Unul dintre proeminentii fii ratacitori ai literaturii rom\u00e2ne, prozatorul Petru Popescu, revine \u00een tara ca Fat-Frumos cu o carte \u00een m\u00e2na: \u201eSupleantul\u201c, povestea prezumatei idile din tinerete pe care membrul supleant \u00een CC al UTC din acel timp (1973) ar fi avut-o cu \u201efiica puterii\u201c, fiica devotata si iremediabil captiva \u00een fascinatia exercitata de istoricul sau parinte, Nicolae Ceausescu. Iubirea si sexul, crede eroul si prozatorul nostru, o pot smulge din cercul sau drogul fascinatiei, red\u00e2nd-o, eminescian, ei \u00eensasi pe captiva \u00eenstrainata: iata, pe scurt, teza ori ideea romanului. Un roman al carui titlu, \u201eSupleantul\u201c, se traduce, conform dictionarelor, \u00een mai multe feluri: loctiitor de judecator si, \u00een a suplant\u00e1, \u201ea face pe cineva sa-si piarda creditul, favoarea, autoritatea, pozitiunea si a-l \u00eenlocui\u201c. \u00cen cazul nostru, al romanului cu acest titlu, \u00eenlocuitul este dictatorul Ceausescu, iar \u00eenlocuitorul devine eroul romanului si scrietorul lui. Dar p\u00e2na sa vedem romanul sa constatam ca \u00eentoarcerea \u201eamericanului\u201c se face viu simtita la posturile de televiziune pline de alegeri prezidentiale, \u00een ziarele de mare tiraj unde curg declaratiile si interviurile, precum si la cutare simpozion de jurnalism de la Cluj-Napoca unde Petru Popescu are ceva important de spus: \u00eentr-un cuv\u00e2nt, asa cum ne-a obisnuit, Petru Popescu umple rapid spatiul public, pare ubicuu, dispune, \u00een fine, de un stil barbatesc si agresiv al promovarii personale invidiabil la urma urmei de majoritatea confratilor sai tintuiti locului. Editorii cartii vorbesc despre succesul ei fulgerator, masurabil \u00een c\u00e2teva zeci de mii de exemplare, deja v\u00e2ndute odata cu ziarul respectiv. Autorul se considera si este pe drept cuv\u00e2nt un scriitor de succes \u00een America, unde, pe l\u00e2nga altele, scrie scenarii de film pentru Hollywood: meseriasul propriului succes nu se dezminte nici acolo. C\u00e2nd, \u00een 1991, dupa 17 ani de absenta asistam la prima lui revenire \u00een tara aveam \u00een fata ochilor, neschimbat, pe acelasi t\u00e2nar \u00eenalt, cu ochii vii si ironici, frumos si plac\u00e2ndu-i sa se vada asa \u00een privirea celorlalti, volubil, disponibil, gata de dialog si acapar\u00e2nd numaidec\u00e2t scena, monolog\u00e2nd cursiv si fermecator, curios \u00een chip natural de toate dar si \u00eempins \u00een curiozitate de un cert si neast\u00e2mparat demon al succesului. Pe care l-a avut deplin meritat cu primele lui trei romane, carti de fulgerator succes: \u201ePrins\u201c, \u201eSf\u00e2rsitul bahic\u201c, \u201eDulce ca mierea e glontul patriei\u201c. Scriitorul acesta cu aer de dandy, de monden schit\u00e2nd un nonconformism agreabil si fac\u00e2nd oric\u00e2nd figura buna \u00een \u00eenalta societate, de o simpatica si tolerabila impertinenta \u00een ochii nomenclaturii \u00eencliftate, \u201ea cazut\u201c \u00een acele romane peste c\u00e2teva mituri ale generatiei anilor ’70: singuratatea colectiva, aventura clandestinitatii (alta dec\u00e2t aceea din \u201eCiresarii\u201c lui C. Chirita, acela roman pentru copii), limbajul secret al muzicii tinere, subversivitatea adolescentei, drama lipsei de ideal puls\u00e2nd confuz \u00een mintea adolescentilor \u201efuriosi\u201c. Desi foarte t\u00e2nar, autorul acestor romane n-a exersat experimentalismul, nu cauta modernismul cu orice pret. \u00cen romanele lui stie sa povesteasca, sa descrie, sa miste verosimil personajele ram\u00e2n\u00e2nd el \u00eensusi prezent peste tot \u00een text si, fara sa se ascunda printre r\u00e2nduri, nu-si lasa subiectul, odata prins, sa se autoreproduca. \u00cel intereseaza ce spune si stie sa spuna ce asteapta cititorii lui sa auda (citeasca): dragoste, sex cu perdea (se \u201edaduse drumul\u201c doar la dragoste), moarte, putina neliniste metafizica, vacuitatea abia banuita a petrecerilor tineresti ale adolescentilor de altadata, solidaritatea de grup (de \u201egasca\u201c) si chiar pigmentul unui fel de patriotism la vedere (\u00een \u201eDulce ca mierea…\u201c). Cu alte cuvinte, era de pe atunci un romancier interesat de continut si de ce se vede, de faptura diurna a individului \u00eentr-un moment c\u00e2nd proza tinerilor acelei epoci cauta cu lum\u00e2narea chipul nocturn si halucinatia onirica. \u00cen comparatie cu acestia, onirici prin program, Petru Popescu facea figura de outsider, fidel tehnicilor romanesti cu succes garantat la public, fapt pentru care deasupra lui n-au plutit suspiciunea ori banuiala oficiala. Stabilit \u00een America, adaptabil, si-a construit succesul cu o putere de munca invidiabila si cu o intuitie fara gres. \u201eAmerica, spunea el la prima \u00eentoarcere, este pragmatica si lipsita de lirism. Poetul societatii americane este omul de film. Poezia se citeste \u00een mediul academic. \u00cen America este imposibil, exclus ca Poetul sa devina un purtator de cuv\u00e2nt, director de constiinta. Ritmul vietii americane este opus naturii meditative a poeziei. Sub raport cultural domina cultura de mare tiraj. Presiunea societatii de consum este extraordinara, iar preferintele oamenilor sunt dictate de presiunea si cota prosperitatii. Calea \u201eculturii de constiinta\u201c e foarte \u00eengusta: se cauta formula de succes a culturii de mare tiraj. Asta e formula romanului popular. Cultura americana \u2013 mai spunea Popescu \u2013 este o cultura de cablu, de tv, iar grija principala este ca lumea (cititorii, auditorii: stap\u00e2nii nostri! \u2013 n.n.) sa nu fie contrariata \u00een preferintele si asteptarile ei: \u201erealismul socialist\u201c american, conchidea prozatorul, este teritoriul culturii americane de televiziune.\u201c Urm\u00e2nd cu dotare si vocatie remarcabile aceste prescriptii si reguli ce garanteaza puterea \u00een lumea culturala americana si fructific\u00e2nd \u00een chip \u201eamerican\u201c latura senzationala si atractioasa a propriilor experiente, scriitorul vine acum cu o carte alcatuita dupa reteta culturii americane de consum, un \u201eroman popular\u201c american oferit cititorului rom\u00e2n, si el un pic americanizat. Cu siguranta cartea va avea succesul scontat: ea fructifica experienta la v\u00e2rf pe care t\u00e2narul scriitor a avut-o cu familia dictatorului rom\u00e2n (vazut ochi \u00een ochi doar trei minute) \u00eentr-un inubliabil voiaj oficial din 1973 \u00een America Latina, voiaj \u00een care va fi din ce \u00een ce mai aproape de fiica lui Nicolae Ceausescu. Pentru siguranta succesului de acum atractia si idila de atunci nu trebuie uitate, iar prozatorul le va nota \u00een avanpremiera \u201eSupleantului\u201c: \u201eZoe Ceausescu a venit cu un volum pentru autograf si mi-a spus ca este o admiratoare a operelor mele. Era o personalitate complexa, o razvratita, dar si o prizoniera \u00een interiorul familiei. Devenisem subiectul atentiei Zoei, ca scriitor, ca persoana sociala. Apoi interesul ei a capatat o nota foarte personala, ceea ce a dat nastere zvonului privind o romance\u201c (\u201eCotidianul\u201c, 2008). Respectivul zvon este acum un minunat agent publicitar al romanului \u201eSupleantul\u201c, \u201ebomba\u201c pe care Petru Popescu o poarta \u00een ranita cu care revine \u00een Rom\u00e2nia. Din pacate, \u00eensa, \u201ebomba\u201c nu explodeaza. Nu explodeaza literar. \u201eSupleantul\u201c este departe de romanele rom\u00e2nesti ale lui Petru Popescu, acelea \u00een care t\u00e2nara generatie s-a regasit si pentru care l-a iubit. Paginile rezistente, cele mai bune, din \u201eSupleantul\u201c sunt cele scrise \u00een cheia acelora, despre viata secreta a grupului de tineri care odata cu \u201efuga\u201c t\u00e2narului scriitor din tara se va destrama, las\u00e2nd urme nostalgice de nesters. \u00cen rest, cea mai mare parte a cartii se \u00eempotmoleste \u00een locurile comune \u2013 deseori penibile \u2013 ale romanului de consum popular, e plin de consideratii puerile dar pesemne pe placul cititorului american si americanizat. Iata c\u00e2teva dintr-un ocean: \u201eConchide ca ea, fiind cine este, emana o aroma afrodiziaca speciala: puterea. El neav\u00e2nd experienta cu acel afrodiziac, la \u00eenceput nici n-a observat. A flirta cu o femeie ce are putere, i se reveleaza acum, e o tentatie incredibila. Fata puterii \u00eel captiveaza, e clar, si nu numai \u00een plan intelectual! Dac-ar fi sa se gaseasca singur cu ea \u00eentr-o \u00eencapere, intuitia de barbat \u00eei va spune ca ar asedia-o v\u00e2njos si de multe ori \u00een sir.\u201c (p. 108). Iata si elogiul unui fel de rom\u00e2nism trecut \u00een lauda simpatetica si compatimitor patriotica a rom\u00e2ncei: \u201ePrivirea ei si-o aminteste ca fierbinte, rapida, disperata, ca si atingerea m\u00e2inii. Se g\u00e2ndeste, categorial si plin de simpatie: rom\u00e2nca e o femeie nepregatita pentru sex ori pentru romanta. E nepregatita fiindca a fost, de sute de ani, ne\u00eentrebata si lipsita de posibilitatea de a alege, fiindca a fost, de mii si mii de ori, petita pe neasteptate, la un t\u00e2rg, de un barbat necunoscut posesor a doua perechi de boi, e bun, au zis pe loc mama si tata, ori o livada de pruni, e bun, ori o moara, ori o suta de oi. Gata, bem aldamasul si femeia e cobor\u00e2ta din caruta tatei si urcata \u00een caruta sotului, si diseara, \u00eentr-o casa necunoscuta, \u00eentr-un asternut strain, cu gura cascata de surpriza (…) ea \u00eesi va \u00eencepe destinul de femeie … Aceasta Golgota a rom\u00e2ncei, t\u00e2narul simte ca o \u00eentelege, desi el e dintr-un oras mare, \u00een care femeile nu mai sunt chiar asa de napastuite ca \u00een trecut.\u201c Sa nu pl\u00e2ngi?! …Si totusi … deschiderea spre placere, spre compatibilitate, spre feerie e at\u00e2t de brusca si scurta \u00een soarta rom\u00e2ncei, \u00eenc\u00e2t asteptarea acelei clipiri e plina de temeri. Cumva, poate … fiica puterii e la v\u00e2rsta acelei clipiri?\u201c Sunt si consideratii filozofico-literare venite din partea citadinului pur-s\u00e2nge, cum ar fi aceasta: \u201eGeneratii de rom\u00e2ni care au ajuns \u00een v\u00e2rful civilizatiei si educatiei simt ca un anume etern valoric a ramas \u00een viata taraneasca, si ei, cei care au parasit glia … o regreta! Oare de asta a scris Liviu Rebreanu cu precadere despre tarani ori maximum sef de gara?\u201c Cogitatiunile eroului, \u201et\u00e2narul de talent\u201c \u00een curs de asediere a \u201efiicei puterii\u201c curg asisderea pe zeci de pagini, derut\u00e2ndu-l de-a binelea, daca nu prostindu-l pe cititorul \u201evechiului\u201c Petru Popescu. Sa nu fim \u00eensa nedrepti fiindca, de cautam cu atentie, \u00eentre paginile romanului descoperim macar una profunda si revelatoare, mai cu seama pentru dilema \u00een care se afla, precum si pentru aspiratia secreta pe care eroul pare a o nutri. Luminita, fata isteata si \u201ecurva\u201c grupului de tineri nonconformisti \u00eei spune \u00eentr-un vis, ca o ispitire a Sf. Anton ceea ce supleantul nu stie sau nu \u00eendrazneste sa g\u00e2ndeasca. Vorbele ei sunt expresia g\u00e2ndului ascuns al eroului. Ea e purtatoarea mesajului secret al romanului, ispitindu-l si pun\u00e2ndu-l brutal pe erou \u00een fata alternativei \u201euna din doua: ori fugi, cum credeam ca ai si facut deja, ori sa te \u00eentorci, si daca te \u00eentorci la mosia lui Piticu, macar sa fii tu vechilul lui de lux (… ) Taci din gura! Nu stii tu ce \u00eenseamna cu adevarat sa fii curva … Dar daca e vorba de ce conteaza la curvasarie, cine e clientul, aia conteaza! Si la capitolul cine ti-e tie client, ai tu mai mult noroc la capitolul asta dec\u00e2t toti oamenii pe care-i cunosc. Eu \u00eenmarmuresc de c\u00e2ta dreptate are. Tu, amatorul, ai clienti de anvergura si habar n-ai ce sa faci cu ei, darmite sa te vinzi lor la pretul de sus al pietii.\u201c Cuvinte revelatoare, trad\u00e2nd o fibra neactivata a eroului, dar puse \u00een gura \u201ecurvei\u201c, ca \u00een vis. La auzul lor supleantul \u201e\u00eenmarmureste\u201c de c\u00e2t adevar cuprind. Trebuie sa faca o \u201ealegere\u201c grea si sa decida: fuge pentru ca stap\u00e2nii nu sunt demni de sluga (vechilul) lor! Trebuie gasiti altii, ca sa se v\u00e2nda \u201ela pretul de sus al pietii\u201c. C\u00e2t cinism \u00eencape \u00een aceste vorbe grele g\u00e2ndite de supleant cu vocea ispititoarei Luminite nu mai trebuie spus. Ele contin cea mai ad\u00e2nca si tulburatoare dezvaluire a romanului indic\u00e2nd \u00een supleant nu at\u00e2t un individ, c\u00e2t o categorie. \u00cen rest, cartea decade \u00een \u201eroman popular\u201c, nu fara a-i face stap\u00e2nului nedemn de sluga lui acest portret, portretul rizibil al lui Nicolae Ceausescu par\u00e2nd cobor\u00e2t \u00een pagina direct dintr-o fresca monumentala a productiei specifice epocii despre care scrie: \u201eBarbatul (…): parul mare, carunt, dar plin de viata, pe care tocmai \u00eencepe sa-l are cu un pieptene bej. N-ajuta de fel, parul \u00eei ram\u00e2ne salbatic, ca un nor de explozie nucleara. (…) Ochii lui str\u00e2nsi si \u00eenfundati \u00een orbite sunt ochii dacului de la c\u00e2mpie, pag\u00e2n, sarac, tribal, \u00eencr\u00e2ncenat de saracie si de vecinatatea cu o Roma mereu mai bogata si mai puternica; ochii taranului coplesit de caldura torida a muncii la c\u00e2mp, \u00een lumina brutala a soarelui si istovit si excedat de o munca pe care o uraste … Vesnic istovit, vesnic pierdut \u00een singuratate, vesnic nenorocos, omul de la Dunare s-a \u00eenchis \u00eentr-un sine certaret si acru …\u201c (p.130). C\u00e2ta maretie! De n-ar fi dec\u00e2t acestea semnele noului \u201erealism socialist\u201c de tip american de m\u00e2na a doua din romanul popular Supleantul … Din pacate, sunt si altele, ce tin chiar si de memoria unei limbi se pare uitate. \u00centr-una din paginile romanului, are loc urmatorul dialog: \u201e … Nici tu nu i-o tragi, nici ea tie? A ce aduce chestia asta? \u2013 Poate-am sa-i fiu asa, de inima, \u00eei spusesem lui Stejar c\u00e2nd \u00eesi exprimase ultima oara aceasta \u00eendreptatita nedumerire. \u2013 Cu inima aia, a aratat Stejar catre dinaintea pantalonilor mei, c\u00e2stigi inima asta, si a aratat la st\u00e2nga pieptului. I-am raspuns ca e un vulgar si un ieftin.\u201c Vulgaritatea consta, \u00eensa, vai, \u00een acel \u201ecatre dinaintea pantalonilor\u201c care, potrivit dictionarului pe care scriitorul a uitat sa-l mai deschida, se numeste prohab: \u201em. deschizatura dinainte la nadragi (dindarat la fuste). Origina necunoscuta.\u201c (Lazar Saineanu, \u201eDictionar universal al limbei rom\u00e2ne\u201c, editia a 6-a din 1929, Ed. Scrisul Rom\u00e2nesc fost SAMITCA, Craiova, pag.517). Carte de consum si de succes popular, romanul \u201eSupleantul\u201c al americanului Petru Popescu este un esec. Pacat. Scriitorul se \u00eentoarce cu st\u00e2ngul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unul dintre proeminentii fii ratacitori ai literaturii rom\u00e2ne, prozatorul Petru Popescu, revine \u00een tara ca Fat-Frumos cu o carte \u00een m\u00e2na: \u201eSupleantul\u201c, povestea prezumatei idile din tinerete pe care membrul supleant \u00een CC al UTC din acel timp (1973) ar fi avut-o cu \u201efiica puterii\u201c, fiica devotata si iremediabil captiva \u00een fascinatia exercitata de istoricul… Cite\u0219te mai mult »Popescu se \u00eentoarce…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[308,309],"class_list":["post-555","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-petru-popescu","tag-supleantul"],"views":2389,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/555","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=555"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/555\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=555"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=555"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=555"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}