Una dintre cele mai interesante interpretari ale sintagmei \u201edeus otiosus\u201c o gasesc \u00eentr-o carte a poetului filosof George Popa. Rezum\u00e2nd, pentru necesitati de spatiu si de demonstratie, d\u00e2nsul spune ca Dumnezeu a dat omului cuv\u00e2ntul \u2013 dupa care s-a retras din lume. \u201eBob\u00e2rnacul initial\u201c a dus la scrierea istoriei care \u00eenca se desfasoara \u00een cosmos. Asta permite o discutie despre relatia dintre cuv\u00e2nt si idee, mereu fertila. Ma g\u00e2ndesc, de pilda, la ideile latente din cuv\u00e2nt, la ce se ascunde vederii noastre, desi este deplin luminat, la sensuri pierdute \u00een aparenta, dar existente \u2013 si \u00eenca foarte vii. A cauta miezul cuvintelor, a le patrunde dincolo de \u00eenvelis \u2013\u00a0 este preponderent treaba filologului, a celui care iubeste cuv\u00e2ntul, care se simte ruda cu cuv\u00e2ntul, \u201eafiliat\u201c cuv\u00e2ntului. Iar filologul trebuie sa fie un izvor inepuizabil de exemple, sa stea \u00eentre cuvinte, daca se poate \u00eentre toate cuvintele. Filosoful va descoperi idei, va face teorii, va edifica sisteme de g\u00e2ndire. Paralel \u2013 si, poate, fara sa se cunoasca \u2013 filologul va gasi aceleasi idei la lucru, \u00een cuvinte. De pilda, filosoful a descoperit o stiinta noua, a facut un institut pentru ea, o pune la lucru, scrie carti, face cercetari. El numeste aceasta stiinta metanoietica si o explica: metenoia \u00eenseamna schimbarea mintii, adica a mentalitatilor (de la meta si noieo). Ar fi vorba de un fel de \u201emancurtizare\u201c, dar cu sens pozitiv, adica stergerea, spalarea creierelor pentru a fi \u00eenregistrata noua mentalitate \u00een aceasta \u201etabula rasa\u201c. Este o stiinta foarte actuala, cu metode sofisticate tin\u00e2nd de propaganda, imagologie, axiologie \u2013 \u00een general este stiinta de a convinge individul sa accepte schimbarea. Se adreseaza at\u00e2t individului separat, c\u00e2t si grupurilor. Are institute de cercetari, mai ales \u00een SUA.
\nInteresant, foarte interesant\u2026 un fel de misionarism bun pentru mileniul trei. Are, \u00eensa, un nume cu totul si cu totul ciudat aceasta stiinta. Pe scurt, vom spune ca termenul grecesc metanoia s-a pastrat \u00een limba rom\u00e2na aproape neschimbat si cu sensuri pe care noua stiinta le implica: este chiar cuv\u00e2ntul \u201ematanie\u201c, \u201emetanie\u201c(care se regaseste \u00een at\u00e2tea limbi: \u00een engleza, de pilda, este metany). Ce \u00eenseamna, \u00een fond a face matanii?! Este un exercitiu fizic si spiritual de plecaciune si concentrare asupra credintei. Este combinat semnul crucii cu \u00eengenuncherea, atingerea pam\u00e2ntului cu m\u00e2na ori cu fruntea si sarutarea icoanei, iar \u00een g\u00e2nd se repeta rugaciunea cristica. Matania este, \u00een fond, canonul cel mai obisnuit pe care ti-l da preotul la spovedanie: dupa greselile marturisite, faci numarul corespunzator de matanii. Cine intra \u00eentr-o biserica \u00eenainte de slujba are ocazia sa vada mai ales femeile batr\u00e2ne execut\u00e2nd ritual aceasta miscare combinata \u00een fata altarului, un exercitiu fizic complex si complicat, cu miscari repetate, aproape identice, minute \u00een sir, ca o mecanica mladiata a viului. \u00cen matanii oamenii par cu adevarat \u201etrestii g\u00e2nditoare\u201c. Este, \u00een fond, cea mai sigura cale a convertirii: prin plecaciuni repetate si ruga intensa se sterge din mental amintirea altor zei, amintirea greselii chiar, si sufletul curat invadeaza \u00eentreaga fiinta cu noua religie. Metanoietica este o stiinta ce se regaseste \u00een practica religioasa, mai ales \u00een practica primilor crestini ori a convertirilor la crestinism, si aduce \u00een atentie relatia dintre minte si suflet. Problema ar fi daca actioneaza \u00een context exclusiv mental, daca se poate credinta \u00een ratiune, ca sa zic asa, adica daca energia sufleteasca dedicata zeului suprem poate fi retinuta \u00een abstractiunea mintii, de pilda. Facem, adica, matanii \u00een fata calculatorului, \u00een fata realitatii virtuale?! Asta este, \u00eensa, o problema de viitor. Interesant devine faptul ca metanoietica este un cuv\u00e2nt ce re\u00eent\u00e2lneste realitatea din zorii crestinismului, ca defineste astfel ceva care a existat ca atare si a fost definit o data. Ceva care are nume, care este cuv\u00e2nt. Las\u00e2ndu-ne cuv\u00e2ntul si plec\u00e2nd, zeul ne lasa ca \u00eentr-o sfera infinita (Pascal) \u00een interiorul careia amestecam la nesf\u00e2rsit cuvinte, adica fragmente din Babilon.
\nAm vorbit despre \u00eenchinare, \u00eenchinaciune si ceva ne retine \u00een zona termenului. Este vorba de un vers din \u201eSatira IV\u201c de Eminescu: \u201eDintre flori copila r\u00e2de si se\u2019nchina peste gratii\u201c. Asa are Titu Maiorescu (dar cu apostrof larg: \u201ese \u2018nchin\u00e3\u201c), asa e \u00een \u201eConvorbiri Literare\u201c, septembrie 1881. Perpessicius, \u00eensa, schimba, dupa Ioan Scurtu,
\nG. Bogdan-Duica si G. Ibraileanu: \u201ese \u2018nclina\u201c (tot cu apostrof larg \u00eensa). De ce oare? Resimte inadecvata aici \u00eenchinarea cu conotatiile ei religioase \u2013 si-l corecteaza pe Eminescu? \u00cencerc sa \u00eenteleg si-mi \u00eentreb, ca de obicei \u00een asemenea situatii, studentii. Nu marea majoritate, ci toti \u00eenteleg a se \u00eenchina ca a-si face cruce. S-a pierdut, asadar, sensul primar, acela de aplecare interioara, de \u00eenclinare \u00een fata cuiva. Dar\u2026 a se \u00eenchina vine de la noi din latinescul inclinare, cu trecerea lui cl la chi (vezi clavis = cheie etc.). Noi am preluat si neologismul a se \u00eenclina din franceza secolului al XVIII-lea sau\u00a0 al XIX-lea si avem astfel dubletul \u201ea se \u00eenchina\u201c\/ \u201ea se \u00eenclina\u201c.
\nSi totusi, gasesc undeva sensul primar, latinesc, pentru a se \u00eenchina. Nu \u00een \u201eBalada lui Toma Alimos\u201e cu acel formidabil salut: \u201e\u00cenchinar-as si n-am cui\u201c (care \u00eenseamna a \u00eenchina un pahar de vin, desigur ) \u2013 dar \u00eentr-un c\u00e2ntec de lume poate cam deocheat. Este vorba de acel \u201eC\u00e2ntec al mortului\u201c care se \u00eencheie cu refrenul devenit apelativ \u00een momente de stenahorie accentuata: \u201eDeschide, grupare, morm\u00e2ntul\u2026\u201c. Ce nu-i convine, \u00een fond, acestui mort iesit din groapa \u00een chip de suflet ratacitor si alerg\u00e2nd seara acasa, la ai lui? \u00cesi vede nevasta cu altul \u2013 si nu-i pasa; \u00eei vede pe toti petrec\u00e2nd \u00een loc sa-l pl\u00e2nga \u2013 si nu-i pasa. Un singur lucru \u00eel deranjeaza, \u00eensa, cumplit si-l face sa fuga \u00eenapoi \u00een cimitir. Versurile sunt acestea: \u201e\u00cenchinau pahare rase\/ Si de mine nu le pasa\u201c. Ei, da, pai… cum sa nu se supere, c\u00e2nd prietenii lui \u201e\u00eenchina pahare rase\u201c. Adica: pahare pline \u2013 rase, pe care nu le \u00eenclina nici c\u00e2t sa pice macar o picatura de vin \u00een amintirea lui, a mortului. Asta \u00eel \u00eentristeaza, de fapt: nu i se da paos, nu i se varsa stropul traditional. \u201eA \u00eenchina pahare rase\u201c este, \u00eensa, un paradox daca echivalam a \u00eenchina cu a \u00eenclina: nu poti sa \u00eenclini o cupa cu vin fara ca sa se verse ceva, ram\u00e2n\u00e2nd rasa. \u00cen acest paradox, \u00eensa, persista sensul primar al cuv\u00e2ntului, acea aplecare.
\nBanuiesc ca acest c\u00e2ntec de lume nu poate fi mult mai vechi dec\u00e2t anii lui Eminescu. \u00cen vremea poetului, asadar, sensul se pastra, c\u00e2nd spune ca domnita \u201ese \u00eenchina peste gratii\u201c el are proprietatea termenilor, vorbeste despre aplecarea ei peste balustrada balconului. Este absurd, de altfel, sa \u00eentelegem ca ea \u00eesi face cruce, se \u00eenchina \u00een sens crestin, c\u00e2nd \u00eei c\u00e2nta cavalerul. \u00cendreptarile editorilor lui Eminescu nu-si au sens: daca izgonim de peste tot, din scriere, un cuv\u00e2nt nu \u00eenseamna ca \u00eel stergem si din memorie. Putem pune invers, \u00een c\u00e2ntecul mortului amintit, ca mesenii \u201e\u00eenclinau pahare rase\u201c ?! Paradoxul ar fi manifest, nu s-ar mai \u00eentelege ca ei ciocnesc paharele respective, s-ar crede, de pilda, ca sunt pline cu ceva dur aceste pahare \u00eenc\u00e2t se \u00eenclina si ram\u00e2n rase. Vreau sa spun ca limba, ca organism viu, creeaza expresii, sintagme, imposibil de schimbat \u2013 si acestea devin, adica ram\u00e2n, adevarate marcaje de ghidaj pentru elemente din alte expresii. Pot schimba o litera \u00een \u201ematania\u201c domnitei din \u201eSatira IV\u201c \u2013 dar n-o mai poti schimba \u00een clinchetul de pahare ne\u00eenchinate. Aceste expresii de ghidaj te prind, de cele mai multe ori, cu m\u00e2ta-n sac, te tradeaza, \u00eeti striga, ca editor ce te afli, ca ai g\u00e2ndit dincolo de text, ca ai pus mintea \u00een locul sufletului: se face metanoietica si \u00een editii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre cele mai interesante interpretari ale sintagmei \u201edeus otiosus\u201c o gasesc \u00eentr-o carte a poetului filosof George Popa. Rezum\u00e2nd, pentru necesitati de spatiu si de demonstratie, d\u00e2nsul spune ca Dumnezeu a dat omului cuv\u00e2ntul \u2013 dupa care s-a retras din lume. \u201eBob\u00e2rnacul initial\u201c a dus la scrierea istoriei care \u00eenca se desfasoara \u00een cosmos.… Cite\u0219te mai mult »Matanii \u00een balcon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4115,4116,4112,4114,4113],"class_list":["post-5537","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-matanie","tag-metanie","tag-george-popa","tag-misionarism","tag-sintagma-deus-otiosus"],"views":2451,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5537","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5537"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5537\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5537"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5537"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5537"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}