Ideea de a dedica arhitecturii si constructiilor un muzeu nu este deloc noua. Este absolut firesc sa fim fascinati de evolutia mediului construit, sa vedem si sa \u00eentelegem cum s-au schimbat urbea, peisajul care include interventia umana, construita, strada, locuinta. Orice vizita \u00eentr-un muzeu de arhitectura este o incursiune pasionanta prin istoria vizibila. Fotografia si filmul se adauga planselor desenate, pentru a arunca o lumina peste ceea ce poate defini decisiv o lume disparuta, adeseori, dar fara de care nu stim cum si de ce traim \u00een lumea aceasta, a oamenilor de acum.<\/p>\n
Exista peste 100 de muzee de arhitectura si constructii \u00een lume, numai Confederatia Internationala a Muzeelor de Arhitectura (ICAM) grup\u00e2nd 110 muzee, centre si colectii de profil din 32 de tari, majoritatea, europene. Uneori, acestor subdomenii expozitionale li se adauga design-ul si arta contemporana. Arhitectura, ca forma superioara, conceptuala, a constructiei, este nu doar disciplina care ne \u00eenvata cum sa ordonam spatiul \u00een care traim, este, totodata, acea arta \u00eembracata \u00een formule matematice, care ne obliga, pentru ca o locuim, sa o adoptam, sub o forma sau alta.
\nRom\u00e2nia, din pacate, nu are un asemenea muzeu. Idei si intentii au existat, at\u00e2t pentru un proiect sprijinit de Uniunea Arhitectilor din Rom\u00e2nia, c\u00e2t si pentru unul asezat sub tutela Ministerului Culturii. Lipsa de resurse (spatii, \u00eenaintea banilor si a oamenilor) a facut ca aceste proiecte, initiate, toate, \u00een ultimul deceniu, sa se naruie. Ne aflam \u00eentr-o situatie anormala, fiind una dintre putinele tari membre ale Uniunii Europene, care nu are nici macar o mica expozitie permanenta de istorie a arhitecturii nationale. Este de sperat ca, dupa iesirea din criza, cineva sa reia aceasta idee si sa o duca p\u00e2na la capat, pentru ca, slava Domnului, at\u00e2t Uniunea, c\u00e2t si facultatile de profil, autoritatile publice, institutele de proiectare si chiar birourile de arhitectura ar avea cu ce contribui. P\u00e2na c\u00e2nd acest lucru se va \u00eent\u00e2mpla (eu sper ca \u00een deceniul urmator vom avea un asemenea muzeu!), ne multumim cu putinele expozitii temporare adresate acestei tematici (las\u00e2nd la o parte expozitiile organizate cu prilejul anualelor si bienalelor de arhitectura, care au \u00een vedere, exclusiv, creatia arhitecturala contemporana).
\nCea mai recenta dintre ele, vernisata \u00een sala Oaspeti, a Muzeului National al Taranului Rom\u00e2n, expozitia \u201eSpatiul modernitatii rom\u00e2nesti. 1906 \u2013 1947\u201c, a fost organizata de Ordinul Arhitectilor din Rom\u00e2nia, cu sprijinul a 12 institutii si al c\u00e2torva colectionari, sub comisariatul lui Carmen Popescu, o pasionata cercetatoare a problematicii. Reperele pe care expozitia le-a avut \u00een vedere sunt legate de Jubileul din 1906, care a semnificat cei 25 de ani de la proclamarea regatului si cei 40 de ani de domnie a lui Carol I (si aici, grandioasa Expozitie Nationala Generala, din Parcul Carol, reprezinta, \u00eentr-un fel, o piatra de hotar, un adevarat \u00eenceput de secol XX, pentru Rom\u00e2nia), pe de o parte, si proclamarea republicii, pe de alta parte. Expozitia \u2013 superb servita de design-ul realizat de firma Faber Studio \u2013 este structurata pe trei mari teme (proiectele de locuire, lumea institutiilor si teme si forme ale timpului liber), ilustrate prin opera a trei arhitecti care, fiecare la timpul sau, au marcat cei 42 de ani avuti \u00een vedere: Paul Smarandescu, Henriette Delavrancea \u2013 Gibory si Octav Doicescu. Demersul expozitional surprinde trecerea de la stilul national exemplificat semnificativ de proiectele lui Smarandescu, la modernism, unde balanta este \u00eenclinata prin ceilalti doi autori. Carmen Popescu valorifica, prin aceasta expozitie, mai vechile sale cercetari, legate de cei trei arhitecti, ale caror rezultate au fost publicate \u00een prestigioase periodice de specialitate, din vestul continentului. Pe de alta parte, proiectul pare sa constituie o continuare a discutiilor prilejuite de conferintele din seria Genius Loci, desfasurate la Bucuresti, \u00een 1999 si 2000, care erau rezervate relatiei dintre national si regional \u00een arhitectura si construirii identitatii nationale, pornind de la arhitecturile nationale. Desigur, expozitia nu se limiteaza la operele arhitectilor amintiti. Alti autori, de la Nicolae Ghika-Budesti p\u00e2na la M. H. Maxy, \u00eesi gasesc locul \u00een ceea ce pare a fi una dintre cele mai expresive si sintetice abordari a unei epoci istorice care \u00eenca reprezinta, pentru o mare parte a intelectualitatii rom\u00e2nesti, cel putin, mirabila \u201eepoca de aur\u201c a Rom\u00e2niei contemporane. Expozitia este pigmentata de prezenta mai multor monitoare pe care ruleaza, \u00een bucla, filme provenind de la Arhiva Nationala, cu imagini reprezent\u00e2nd o Rom\u00e2nie \u00een plin av\u00e2nt, cu orase \u00een care se construia \u00een ton cu ceea ce exista \u00een restul Europei, cu zone de agrement pline de oameni dornici sa petreaca putinul ragaz istoric ce li s-a dat, \u00eentre cele doua razboaie mondiale. Vizitatorii vor fi interesati, poate, de ceea ce se construia \u00een orasele din afara granitelor actuale ale tarii \u2013 Balcic, Cernauti, Chisinau \u2013 dar, cu siguranta, si de imaginile luate \u00eentr-un Bucuresti vibrant, pendul\u00e2nd \u00eentre linistea gradinilor (publice sau private) si vacarmul Caii Victoriei, \u00eentre muzica lautareasca si cea de jazz, \u00eentre tarabele din piete si rafturile magazinelor de lux de l\u00e2nga Palatul Regal.
\nVizitarea expozitiei pretinde atentie si rabdare, pentru ca fiecare text merita sa fie citit, fiecare imagine si fiecare film merita sa fie privite, iar muzica merita sa fie ascultata. Desigur, autorii nu si-au propus o privire monografica asupra arhitecturii primei jumatati de secol, ci surprinderea caracteristicilor unei epoci, prin intermediul creatiei arhitecturale. Din aceasta perspectiva, av\u00e2nd \u00een vedere maiestria demersului, expozitia ar fi bine sa beneficieze de o traducere integrala, \u00een franceza, engleza, spaniola si germana, pentru a putea fi itinerata \u00een Europa, \u00eensotita, bine\u00eenteles, de un catalog pe masura. O asemenea expozitie spune mai multe despre Rom\u00e2nia si despre civilizatia noastra, \u00een prima jumatate a veacului trecut, dec\u00e2t multe alte demersuri intelectuale, onorabile, desigur, dar cu impact mai slab asupra publicului larg. Deocamdata, o asemenea abordare pare aproape irealizabila, ca si proiectatul muzeu al arhitecturii si constructiilor, din cauza acelorasi lipsuri. \u00centre altele, ceea ce dovedeste expozitia \u2013 pe care va invit sa o vizitati p\u00e2na la 15 decembrie \u2013 este ca, astazi, exista \u00een spatiul cultural rom\u00e2nesc suficiente resurse intelectuale pentru o abordare profesionista a unei problematici at\u00e2t de complexe cum este privirea asupra unei societati \u00eentregi prin prisma creatiei arhitecturale. A se continua!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ideea de a dedica arhitecturii si constructiilor un muzeu nu este deloc noua. Este absolut firesc sa fim fascinati de evolutia mediului construit, sa vedem si sa \u00eentelegem cum s-au schimbat urbea, peisajul care include interventia umana, construita, strada, locuinta. Orice vizita \u00eentr-un muzeu de arhitectura este o incursiune pasionanta prin istoria vizibila. Fotografia si… Cite\u0219te mai mult »Modernismul \u00een arhitectura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4152,4150,4149,4151],"class_list":["post-5560","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-carmen-popescu","tag-muzee-de-arhitectura","tag-muzeu","tag-ordinul-arhitectilor-din-romania"],"views":2399,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5560","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5560"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5560\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5560"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5560"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5560"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}