{"id":5500,"date":"2010-12-02T10:21:30","date_gmt":"2010-12-02T08:21:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5500"},"modified":"2015-01-15T17:15:35","modified_gmt":"2015-01-15T15:15:35","slug":"nici-vii-nici-morti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nici-vii-nici-morti\/","title":{"rendered":"Nici vii, nici mor\u0163i"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen ciuda tuturor argumentelor, mi-e imposibil sa accept\u00a0 ceea ce spun nu putini dintre cei ce stiu sa-si c\u00e2ntareasca bine cuvintele: ca rezervele noastre biologice si intelectuale sunt pe sf\u00e2rsite, ca doar at\u00e2ta ne-a fost. Sigur, nu \u00eemi pot ascunde impresia ca, de doua decenii, suntem asemeni unui bolnav aflat la o sectie de terapie intensiva condusa de cei mai incompetenti si aroganti felceri, un bolnav care nici nu moare, dar nici nu traieste. Dupa minirevolutia culturala, c\u00e2nd presupuneam ca nu voi mai putea publica, m-am \u00eencapat\u00e2nat sa citesc, r\u00e2nd cu r\u00e2nd, uriasa Istorie a lui Nicolae Iorga pentru a cauta domnitori care sa semene cu Raposatul. Eram convins de dreptatea \u00eenteleptului biblic, dupa care, tot ce este a mai fost si tot ce a fost, va mai fi! <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Am gasit vreo trei domnitori al caror sf\u00e2rsit n-as spune ca m-a lasat indiferent: unul a fost aruncat \u00eentr-o f\u00e2nt\u00e2na, altul a fost tradat si altul a cazut \u00eentr-o lupta inegala \u00eempins de nebunia de a crede ca este ce nu putea fi. Atunci, \u00een acei, de acum, \u00eendepartati ani, am \u00eenteles ca \u00een istorie nu ram\u00e2n numai eroii, ci si imbecilii sau penibilii care s-au distins prin vreo fapta insolita. Cine poate uita versurile \u00een care La Palice \u00eesi pl\u00e2ngea comandantul? \u201eCu un sfert de ora \u00eenaintea mortii sale,\/ El era \u00eenca \u00een viata!\u201c Sau concursul initiat de Academia Franceza: \u201eCareia dintre virtutile regelui i se cuvine locul \u00eent\u00e2i?\u201c Regele fiind Ludovic al Xl-lea, iar unul dintre laudatori, chiar Ronsard! Caci, observa Charles Richet: \u201eNu este prost acela care nu \u00eentelege ceva, ci acel om este prost care, desi \u00eentelege un lucru, procedeaza de parca nu l-ar fi \u00eenteles\u201c. Fireste, nu mi-am amintit din pura \u00eent\u00e2mplare aceasta definitie care poate fi ilustrata cu mii de exemple din anii de dupa Revolutie, c\u00e2nd, din cauza unor asemenea ticalosi si impostori, ne-am abonat la ultimul loc \u00een Europa Unita. Am asistat zilele trecute la o comedie jalnica, la un fel de licheliada pusa \u00een scena de niste activisti lamentabili, unii, spre rusinea lor, av\u00e2nd destula carte. \u00cen 1884, Slavici afirmase ca: \u201eSoarele rom\u00e2nilor rasare la Bucuresti!\u201c Sigur, dupa at\u00e2ta amar de vreme, rasaritul nu si-a schimbat locul, dar am aflat si cine joaca, \u00een zilele noastre, rolul astrului ceresc. Ceea ce nu e putin lucru. Cu acelasi prilej, ni s-a spus si de unde vine, \u00een zilele noastre, lumina. De aproape doua mii de ani, lumina venea de la Ierusalim, de la Cel \u00cenviat din Morti. \u00centr-o trista perioada ea ne era adusa tot de la Rasarit, la \u00eenceput cu tancurile Armatei Rosii, apoi cu trenul sau cu avionul de catre activistii si intelectualii vremii. Dar pentru ca, la noi, toate se schimba\u00a0 \u00een afara de obiceiuri, de c\u00e2tiva ani, ea vine din Suceava, adusa fiind din Orasul Sf\u00e2nt tocmai de catre cel mai mare specialist \u00een scrisul cu&#8230;oi. \u00centre cele doua sarbatori pascale, \u201elumina\u201c este o \u00eentrupare omeneasca si poarta fusta sau pantaloni, dupa \u00eemprejurari. \u00cen aceste zile, speriat nu numai de ritmul \u00een care ne prabusim, ci si de agresivitatea si insolenta prostiei, de pretul de nimic pe care aceasta si-a v\u00e2ndut tara, am simtit nevoia sa recitesc dramaticele documente care ilustreaza drumul nostru prin timp p\u00e2na la\u00a0 Marea Unire. Si, pe masura ce ma pierd \u00een lectura, am certitudinea ca ma aflu \u00een fata istoriei unui\u00a0 alt popor, a unei alte tari. Am avut barbati care, judecati dupa fapte, dupa curaj si demnitate, ar ocupa un loc de cinste \u00een istoria oricarei tari. Sigur, avem o formatiune de globalisti bine sponsorizati \u2013 gasca ar fi un cuv\u00e2nt mult mai potrivit \u2013, care n-au produs mare lucru \u00een afara de chitante, dar str\u00e2mba din nas\u00a0 la tot ceea ce aminteste ca tara aceasta are, totusi, o istorie, o seama de\u00a0 eroi si c\u00e2teva mituri care ne-au ajutat sa nu ne fie \u00eentotdeauna jena de faptele noastre. Avram Iancu avea numai 24 de ani c\u00e2nd se afla \u00een fruntea motilor,\u00a0 si el nu a ocolit istoria, nu a trisat-o, ci a \u00eenfruntat-o deschis. Avram Iancu, alaturi de Ioan Inochentie Micu-Klein sunt, cred, cele mai tragice personaje ale istoriei noastre. Marele episcop de Blaj a luptat singur cu un imperiu si cu \u201espuza de pizmasi\u201c din Dieta Transilvaniei \u2013 cum se exprimase nepotul sau, Samuil Micu Klein \u2013 care, pentru pretentiile sale, voiau sa-l arunce, la propriu, pe geam.<\/p>\n<p>\u201eEpiscopul unit cere unele lucruri pe care nimeni nu ni le-a cerut vreodata de la strabunii nostri si nu le va putea cere nici de la urmasii lor. (&#8230;) Cere ceva ce rastoarna din temelie drepturile si libertatile avute p\u00e2na acum \u00een pace de natiunile patriei. Cere ce de fapt clatina si tulbura \u00eentreg sistemul acestei tari pastrat p\u00e2na acum \u00een buna ordine, at\u00e2t \u00een cele religioase, c\u00e2t si \u00een cele politice si economice. Cere ceea\u00a0 ce clerului si plebei valahe nu i se cuvin niciodata\u201c. \u00cenaltul prelat a murit dupa 24 de ani de exil, la Roma, cu credinta ca \u201enu poti \u00eenvia din morti dec\u00e2t \u00een pam\u00e2ntul patriei\u201c. El, \u00eempreuna cu toti corifeii Scolii Ardelene, au reusit sa \u00eenfaptuiasca \u00een spirit ceea ce Mihai Viteazu \u00eencercase cu sabia. Faptele acestora\u00a0 trebuie evocate \u00eentr-un moment ca acesta, de mare lasitate si ignoranta, \u00eentr-o penibila eclipsa a istoriei, c\u00e2nd viciile natiei noastre, foarte vechi si ele, ies \u00een evidenta mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd. \u00centr-o scrisoare din 1809, Gheorghe Sincai, foarte constient de ele, nu uita sa le pomeneasca: \u201eRom\u00e2nii&#8230;dupa ce apuca la ceva&#8230;mai toti \u00eesi uita de sine, uita s\u00e2ngele din care sunt prasiti si numai pre cei misei \u00eenalta, pre aceia \u00eei ridica din gunoi, iara pre cei vrednici \u00eei urgisesc, \u00eei strica unde pot, ca\u00a0 ei singuri sa se vada a fi temeiurile neamului rom\u00e2nesc, pe care \u00eel sugruma si \u00eel \u00eempiedeca de la sporirea dinainte. Caci ce putem astepta noi rom\u00e2nii de la aceia carii nici sunt de vita, nici au \u00eenvatatura, nici alte virtuti sau vrednicii fara\u00a0 numai prin orb norocul unuia se radica&#8230;Si se fac mari \u00eenaintea altora care pricep binele neamului rom\u00e2nesc&#8230;\u201c Constienti de uriasele dificultati pe care le aveau de depasit, dascalii Scolii Ardelene, asa cum avea sa observe\u00a0 Blaga, renunt\u00e2nd la adevarata lor vocatie, au scris ei \u00eensisi istorii, carti de popularizare, de filozofia naturii, de rugaciune, gramatici si calendare, au tradus enorm \u00eentr-un moment c\u00e2nd cuvintele nu le erau tocmai la \u00eendem\u00e2na. Ei scriau, ei traduceau cartile, ei le tipareau, ei le purtau \u00een desagi, ei le difuzau, ei \u00eei \u00eenvatau carte pe cei carora le erau destinate, ei \u00eendemnau tinerii sa mearga la scoli si tot ei suportau consecintele acestui efort titanic: exil, \u00eenchisoare, privatiuni de tot felul. Este imposibil de ignorat verdictul unui cenzor din Cluj pe \u201eHronicul&#8230;\u201c lui Sincai: \u201eOpus igne, auctor patibulo dignus\u201c. Opera este vrednica de foc, autorul de sp\u00e2nzuratoare. C\u00e2nd n-au avut acces la alte studii, rom\u00e2nii au optat pentru preotie si, convinsi ca trebuie sa \u00eenalte un popor din uitarea veacurilor, au pus interesele acestuia mai presus de marunta lor viata. Sacrificiile, \u00eenchisorile si lupta pentru demnitate si unitate prin scoala si carte, au marcat un drum uluitor, \u00eenceput cu jertfa episcopului de Blaj, continuat de latinistii Scolii Ardelene si cu eforturile politice ale at\u00e2tor nume de rezonanta din Vechiul Regat. Cine va urmari felul \u00een care s-a organizat fiecare localitate pentru ca nimeni sa nu poata tulbura Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia va fi uimit de tenacitatea unui popor ajuns la maturitate.\u00a0 De la un popor aproape \u00eenvins si ramas doar cu o mica parte din tara au\u00a0 trecut doar trei ani p\u00e2na la \u00eencoronarea, la Alba Iulia, a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, c\u00e2nd, pentru prima data, Rom\u00e2nia s-a \u00eemplinit \u00een hotarele ei firesti. Si asta, pentru ca a avut \u00een fruntea ei barbati adevarati si, mai ales, un Proiect urmarit cu obstinatie prin timp. Astazi, tarii \u00eei lipseste, \u00eenainte de toate, tocmai acel Proiect pe termen lung. Dupa aproape o suta de ani, nu mai avem nici o obsesie nationala, nici un model, nici o istorie, ci doar niste mediocri care, de dragul unor posturi trecatoare, negociaza totul, v\u00e2nd totul. Se comercializeaza limba, drapelul national, istoria si geografia, trecutul si viitorul. Dar, av\u00e2nd asemenea lumini \u00een frunte, nu se poate mira nimeni ca nu mai \u00eensemnam mare lucru \u00een lume, ca suntem ocoliti si ironizati. Ma g\u00e2ndesc ca \u00een viitor, cei ce se \u00eenghesuie sa ne conduca, pe l\u00e2nga un control riguros al sanatatii mentale, ar trebui supusi si unui examen sever al cunostintelor de istorie \u00een speranta ca vor descoperi un adevar simplu:\u00a0 ca am iesit din obscuritatea veacurilor datorita scolii.\u00a0 Si ca suntem mai dotati pentru performante din sfera cunoasterii, dec\u00e2t pentru meseria de ospatar, tinichigiu, bodyguard etc.<br \/>\nDecembrie este luna victoriilor noastre: Unirea si Revolutia.\u00a0 Daca nu mai suntem \u00een stare de altceva, daca nu ne deranjeaza umilintele la care, clipa de clipa, suntem supusi de catre niste activisti aroganti si ignoranti, s-ar cuveni macar sa strabatem cu mintea drumul p\u00e2na la cele doua victorii. Poate ca astfel ne vom speria de pustiul \u00een care ne-am ratacit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen ciuda tuturor argumentelor, mi-e imposibil sa accept\u00a0 ceea ce spun nu putini dintre cei ce stiu sa-si c\u00e2ntareasca bine cuvintele: ca rezervele noastre biologice si intelectuale sunt pe sf\u00e2rsite, ca doar at\u00e2ta ne-a fost. Sigur, nu \u00eemi pot ascunde impresia ca, de doua decenii, suntem asemeni unui bolnav aflat la o sectie de terapie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nici-vii-nici-morti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nici vii, nici mor\u0163i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4075,4,4073,4074,4072],"class_list":["post-5500","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-cultura-romana","tag-editorial","tag-intelectualitatea-romaneasca","tag-natiunea-romana","tag-rezerve-intelectuale"],"views":5146,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5500","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5500"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5500\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5500"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5500"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5500"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}