{"id":5481,"date":"2010-11-25T11:02:43","date_gmt":"2010-11-25T09:02:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5481"},"modified":"2011-04-12T15:51:36","modified_gmt":"2011-04-12T13:51:36","slug":"doua-seri-la-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-seri-la-opera\/","title":{"rendered":"Doua seri la Opera"},"content":{"rendered":"

Debut promitator<\/strong>
\nPrima aparitie a baritonului Florin Estefan pe scena Operei Nationale Bucuresti a fost asteptata cu interes. C\u00e2stigase in primavara Premiul al II-lea la concursul \u201eMaestrii Artei Lirice \u2013 Arta Florescu\u201c si, pe l\u00e2nga cecul de 2000 de euro, i se oferise si interpretarea unui rol principal intr-un spectacol al primului teatru liric al tarii. A fost ales personajul titular din \u201eEvgheni Oneghin\u201c de Ceaikovski, o optiune potrivita pentru glasul t\u00e2narului.
\nFlorin Estefan este genul de artist serios care studiaza caracterologia eroilor si o filtreaza prin propria lui personalitate. Aici a avut de-a face cu un personaj structural complex, marcat de parcursul sinuos care ii va infr\u00e2nge orgoliul, il va zdrobi psihic. In viziunea t\u00e2narului interpret, nereusita lui Oneghin a aparut previzibila. Duritatea de roca, rigiditatea, aroganta, dispretul pe care trebuia sa le afiseze de la prima intrare in scena au fost intruc\u00e2tva estompate. I-am reprosat atitudinea aproape bonoma. Mai t\u00e2rziu, observ\u00e2ndu-l, mi-am explicat insa ca totul venea dintr-o sensibilitate pe care eroul o ascundea intr-un ungher secret al sufletului. S-a indepartat astfel de interpretarile clasice, dar comportamentul sau poate fi descriptibil. Pe undeva, chiar rememorarile int\u00e2lnirilor vietii imaginate de regizorul Ion Caramitru in ultimul tablou ar justifica o asemenea abordare. Pe un puternic fond emotional, lovit si respins de toti si in primul r\u00e2nd de Tatiana, Florin… Oneghin clacheaza. Una peste alta, fram\u00e2ntarile si explozia deznadajduita din final au fost cele mai bune momente actoricesti ale lui Estefan, convingatoare si chiar impresionante.
\nDebutul l-a marcat evident si, in primele acte, glasul a sunat oarecum retinut, fara sa elibereze acea generozitate si amploare de sunet care il defineste in conditiile unei bune omogenitati pe ambitusul vocii. A facut-o numai in actul al III-lea, in duetul cu Tatiana, in tirade, in special in cea care incheie opera. Florin Estefan a nuantat unde a trebuit si a dominat sala cu acutele finale.
\nAm dori sa-l mai auzim pe clujean in rolul ceaikovskian sau in altele. Este firesc ca un al doilea spectacol cu \u201eEvgheni Oneghin\u201c sa i se ofere, conform uzantelor, pentru consolidarea debutului si cum numai la Bucuresti titlul se afla in repertoriu, asteptam.
\nDin punctul de vedere al sonoritatilor vocale,\u00a0 spectacolul a demarat cu greutate. Nu numai Estefan, dar si mezzosoprana Maria Jinga (Olga), tenorul Lucian Corchis (Lenski) si chiar soprana Iulia Isaev (Tatiana) au descatusat pe parcurs proiectia de sunet. P\u00e2na la acele momente, imprastiate pe toata lungimea serii, remarcasem glasurile patrunzatoare ale sopranei Ana-Maria Comsa (Larina), mezzosopranei Ecaterina Tutu (Filipievna) si experimentatului tenor Florin Diaconescu (in rolul de compozitie al francezului Triquet). Veteranul Pompeiu Harasteanu a interpretat din nou rolul Printului Gremin si a infatisat o derulare sonora calda, intr-o lectura cvasi-intimista. As reveni la Lenski. T\u00e2narul Lucian Corchis c\u00e2nta cu ardoare si frazeaza inteligent. Propune un personaj bine g\u00e2ndit. O pozitionare a sunetelor inalte in asa fel inc\u00e2t sa evite culorile mate i-ar fi benefica.
\nMarea arie din primul act a fost talmacita cu finete de Iulia Isaev, soprana de speciala calitate timbrala, exprimata prin culoare pretioasa, placut rezonanta. Cu bogatia care sporeste in registrul acut, cu frazare frumoasa si pianissime de exceptie, celebra pagina a sunat precum confesiunea unei visari nocturne. Duetul final a pus in lumina, si el, rafinamentul artistei.
\nDin fosa, dirijorul Iurie Florea a demonstrat o data in plus intelegerea discursului ceaikovskian si a obtinut notabile rezultate in sensul expresivitatii partidei de coarde la finalul marii scene a Tatianei si la pagina introductiva a ariei lui Lenski.
\nPicior peste picior
\npe tronul milenar<\/strong>
\nDin cauze obiective, nu vazusem inca \u201eTurandot\u201c, la revenirea dupa patruzeci de ani pe afisul Operei Nationale, titlu propus la sf\u00e2rsitul stagiunii trecute. Se alesese \u2013 a c\u00e2ta oara in ultimii ani? \u2013 o versiune autoapreciata \u201econcert-spectacol\u201c. Am sperat totusi ca noul sezon va aduce o productie in toata puterea cuv\u00e2ntului. In van. Pur si simplu, nu s-a dorit ca eforturile in directia pregatirii muzicale sa fie completate cu altele, legate de regie, miscare, decoruri si costume. Argumentul general a fost lipsa fondurilor. Probabil ca motivatia este reala. Dar intruc\u00e2t prezentarea de opere in concert, uneori chiar in formula amputata muzical (fara orchestra si cor, precum un ansamblu la cabina de repetitie), a devenit o obisnuinta\u00a0 pe malurile D\u00e2mbovitei, ma intreb de ce nu se calmeaza fobia premierelor si cu banii economisiti sa se imagineze productii scenice complete. Chiar nu inteleg. Mi se pare elementar.
\nNu vreau sa repet banalitatea ca opera este spectacol, dar ma g\u00e2ndesc in acelasi timp ca publicul poate fi derutat. In special cel foarte t\u00e2nar. Apreciez ca Opera Nationala parcurge o perioada fasta din punct de vedere al afluentei de spectatori, media de v\u00e2rsta a scazut puternic, ceea ce este minunat. La intrare se inghesuie elevi si studenti entuziasti, care gusta serile lirice, aplauda frenetic, ovationeaza. Atmosfera superba. O sansa grozava pentru teatrul de opera, pentru rolul sau formativ. Numai ca vaz\u00e2nd un \u201espectacol\u201c in care corul sta imobilizat pe gradene, solistii \u2013 in frac sau rochii de seara \u2013 privesc in partituri si plimba pupitre, cei care pasesc pentru prima oara in sala se multumesc cu putin sau \u2013 fortez nota \u2013 chiar pot crede ca asa arata show-ul in viziune\u00a0 moderna. Au fost martori la fapte similare in teatrele de proza. Numai ca spectacolul de opera se inscrie in alte coordonate si dramaturgia muzicala trebuie sustinuta actoriceste, fapt care lipseste in \u201eTurandot\u201c sau in alte propuneri similare.
\nIn plus, se mai petrec si lucruri hilare sau deturnari de la profilul unor personaje. Prin faptul ca nu joaca, centenarul Imparat Altoum si Principele Calaf se simt indreptatiti sa stea… picior peste picior pe tron, respectiv pe un banal scaun. Se odihnesc. Mai inainte, batr\u00e2nul Timur se aratase excesiv de teatral si expusese textul si muzica cu frenezie si gesturi agitate. Sunt convins ca un regizor i-ar fi daruit expresia si atitudinea adresarii domoale si neputincioase a senectutii. Mai sunt si alte, sa le numesc, neglijente. In timp ce r\u00e2d sarcastic, cum cere trama spre finalul primului act, cei trei ministri, Ping, Pang si Pong, nu au altceva de facut dec\u00e2t sa-si mute pupitrele cu c\u00e2tiva metri mai in spate. Am auzit chicoteli in sala, ceea ce inseamna ca spectatorii nu erau prinsi de ceea ce vedeau. Filmul se rupsese.
\nIata ce aduc asemenea \u201eproductii\u201c! Sustinatorii lor pot argumenta ca le practica si case mai mari. Da, dar nu abuziv. La Bucuresti se exagereaza.
\nGlas fastuos<\/strong>
\nSeara cu \u201eTurandot\u201c a stat sub semnul interpretei rolului titular, Silvia Sorina Munteanu. Asa cum scriam mai demult referitor la prestatia artistei in marele rol verdian al Lady-ei Macbeth, afirm si acum ca soprana este competitiva si in intruparea personajului lui Puccini, oriunde in lume, Scala si Metropolitan incluse. Nu ma feresc de asemenea opinii, aparent radicale. Observ doar ca, in acest moment, in actuala forma, artista merita o larga afirmare mondiala. Totul este ca impresarii sa o promoveze corespunzator.
\nSe stie, rolul Principesei de Gheata este zdrobitor, de un dramatism extrem pe un ambitus larg de voce, cu sunete de Do acut stralucitoare si dominatoare, cu atitudine de maxima incisivitate care trebuie sa suporte at\u00e2t presiunea tesaturii notelor insiruite in partitura, c\u00e2t si cea a orchestrei si corului, c\u00e2nt\u00e2nd in \u201etutti\u201c, fara menajamente. Silvia Sorina Munteanu raspunde cu brio la toate acestea, umple sala cu sunete grandioase, emise fara efort, cu nonsalanta. Faptul ca soprana nu solicita registrul grav cu sonoritati asa-zise \u201edi petto\u201c este numai pentru protectia celui acut.
\nAr fi eronat sa credem ca lectura Silviei Sorina Munteanu este liniara, uniforma. Oare ce se ascunde sub platosa impenetrabila a lui Turandot? Exista secvente in care un strop de caldura se intrezareste in impietrita-i inima. A rosti \u201eSu, straniero! Ti sbianca la paura!\u201c din scena intrebarilor ca un \u201eapart\u00e9\u201c incurajator catre Calaf adauga un plus de speranta in sufletul eroului. Dupa cum, foarte frumos a sunat in actul al III-lea adresarea catre sclava Li\u00f9 \u201eChi pose tanta forza nel tuo cuore?\u201c, rostita intr-un rarefiat pianissimo. Fara indoiala, Silvia Sorina Munteanu imbogateste sensurilor de expresie chiar si intr-un rol teribil precum Turandot.
\nOaspeti<\/strong>
\nSi totusi, trebuie apreciat curajul managementului Operei, care a ales pentru afis titlul puccinian fara sa aiba \u201ein casa\u201c un interpret pentru dificilul rol Calaf. La Cluj c\u00e2nta MariusVlad Budoiu. La Bucuresti au fost invitati p\u00e2na acum Kiss B. Attila (Ungaria), Efe Kislali (Turcia), Daniel Magdal (Germania). Vor urma si altii, printre care il asteptam pe Budoiu.
\nKiss B. Attila are un glas solid, potrivit cu vocalitatea lirico-spinto ceruta de rol. Tenorul este stap\u00e2n suveran al Si bemol-urilor acute puternice si penetrante ce abunda in opera, in timp ce notele de Si (aria \u201eNessun dorma\u201c din ultimul act) si Do natural (unisonul \u201eGli enigmi sono tre\u201c cu Turandot in actul al II-lea) pot fi considerate ca limite, tin\u00e2nd cont ca vibratia sonora apare precara. Atacurile spinte sunt fulminante, dar se insinueaza pe alocuri o oarecare dezordine estetica, o oscilatie in stabilitatea sunetului si in omogenitatea de glas, in special pe zona centrala a registrului, cu reflexe chiar in intonatia corecta. Ma refer la momente din aria \u201eNon piangere Li\u00f9\u201c (primul act), la replicile \u201eFiglio del cielo, io voglio afrontar la prova!\u201c (actul al doilea) si chiar in pasaje din \u201eNessun dorma\u201c (\u201e… quando la luce splender\u00e0\u201c, \u201eAll’ alba vincer\u00f2!\u201c). Totusi, in aceasta celebra pagina, au existat fraze c\u00e2ntate fara repros, \u201eNo, no, sulla tua bocca lo dir\u00f2…\u201c sau \u201eDilegua, o notte! Tramontate, stelle!\u201c
\nDe la Timisoara, pentru rolul Li\u00f9, a venit t\u00e2nara Lacramioara Cristescu. Fara indoiala, la doi ani de la absolvirea facultatii, este inca neexperimentata in sublinierea asiguratoare a unor fraze esentiale din aria \u201eTu che di gel sei cinta\u201c, care trebuie sa incoroneze profilul celui mai iubit personaj al operei. Notez aici \u201eL’amerai anche tu!\u201c peste care soprana a trecut prea usor, ca si finalul \u201ePer non vederlo pi\u00f9!\u201c, nevalorizat expresiv. Lacramioara Cristescu, cu o timbralitate usor aspra, a condus insa frumos linia melodica a ariei \u201eSignore, ascolta!\u201c din primul act.
\nUn oaspete venit din Germania, basul Marcel Rosca, asteptat cu amintirea spectacolelor trecute de la Bucuresti, si-a expus vocea cu invelis placut in rolul Timur.
\nSpre a intruchipa celelalte personaje, au fost distribuiti Florin Simionca (Ping), Liviu Indricau (Pang), Hector Lopez (Pong), Florin Diaconescu (Altoum) si Dan Indricau (Mandarinul).
\nPentru orice t\u00e2nar dirijor si nu numai, masivitatea aparatului orchestral-coral inseamna tentatia supradimensionarii. Asa s-a int\u00e2mplat si acum, energicul Tiberiu Soare plutind cu gestica-i larga si expansiva peste tot si toate, numai ca detaliile pucciniene de atmosfera i-au fost deseori straine. Dar poate ca nu forta este cea care i s-a putut reprosa intrutotul \u2013 desi chiar si tenorul Kiss B. Attila a fost c\u00e2teodata \u201eacoperit\u201c, ci mai mult dozajul, echilibrarea intre orchestra si cor. Ce-i drept, in seara cu pricina, nici ansamblul coral nu a fost in v\u00e2na.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Debut promitator Prima aparitie a baritonului Florin Estefan pe scena Operei Nationale Bucuresti a fost asteptata cu interes. C\u00e2stigase in primavara Premiul al II-lea la concursul \u201eMaestrii Artei Lirice \u2013 Arta Florescu\u201c si, pe l\u00e2nga cecul de 2000 de euro, i se oferise si interpretarea unui rol principal intr-un spectacol al primului teatru liric al… Cite\u0219te mai mult »Doua seri la Opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4066,4065,145],"class_list":["post-5481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-concursul-maestrii-artei-lirice--arta-florescu","tag-florin-estefan","tag-opera-nationala-bucuresti"],"views":3127,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5481"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5481\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}