{"id":5511,"date":"2010-12-02T10:30:37","date_gmt":"2010-12-02T08:30:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5511"},"modified":"2010-12-02T10:32:23","modified_gmt":"2010-12-02T08:32:23","slug":"polonia-si-romania-1920-2010-doua-modele-culturale-incompatibile","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/polonia-si-romania-1920-2010-doua-modele-culturale-incompatibile\/","title":{"rendered":"Polonia si Rom\u00e2nia, 1920-2010. Doua modele culturale incompatibile"},"content":{"rendered":"

1. Intelectuali polonezi, intelectuali rom\u00e2ni: doua modele incompatibile <\/strong>
\nPolonia si Rom\u00e2nia pot fi usor comparate. Sunt tari est-europene, vecine \u00een perioada interbelica, av\u00e2nd o istorie asemanatoare: Rom\u00e2nia mare apare, ca si Polonia, dupa Primul Razboi Mondial. Ambele se formeaza dintr-un nucleu vechi si bucati din fostele imperii, tarist si Austro-Ungar. Ambele \u00eencep ca democratii si trec lent spre un regim totalitar \u00een perioada interbelica.<\/p>\n

Si Nae Ionescu, si Jan Lukasiewicz studiaza logica \u00een acelasi timp, \u00een Germania, \u00eesi dau doctoratul \u00een logica, cu subiecte asemanatoare, si se \u00eentorc sa predea la Universitate. Aici asemanarile se opresc.\u00a0 Nae Ionescu a avut un singur elev, pe Constantin Noica, unanim ignorat \u00een Europa si \u00een lume. Lukasiewicz a avut discipoli si colegi logicieni, pe Alfred Tarski si pe Tadeusz Kotarbinski. scoala poloneza de logica face parte din istoria filozofiei universale; Nae Ionescu nu figureaza nicaieri. Tarski si Lukasiewicz n-au fost nici un moment \u201eelite\u201c, n-au urmarit sa aiba un public, ca la teatru, si sa faca politica. Ei s-au ocupat de discutat logica \u00eentre egali si au publicat articole \u00een reviste de specialitate. Nae Ionescu si discipolii lui s-au ocupat \u00een principal de intrigi politice si de scris articole de ziar despre problemele politice curente. Nae Ionescu si-a promovat discipolii gasindu-le posturi politice (sefi de sectie \u00een diverse ministere, posturi diplomatice), nu ocup\u00e2ndu-se de filozofie: el n-a avut discipoli, ci clienti.<\/p>\n

Filozofii rom\u00e2ni si cei polonezi socializeaza diferit. Cei rom\u00e2ni se ocupa \u00een perioada interbelica de ascensiune politica, ziaristica si succes public, cei polonezi prelungesc o conversatie \u00eentre egali, strict tehnica, fara sa le pese de succesul public. \u201eElita\u201c e un concept depasit \u00een Occident. Nu exista elite \u00een Statele Unite, nici \u00een Marea Britanie, ci doar comunitati de specialisti. Lexical, elita se opune masei, plebei, gloatei.
\nElita e prin excelenta anti-revolutionara: ea n-are niciun sprijin social prin care sa porneasca o revolta sau un protest. Ea se manifesta prin \u00eenchidere si solipsism.<\/p>\n

Intelectualii rom\u00e2ni interbelici au fost \u00eenchisi dupa 1948 ori s-au exilat \u00een principal din cauza implicarii politice. Logicienii polonezi au continuat sa scrie si sa publice dupa ce comunistii au luat puterea \u00een Polonia.\u00a0 Nae Ionescu \u00eesi daduse doctoratul cu o teza de logica aplicata la matematica, \u201eDie Logistik als Versuch einer neuen Begr\u00fcndung der Mathematik\u201c, logistica, \u00eencercare de noua fundamentare a matematicii. Constantin Noica \u00eensusi a lucrat zece ani la Institutul de Logica al Academiei. si unul, si celalalt au trecut pe l\u00e2nga sansa de a face logica matematica \u2013 sau au ignorat-o.
\nCum se organizeaza filozofia poloneza ? Filozofii si logicienii polonezi colaboreaza cu cercul din Viena, cu G\u00f6del si Carnap. Nae Ionescu, desi studiase \u00een Germania, la G\u00f6ttingen si la M\u00fcnchen, nu pastreaza niciun fel de contacte cu germanii. \u00cen Rom\u00e2nia, Nae Ionescu \u00eesi creeaza un mic cerc de discipoli, \u00een cur\u00e2nd rasplatiti cu posturi ministeriale sau diplomatice. Twardowski, Ajdukiewicz, Czezowski, Kotarbinski, Lesniewski se ocupa de logica si semiotica la Lwow si la Varsovia, si colaboreaza fructuos cu matematicienii polonezi, cu Banach si Sierpinski (paradoxul Tarski-Banach). Viena \u2013 Varsovia \u2013 Lwow. Filozofi si matematicieni publica \u00eempreuna lucrari cu valoare perena. \u00cen scoala poloneza, evreii si catolicii colaborau; Nae Ionescu era antisemit. A avut discipoli, dar n-a avut colaboratori egali.\u00a0 Exista un motiv pentru care logica poloneza e ignorata suveran \u00een Rom\u00e2nia: fiindca sunt prea asemanatoare sansele, prea asemanator contextul si prea divergente roadele.
\nJurnalul cercului de la Paltinis seamana \u201eSaturnaliilor\u201c lui Macrobiu, discutii erudite ale unor eruditi; filozofia \u00eei elibereaza de totalitarismul ambiant. Dar Noica n-a discutat filozofie niciodata cu nimeni de la egal la egal, ci doar condescendent, de la profesor la discipoli. A fost un fermecator eseist, dar opera lui filozofica e desueta. \u201eSentimentul rom\u00e2nesc al fiintei\u201c e simptomatic pentru acest solipsism fara deschidere (sentimentul bulgaresc al fiintei e la fel de bun), acest doct marivaudage. Provincial e dispretul lui Noica pentru Michel Foucault. Cercul de la Paltinis e \u00eenchis, un maestru harismatic, o m\u00e2na de discipoli, multi vizitatori plini de paralizanta adulatie, de veneratie hipnotizata.
\nCultura ca spectacol<\/strong>
\nNae Ionescu era harismatic, era spectaculos. A atras la cursurile lui un public monden, nu tineri cercetatori. Catedra sa era un Maglavit monden, pentru un public de cucoane, nu cercuri de cercetare stiintifica reala. Desi sihastrit, Constantin Noica \u00eei preia modelul: se vine la el \u00een pelerinaj, e un Petrache Lupu filozofic. El fascineaza fara sa stimuleze. Vina nu e a lui.
\n2. De ce a existat dizidenta \u00een Polonia? De ce n-a existat dizidenta \u00een Rom\u00e2nia? <\/strong>
\nDe ce n-a existat\u00a0 dizidenta \u00een Rom\u00e2nia \u2013 dizidenta politica organizata?\u00a0 Intelectualii niciodata n-au catadicsit a intra \u00een dialog cu muncitorii. \u00cen Rom\u00e2nia, fosta tara agricola, muncitorimea a aparut gratie industrializarii din anii 1950. Muncitorimea era o creatie a regimului, si (foarte vag) recunoscatoare acestuia. Ungaria s-a revoltat \u00een 1956, Cehoslovacia \u00een 1968, Polonia \u00een 1980.
\n\u00cen anii 1990, diversele institute de cercetare a comunismului au accentuat, dolorist, persecutiile politice din anii ’50, ignor\u00e2nd monumental problema: de ce nu s-a coagulat o miscare politica de rezistenta?
\nElita intelectuala rom\u00e2neasca a fost un grup fara contributie filozofica \u00een perioada interbelica, dispretuitoare a masei \u00een perioada dictaturii ceausiste si cu un rol ambiguu dupa 1990.\u00a0 \u00cen perioada comunista, Gabriel Liiceanu a putut publica operele complete ale lui Platon datorita unei politici editoriale binevoitoare. \u00cen ciuda cenzurii apasatoare si arbitrare, cartile apareau. Dupa Revolutie, desi numarul de titluri a crescut, tirajul total al cartilor \u00een Rom\u00e2nia a scazut de sase ori. Lumea, azi, cumpara de sase ori mai putine carti ca \u00eenainte de Revolutie. Cu rare exceptii, Humanitas nu publica dec\u00e2t traduceri. Regimul comunist \u00eesi platea bine autorii. Adrian Marino, teoretician al literaturii (de c\u00e2te carti de teorie literara aveti realmente nevoie \u00een biblioteca?)\u00a0 primea, pentru o carte, echivalentul a doi ani de salariu al unui profesor universitar (o spune singur \u00een \u201eMemorii\u201c). E explicabil de ce \u00eesi permitea sa traiasca din scris. Ce teoretician al literaturii \u00eesi permite sa traiasca din scris, \u00een Rom\u00e2nia, \u00een 2010?
\n\u00cen anii ’80, \u00eenving\u00e2ndu-si greata fata de camasile cu carouri ale muncitorilor de pe santierele navale din Gdansk, intelectualii polonezi au pus umarul la \u00eenfiintarea sindicatului \u201eSolidaritatea\u201c. (Subliniez sindicat, cuv\u00e2nt care le pute azi tuturor intelectualilor puterii.) Lech Walesa, seful sindicatului, era de profesie electrician pe santierul naval de acolo. Lecturile lui din Husserl, Adorno, \u201eSein und Zeit\u201c sunt dintre cele mai lacunare. E genul de om care poarta camasa cu patratele, bea bere \u201eNoroc\u201c, asculta Ion Dolanescu si se uita la westernuri. Afara de \u201eMersul Trenurilor\u201c si \u201ePagini Aurii\u201c nu mai are nici o carte \u00een casa. Man\u00e2nca, proh facinus, crenvursti. \u201eSolidarnosc\u201c a fost un sindicat muncitoresc, o dizidenta muncitoreasca, \u00een cadrul careia intelectualii au avut un rol secund.<\/p>\n

Singura disidenta serioasa din Europa comunista a fost aceasta disidenta muncitoreasca. (Ca digresiune: \u201eSolidaritatea\u201c, odata ajunsa la putere, a \u00eenchis santierul naval din Gdansk, trimit\u00e2nd muncitorii la somaj.) Intelectualii nu pot constitui o dizidenta, ci pot doar colabora la ea.
\nRom\u00e2nii sunt \u00eensa inagregabili. Dupa 1990, partidele rom\u00e2nesti s-au caracterizat doar prin excluderi, sciziuni, turism politic. Se explica a posteriori prabusirea PNTCD prin picrocolinele lupte intestine pentru stampila partidului, duse \u00eentre doua fractiuni ale acestui partid confidential, ajuns de la putere \u00eentr-o garsoniera. \u00cemi explic a posteriori inexistenta unei dizidente \u00een Rom\u00e2nia prin faptul ca toti membrii ar fi dorit sa fie sefi. Paul Goma, al carui statut de dizident e deasupra oricarei discutii, s-a risipit, dupa 1990, \u00een mizantropie si acrimonie. N-ar fi putut niciodata face parte din nici o organizatie.
\nRom\u00e2nii sunt incapabili de exactitate si corectitudine, incapabili de a alcatui organizatii, de a lua decizii \u00een colectiv prin negociere si de a duce un plan la bun sf\u00e2rsit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1. Intelectuali polonezi, intelectuali rom\u00e2ni: doua modele incompatibile Polonia si Rom\u00e2nia pot fi usor comparate. Sunt tari est-europene, vecine \u00een perioada interbelica, av\u00e2nd o istorie asemanatoare: Rom\u00e2nia mare apare, ca si Polonia, dupa Primul Razboi Mondial. Ambele se formeaza dintr-un nucleu vechi si bucati din fostele imperii, tarist si Austro-Ungar. Ambele \u00eencep ca democratii si… Cite\u0219te mai mult »Polonia si Rom\u00e2nia, 1920-2010. Doua modele culturale incompatibile<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4086,4085,4084,890,1925,4083],"class_list":["post-5511","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-ascensiunea-politica-a-poloniei","tag-filozofi-polonezi","tag-jan-lukasiewicz","tag-nae-ionescu","tag-polonia","tag-tari-est-europene"],"views":3479,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5511","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5511"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5511\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5511"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5511"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5511"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}