{"id":551,"date":"2009-12-09T13:24:04","date_gmt":"2009-12-09T11:24:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=551"},"modified":"2015-01-15T17:33:23","modified_gmt":"2015-01-15T15:33:23","slug":"de-la-un-zid-la-altul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-un-zid-la-altul\/","title":{"rendered":"De la un zid la altul"},"content":{"rendered":"

Prinsi in nebunia campaniei electorale, nimeni nu mai are timp sa cerceteze cum s-ar cuveni ceea ce a fost, ceea ce, de-acum, apartine istoriei. Prezentul este coplesit de nimicuri si de nulitati cu pretentii politice, iar\u00a0 de viitor sunt preocupati doar cei pentru care gramatica este materie de studiu. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Au trecut, totusi, doua decenii de la Revolutie, ne aflam obligatoriu inaintea unui bilant si trebuie sa ne intrebam ce am facut cu libertatea dob\u00e2ndita atunci, cu ce ne-am ales dupa at\u00e2ta s\u00e2nge varsat. Unde sunt cei ce, in urma cu douazeci de ani, au iesit in strada, in fata tancurilor, dispusi sa-si dea fara nicio ezitare viata\u00a0 pentru ca dictatura sa ia sf\u00e2rsit? De ce tac, c\u00e2nd nu putini incearca sa revina pe o alta cale in acelasi punct?\u00a0 In decembrie 1989, afl\u00e2ndu-ma in Germania, in drum spre Amsterdam, la o int\u00e2lnire a grupului Gulliver din care faceam parte, am avut imensa sansa sa vad cum se distrugea Zidul Berlinului, absurdul simbol al despartirii celor doua Germanii, de fapt a celor doua lumi. In ciuda escavatoarelor, a buldozerelor si t\u00e2rnacoapelor, zidul, mult mai ingust dec\u00e2t cel pe care mi-l imaginasem, opunea o neasteptata rezistenta. Ciudata mi se parea euforia care-i cuprinsese pe cei ce, urcati pe zid, priveau cu indreptatita speranta\u00a0 partea libera a unei tari ce nu putuse suporta sf\u00e2sierea, absurdul istoriei. Urmarind\u00a0 ce se int\u00e2mpla, ascult\u00e2nd muzica unui pianist care c\u00e2nta nebuneste, trebuie sa recunosc ca m-a cuprins frica.Asteptam, nu stiu de ce, sa aud uruit de tancuri, zgomot de arme, alarme de orice fel si parca simteam nevoia sa-i avertizez cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t orice tentativa de libertate, acolo, ca si la noi de altfel, a fost pedepsita cu brutalitate. Nici in Germania si nici in alta parte nu ma putusem elibera de sentimentele de acasa. Mi-am stap\u00e2nit pretutindeni frica, dar eram constient ca ea ma insotea, put\u00e2nd sa-mi induca gesturi sau sentimente nepotrivite. In fata acelei revarsari de bucurie si speranta am avut pentru prima data certitudinea ca istoria ne va arata si noua, rom\u00e2nilor, chipul ei bun. Cunosc\u00e2nd insa prea bine obiceiurile locului, ma g\u00e2ndeam ca pretul generozitatii sale ar putea fi cam mare. La putin timp, peste doar o luna si jumatate, ceea ce n-a fost in Berlin, asa cum ma temusem atunci, s-a int\u00e2mplat la noi. Din nefericire, libertatii dob\u00e2ndite cu at\u00e2ta s\u00e2nge i s-a deturnat semnificatia, a devenit mai mult anarhie dac\u00e2t ceea ce crezuseram cu totii ca va fi. Cei douazeci de ani necesari pentru a ne reveni, asa cum pronosticase Silviu Brucan, ne-au apropiat mai mult de un ceausism in versiunea lui cea mai penibila. Suntem, din pacate, o lume in care activistii decid in locul profesionistilor, iar enzimele vietii de fiecare zi au devenit ura si prostia agresiva. Institutiile statului sunt, practic, paralizate. Oric\u00e2t ar parea de ciudat, Rom\u00e2nia este un spatiu in care suverane sunt haosul, nesiguranta, teama pentru ziua de m\u00e2ine. Analfabetismul, abandonul scolar, plecarea in strainatate a valorilor si a fortei de munca in general \u2013 deocamdata doar doua milioane de \u201efugiti!\u201c \u2013 ne indeamna sa credem ca, daca vom pastra aceste ritmuri si acest mod de a g\u00e2ndi, avem toate sansele sa devenim o populatie oarecare. Caci, in viziunea presedintelui, scoala rom\u00e2neasca produce doar t\u00e2mpiti, iar daca produce numai asa ceva, ce rost mai au investitiile in invatam\u00e2nt si in cultura? Sanatatea ram\u00e2ne, pe zi ce trece, in seama Celui de Sus: cine are zile, traieste! Moastele unor sfinti si \u201eputerile\u201c unor vindecatori inlocuiesc tot mai mult medicina stiintifica. In strainatate, numele etniei noastre este pronuntat doar c\u00e2nd vine vorba de hoti, cersetori si curve. Ne-am izolat singuri. Zidul din jurul tarii ni se datoreaza in exclusivitate. Nu mai insemnam absolut nimic in sport, in cultura sau in turism. Reformele sunt pe masura absurdului in care traim. Parlamentul trebuie redus cu 171 de\u00a0 \u201ealesi\u201c si la o singura camera fiindca astfel se va reduce si coruptia. In viziunea prezidentiala, Parlament egal coruptie.
\nMerg\u00e2nd p\u00e2na la capat cu acest mod de a judeca lucrurile, desfiint\u00e2nd Parlamentul, rezolvam si problema coruptiei! Dar pentru ca, de ochii lumii, democratia trebuie pastrata, seful statului se poate consulta direct cu poporul, metoda brevetata cu succes de Gaddafi. Amanunte se gasesc in cartea lui verde despre care, mai demult, Oriana Falacci spusese ca este usor de citit deoarece ii incape in pudriera. Oricum, deocamdata existam doar in geografie! Pentru politicienii rom\u00e2ni dragostea de tara dureaza cam o luna o data la patru ani sau, privind mai sus in ierarhie, o luna o data la cinci ani.In rest, din clipa alegerii lor, se angajeaza ca figuranti intr-o piesa penibila in care alegatorii\u00a0 nu mai exista. P\u00e2na la urmatoarele alegeri, incearca sa-si recupereze investitiile facute in campania electorala si, renunt\u00e2nd la propria lor persopnalitate, accepta regulile scolilor de dresaj care, de o vreme incoace, par a fi devenit partidele. Prin urmare,\u00a0 fac pur si simplu karaoke. Alesi pe liste sau uninominal, se multumesc sa reproduca intocmai vorbele sefilor, astfel ca unii au ajuns sa repete chiar si accentele gresite sau erorile gramaticale ale acestora. Pe intelectuali revolutia i-a gasit fara idei, fara proiecte, fara o viziune asupra viitorului. Cel mai mare consum de energie s-a cheltuit pe cautarea unor stap\u00e2ni si pe adaptarea la manierele capitalismului de mahala inc\u00e2t, si datorita lor, Rom\u00e2nia a devenit o tara in care te simti tot mai strain si fara rost. Cu toate acestea, nu incetez sa ma intreb unde sunt cei ce erau in strada, in fata soldatilor inarmati, cei ce n+ar fi ezitat sa-si dea viata pentru ceea ce numeau pe atunci libertate. De ce le-au permis surogatelor, impostorilor si noilor activisti sa invadeze totul? Ca om de formatie stiintifica, am apelat iarasi la cei pe care odinioara ii studiasem cu creionul in m\u00e2na. \u201eEste libertatea numai absenta unei presiuni exterioare sau este si prezenta a altceva \u2013 si daca da, prezenta a ce?, se intreba Eric Fromm. Care sunt factorii sociali si economici in societate care favorizeaza nazuinta spre libertate? Poate deveni libertatea o povara prea grea pentru om, ceva de care el incearca sa scape? Atunci de ce libertatea este pentru multi un ideal scump, iar pentru altii o amenintare? Nu exista, oare, pe l\u00e2nga dorinta innascuta de libertate, si o dorinta instinctiva de supunere? Daca nu, cum ne putem explica atractia pe care o exercita astazi asupra unui numar asa de mare de oameni supunerea fata de un conducator?\u201c In aceeasi ordine de idei, Dostoievski, in \u201eFratii Karamazov\u201c, constient ca omul este obligat sa infrunte o lume straina si ostila, era de parere ca \u201enu are alta nevoie mai arzatoare dec\u00e2t aceea de a gasi pe cineva caruia sa-i poata ceda, c\u00e2t mai repede posibil, acel dar al libertatii cu care el, nenorocitul, s-a nascut\u201c. Sigur, mai exista si alte explicatii, dar ele nu pot atenua durerea de a vedea unde suntem si cum suntem. Dupa douazeci de ani..<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prinsi in nebunia campaniei electorale, nimeni nu mai are timp sa cerceteze cum s-ar cuveni ceea ce a fost, ceea ce, de-acum, apartine istoriei. Prezentul este coplesit de nimicuri si de nulitati cu pretentii politice, iar\u00a0 de viitor sunt preocupati doar cei pentru care gramatica este materie de studiu. Au trecut, totusi, doua decenii de… Cite\u0219te mai mult »De la un zid la altul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[307,4],"class_list":["post-551","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-campanie-elctorala","tag-editorial"],"views":2181,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/551","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=551"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/551\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=551"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=551"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=551"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}