prin prisma spectacolelor care se traduc la casca. Raportat la capacitatea salii, vedem c\u00e2te casti au fost \u00eemprumutate. Avem de-a face cu spectatori care iau asupra lor inclusiv handicapul de a urmari un spectacol \u00eentr-o limba pe care nu o cunosc pentru ca \u00eei intereseaza poate un anumit regizor, poate o anumita piesa, poate un anumit actor.<\/p>\n

C.R.: Care sunt mijloacele de a-si spori publicul folosite de Teatrul German de Stat Timisoara, teatru care la origine se adresa preponderent unei minoritati acum cvasi-disparute?<\/em><\/strong><\/p>\n

L.V.:<\/strong> Un loc aparte \u00een constelatia publicului caruia i se adreseaza teatrul este compus din copii si tineri. Ne adresam \u00een germana unui public care \u00eentelege aceasta limba, dar nu o vorbeste acasa. Mai mult dec\u00e2t oricare alt teatru suntem \u00een situatia de a ne educa publicul. Ne adresam unor oameni care vin dintr-un background cultural rom\u00e2nesc. E de presupus ca acei copii nu vor merge la teatrul german dusi de parintii lor care nu vorbesc germana \u2013 daca vor fi dusi ever \u00eenspre teatru, \u00een conditiile sociale de acum \u2013, si atunci exista str\u00e3dania de a-i fideliza. E si motivul pentru care exista constant \u00een repertoriu productii pentru copii care nu se concentreaza \u00een mod esential pe text, pentru ca publicul sa se bucure de tot ce \u00eenseamna mijloace extraverbale de comunicare teatrala. Acesta e si motivul pentru care avem oferta de pedagogie teatrala. Pentru v\u00e2rste un pic mai mari exista de la brosuri de pedagogie teatrala si dezbateri cu publicul, p\u00e2na la discutii cu un actor sau realizatorul unui anumit spectacol \u00een ora de curs sau la clasa. Dupa spectacole au loc \u00eent\u00e2lniri ale copiilor cu actorii; uneori invitam elevii la o repetitie sau le aratam cum se face un machiaj. Dorim sa recladim, dupa zeci de ani, un public esentialmente schimbat. Pentru ca acum c\u00e2tiva ani ne-am dat seama ca nu mai putem produce teatru g\u00e2ndindu-ne ca \u00eenca o facem pentru o minoritate mai mica. Doar ea nu ar justifica acest demers.<\/p>\n

C.R.: Exista vreo deosebire \u00eentre publicul obisnuit al TGST si publicul Festivalului Eurothalia?<\/em><\/strong><\/p>\n

L.V.: <\/strong>Publicul festivalului este si mai divers, este publicul de teatru, indiferent de limba \u00een care se joaca, un public care are constiinta produsului artistic. L-am vazut si la spectacole care sunt orice altceva dec\u00e2t cele centrate pe divertismentul facil sau pe o zona g\u00e2ndita sa aduca spectatorii \u00een sala cu orice pret. Nu am adus astfel de spectacole \u00een festival si am vazut ca inclusiv la aceste productii salile au fost pline sau foarte pline. De unde concluzia ca exista aceasta cerere. Este publicul dintr-un oras ca Timisoara, care are o oferta buna pentru ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia la ora actula, la nivel at\u00e2t de institutie de spectacole, dar si de produse artistice. Cu toate acestea, oferta este \u00eenca sub cerere. Cererea ar fi de mai mult. Este o zona pe care se poate \u00eenca construi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lucian Varsandan, directorul Teatrului German de Stat Timisoara, \u00een dialog cu Cristina Rusiecki Unul dintre fenomenele bizare ale vietii teatrale rom\u00e2nesti, petrecute \u00een tranzitia noastra de douazeci de ani, tine de Teatrul German de Stat Timisoara. Initial, acesta a fost \u00eenfiintat exclusiv pentru un anumit public: cel de origine germana, respectiv sasii si svabii care… Cite\u0219te mai mult »De la Lessing si Kleist montati cuminte la Dea Loher si Marius von Mayenburg<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4163,4161,4162],"class_list":["post-5571","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-european-de-teatru-eurothalia","tag-lucian-varsandan","tag-teatrul-german-de-stat-timisoara"],"views":1729,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5571","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5571"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5571\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5571"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5571"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5571"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}