Aproape fara exceptie si \u00eencep\u00e2nd chiar cu publicatia-fanion, revistele noastre literare si numai literare sufera de boala aceea a organelor respiratiunii manifestata, cum zice batr\u00e2nul Saineanu, prin mare greutate de a rasufla: astmul literar. Cu \u201eorganele respiratiunii\u201c debilitate de lipsa exercitiilor \u00een aer liber, publicatiunile literare de azi si-au pus termopane: spre a se feri de aerul rece de afara si de vuietul strazii. Exista pe vremuri, inclusiv ori mai ales \u00een comunism, practica reportajului, fie el si \u201eliterar\u201c menit sa mai aeriseasca atmosfera \u00eenchisa din camerele, camarile, custile, celulele sau, ma rog, \u201erubricile\u201c strict profilate si \u00eenghetate \u00een armura specialitatii lor. Blestematul acela de reportaj si \u201eviziunea reportericeasca\u201c (pentru urechile mai tinere: non-fictivul) despre care prin anii ’60 s-a facut mare caz ca \u00een fata invaziei barbarilor \u00een delicatul Regat al literaturii \u2013 asadar reportajul, derbedeul acela descult si cu hainele siroind de noroiul santierului si al strazii deschidea o fereastra, o gura de aerisire \u00een parfumeria literara din revistele cu profil exclusiv beletristic. Publicatiile literare actuale ocolesc si refuza asemenea ferestre deschise direct catre realitate, cu exceptia acelora mai receptive la mondenitati si care publica impresiile turistice ale voiajorilor \u00een strainatate. Dintre revistele bucurestene numai prin \u201eDilema\u201c mai poti auzi \u201evoci din public\u201c de unde razbate c\u00e2te ceva care seamana cu realitatea, dar si acele voci sunt prea \u201edilematice\u201c, aduse sau alese sa semene, ca siamezii, cu producatorii si scrietorii publicatiei. Doar \u201efostul\u201c mare reporter Radu Cosasu, \u00een rubrica lui, mai practica adevaratul \u201enon-fictiv\u201c, geamanul neorealismului italian, ajung\u00e2nd \u00eentr-unul din numerele trecute ale \u201eDilemei\u201c sa dea si o \u201eNota informativa despre o nebunie personala\u201c. Nota respectiva este expresia unei indignari si a unei nostalgii irepresibile: \u201eCu vremea, declara fara jena autorul \u201eSupravietuirilor\u201c, ziarele mi-au devenit mai apropiate omeneste dec\u00e2t nenumarate fictiuni literare. Starea mea a devenit donquijotesca, \u00een sensul acelui delir la care ajunge cavalerul citind romanele cavaleresti\u201c. E un dor metafizic de ziare si o jale mioritica dupa raposatul non-fictiv \u00een aceasta marturisire a scriitorului nostru: \u201eIndiferent daca veti ridica din umeri sau nu, v-am pus pe h\u00e2rtie toate aceste informatii, fie ele si impudice, pentru a-mi exprima, \u00een fond, indignarea fata de ce mai \u00eenseamna azi un ziar \u00een viata unui om.\u201c Caut \u00een revistele literare nu doar literatura, ci si gura de aerisire, acea fereastra deschisa ca un ziar bun, care previne sufocarea, boala aceea a organelor respiratiunii manifestata printr-o mare greutate de a rasufla: astmul literar, care, observ, \u00eel indispune p\u00e2na la indignare pe Radu Cosasu. Din fericire, asemenea \u201eferestre\u201c n-au disparut chiar cu totul. Iata una \u00een excelenta \u201eDacie literara\u201c, unde, desi \u201eliterara\u201c, \u00eesi face loc un personaj \u2013 o personalitate! \u2013 venit parca dintr-o alta lume si dintr-un alt timp dec\u00e2t acelea pe care credem ca le vedem si le stim noi azi. Academicianul Valeriu D. Cotea e, cum \u00eel prezinta Calin Ciobotari \u00een nota introductiva la un interviu extraordinar, \u201eun adevarat patriarh al oenologiei rom\u00e2nesti si europene, alergic la turnuri de fildes, strain de orgoliile pe care le-ar fi presupus impresionantele titluri.\u201c N-are \u201emorga academica\u201c, e un academician atipic si, chestionat asupra momentului solemn al alegerii \u00een Academia Rom\u00e2na spune: \u201eDaca e sa fiu sincer, intrarea mea \u00een Academie echivaleaza cu o dreptate care s-a facut vinului. A fost pentru prima data c\u00e2nd, de la \u00eenfiintarea Academiei Rom\u00e2ne, vinul paseste sub o cupola academica.\u201c Nu stiu daca si Constantin Prisnea, autorul unei vechi si frumoase \u201etari a vinurilor\u201c a fost academician. Desi profesorul si academicianul Valeriu Cotea e incomparabil din punct de vedere stiintific cu \u00eenaintasul sau literat care a trecut prin \u201etara vinurilor\u201c, domnia sa manifesta o sfiala plina de bun simt si o mare pretuire fata de oamenii scrisului. At\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t nici nu i-a trecut vreodata prin cap sa \u201ecocheteze\u201c cu scrisul beletristic: \u201e\u00cen general, pentru oamenii de cultura am un sentiment de pretuire cu totul aparte. Dupa parerea mea, cea mai dificila profesie dintre toate c\u00e2te sunt este scrisul. Credeti-ma, am lucrat si pe santier, si la coasa, si la pazit vite, \u00eensa nu exista meserie mai grea dec\u00e2t scrisul. E colosal de complicat traseul de la minte la m\u00e2na care scrie. Scrisul este definit ca exprimare grafica a vorbirii. Ei, aflati ca nu-i chiar asa. Va rog sa ma credeti, am utilizat kilometri de creion, saci de radiere ca sa pot asterne ceva. si, g\u00e2nditi-va, eu fac un tip de scriere stiintifica, asadar cu un lexic foarte restr\u00e2ns, profesional. Va dati seama ce \u00eenseamna sa scrii o poezie?! N-am \u00eendraznit sa fac \u00een viata mea o poezie!\u201c Un atare respect si un astfel de cult pentru scrisul ca profesie nu pot veni dec\u00e2t de la un om cu o \u00eenalta constiinta profesionala a propriei specialitati si meserii. Un respect si un cult tradate, involuntar sau constient, de multi din cei ce scriu \u00een numele unei profesii pe care \u00een realitate n-o au. Academicianul Cotea respecta prea mult ideea de profesiune si realitatea profunda a unei vocatii spre a fi \u201e\u00eendraznit\u201c, cum spune, sa scrie vreodata o poezie. Merge cu sinceritatea, mai pretioasa dec\u00e2t orgoliul, p\u00e2na la a spune: \u201eCa sa fiu sincer, nu am fost \u00eenzestrat cu talent, iar inteligenta mea nu depaseste media. Ca sa ajung unde sunt am muncit fantastic de mult, am tras la \u00absaiba\u00bb cum nu va \u00eenchipuiti. si nu stiu cum s-a facut ca \u00eentotdeauna mi s-a dat c\u00e2te o caciula mai mare dec\u00e2t capul meu.\u201c La observatia ca are \u201eo modestie frumoasa\u201c interlocutorul acesta rar raspunde: \u201eNu e vorba despre modestie. La primirea \u00een Academia de stiinte Agricole si Silvice, c\u00e2nd m-am auzit citat, mi-am exprimat dorinta de a fi taiat de pe lista. Am mers cu rugamintea aceasta la academicianul Gherasim Constantinescu. Eram foarte insistent, ceea ce a atras atentia marelui Traian Savulescu, aflat \u00een preajma. \u00abCe vrea, ma, asta?\u00bb, s-a interesat el. \u00abSe simte prost ca-i pe lista!\u00bb, i-a raspuns Constantinescu. Atunci Traian Savulescu mi s-a adresat: \u00abFii tu linistit, sunt aici unii mai prosti dec\u00e2t tine!\u00bb\u201c. Realismul, respectul competitiei, cultul muncii si al valorilor n-au, \u00eentr-adevar, de-a face cu modestia, dar ne spun si ne \u00eenvata ceva despre refuzul \u201econtraselectiei\u201c, practicate si \u00eenainte, dar care detine recordul absolut abia \u00een zilele noastre. Oameni care sa-si puna deschis \u00een cauza propria competenta n-am aflat sa mai fie. Academicianul Cotea este, hotar\u00e2t lucru, un veritabil Don Quijote al zilelor noastre, cavalerul unor idei si virtuti ce nu se mai practica: exponentul unei etici umane si profesionale disparute. Etica, virtutile si ideile \u00een care crede sunt cele care l-au format si ele vin din normele \u00een cultul carora a fost \u00eenvatat sa traiasca \u00een Vidra, poarta de intrare a tarii Vrancei, o comunitate rurala cu legi precise si practici cutumiare de neclintit, poate rigide, dar creatoare de caractere: \u201eParintii mei au tinut ca noi, copiii, sa jucam la hora \u00een sat. si azi tin minte cum mama ne petrecea cu privirea. O vad cu broboada la gura. Asa e la tara, femeile vorbesc cu broboada la gura, o forma arhaica de bun simt. Era m\u00e2ndra cu noi. Ne spunea de la poarta: \u00abSa va dea Dumnezeu sanatate. si sa nu amagiti fetele oamenilor, ca-i pacat!\u00bb Cu povata asta am pornit pe drumul vietii. Tot la mine \u00een sat se mai spunea ceva: \u00abala-i vrednic, da-i vrednic pentru ca a avut o femeie buna!\u00bb Acum, vad ca este o alta moda: fiecare femeie vrea sa-si transforme sotul \u00eentr-o… sotie.\u201c Cum s-a \u00eensurat? si-a dus consoarta la Vidra, s-o prezinte parintilor: \u201e\u00centre timp, a intrat tata, cu un brat de lemne, mama i-a facut fetei un semn, cu degetul la buze, iar c\u00e2nd tata a iesit, a continuat: \u201eDaca te stii supusa, ia-l, si o sa fii fericita \u00een viata\u201c Astea erau legile noastre nescrise. C\u00e2nd am fost prima data acasa la ea, m-am speriat; o casa de chirpici, cu toale la fereastra. Tatal \u00eei murise \u00een razboi… Mama, dupa ce s-a uitat la ea, mi-a zis: \u00abFata asta are s\u00e2nge nobil \u00een ea!\u00bb\u201c Mai t\u00e2rziu, plimb\u00e2ndu-se cu sotia prin Cimitirul Eternitatea, fata din casa cu chirpici \u201ese opreste \u00een fata unui monument funerar si-mi spune ca acolo se afla rude de-ale ei. Am privit monumentul: odihneau acolo Episcopul Calinic Dima si muzicologul Gheorghe Dima. M-am speriat! \u00abAstea sunt rudele tale?\u00bb \u00abDa, zice, baietii unei surori
\nde-a lui Veniamin Costache\u00bb. Mama intuise bine, asadar, s\u00e2ngele nobil al sotiei mele.\u201c Deceptionat de halul \u00een care a ajuns \u201etara vinurilor\u201c, academicianul Cotea, om al altui timp, de poveste, este totusi optimist: \u201eCa stiinta a vinului stam bine. Ca vin propriu-zis stam prost! Vinul este bun, \u00eensa nu este cunoscut. Sunt carente de promovare, plus ca \u00een afacerea cu vinuri au intrat oameni care nu au nici un patriotism \u00een ei. si, \u00een genere, oameni care nu au legaturi profunde cu vinul. Mai e o problema. Dispare via. \u00cen zona Focsani exista o singura \u00eentreprindere care cumpara struguri. Caz \u00een care, bine\u00eenteles, fixeaza un pret ce nu convine producatorilor. \u00cen fine, este si viticultura o parte din agricultura. Ceea ce lumea nu \u00eentelege este ca redresarea morala, economica si stiintifica nu se poate face \u00een afara agriculturii. Timp de 20 de ani nu am \u00eent\u00e2lnit nici o initiativa viabila \u00een privinta agriculturii \u00een Rom\u00e2nia; o tranzitie nesf\u00e2rsita, \u00een care nici macar nu ne-am mentinut la nivelul anterior. \u00cen ceea ce priveste stiinta nu exista congres, simpozion international \u00een care rom\u00e2nii sa nu fie citati. Oricum, privesc cu optimism viitorul vinului rom\u00e2nesc. Au aparut c\u00e2teva nuclee…\u201c. \u201eDacia literara\u201c merita felicitari, \u00eempreuna cu colaboratorul sau, pentru ca printre at\u00e2tea valoroase contributii de mare interes literar, face loc \u00eentr-o \u201efereastra\u201c luminoasa si antiastmatica marturiilor pretioase ale unor mari profesionisti \u00een stiinta, oameni care, precum academicianul Valeriu Cotea, cobor\u00e2t din tara Vrancei, ram\u00e2n optimisti \u00een pofida si \u00een contra dezastrului. \u00cen plus, prin natura profesiunii, el e si un apropiat al condeierilor si artistilor, ei \u00eensisi vechi locuitori ai tarii vinurilor pe care le-au baut cu pofta \u00eenca de pe vremea lui Burebista si a lui Decebal…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aproape fara exceptie si \u00eencep\u00e2nd chiar cu publicatia-fanion, revistele noastre literare si numai literare sufera de boala aceea a organelor respiratiunii manifestata, cum zice batr\u00e2nul Saineanu, prin mare greutate de a rasufla: astmul literar. Cu \u201eorganele respiratiunii\u201c debilitate de lipsa exercitiilor \u00een aer liber, publicatiunile literare de azi si-au pus termopane: spre a se feri… Cite\u0219te mai mult »O boala profesionala: astmul literar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4079,4078,4082,4081,4077,4076,4080],"class_list":["post-5505","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema","tag-evolutia-reportajului-literar","tag-non-fictional","tag-radu-cosasu","tag-reportaje","tag-reviste-literare","tag-voci-din-public"],"views":2109,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5505","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5505"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5505\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5505"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5505"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5505"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}