{"id":5477,"date":"2010-11-25T10:58:00","date_gmt":"2010-11-25T08:58:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5477"},"modified":"2010-11-25T10:59:28","modified_gmt":"2010-11-25T08:59:28","slug":"ratele-si-vanatorul-%e2%80%9egonzo%e2%80%9c-de-alex-gibney","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ratele-si-vanatorul-%e2%80%9egonzo%e2%80%9c-de-alex-gibney\/","title":{"rendered":"Ratele si vanatorul: \u201eGonzo\u201c de Alex Gibney"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Documentarul din 2008 al lui Alex Gibney despre jurnalistul Hunter Thompson se deschide cu lectura unui articol scris de acesta din urma imediat dupa atentatele din septembrie 2001. Vocea lui Johhny Depp, interpret al unui dublu rol in acest film, este insotita de acordurile lui \u201eAll Along the Watchtower\u201c, varianta Bob Dylan. Aceste doua detalii aparent nesemnificative anunta doua caracteristici emblematice pentru documentarul lui Gibney. In primul r\u00e2nd, aceasta biografie este exact genul de rememorare pioasa pe care Hunter insusi ar uri-o din tot sufletul. Filmul lui Gibney este structurat dupa regulile documentarului clasic, ceea ce e un semn de respect fata de genul din care face parte si totodata un scuipat pe obrazul personajului sau principal. In al doilea r\u00e2nd, aceasta biografie e despre Hunter Thompson si in acelasi timp nu e despre Hunter Thompson. Mai precis, ar putea fi despre oricine altcineva. Cu o singura conditie: ca acel cineva sa fi prins anii &#8217;60 si &#8217;70.<\/strong><\/em><br \/>\nContextul bate faptele<br \/>\nAceleasi imagini si aceeasi muzica au mai aparut p\u00e2na acum in nenumarate documentare post-Woodstock, at\u00e2t in portretele dedicate vreunei personalitati, c\u00e2t si in cele menite sa descrie epoca in sine. Pe l\u00e2nga \u201eAll Along the Watchtower\u201c, Dylan mai contribuie la soundtrack-ul lui \u201eGonzo\u201c cu alte trei melodii, \u201eBallad of a Thin Man\u201c, \u201eMaggie&#8217;s Farm\u201c si \u201eMr. Tambourine Man\u201c. De asemenea, pe coloana sonora a lui \u201eThe Life and Work of Hunter S. Thompson\u201c se regasesc melodii de Jefferson Airplane, Janis Joplin, Lou Reed, Rolling Stones si The Yardbirds. Tot acest portret muzical si toate imaginile generice care le acompaniaza le-am mai vazut si rasvazut. De la asasinarea lui Robert F. Kennedy, razboiul din Vietnam, discursurile lui Nixon despre Vietnam si Watergate sau ale lui Martin Luther King despre viitorul rasial al Americii, p\u00e2na la prabusirea Turnurilor sau razboaiele din Afganistan si Irak, toate ne sunt at\u00e2t de familiare, inc\u00e2t o imagine o antreneaza pe alta iar rezultatul paradoxal e ca intregul transmite mai putin dec\u00e2t fiecare element luat in parte.<br \/>\nFilmul e mult mai mult despre aceasta lume, care ni se livreaza sub forma c\u00e2torva imagini-comprimat si in care Hunter a trait, dec\u00e2t despre Hunter insusi. Protagonistul acestui documentar a fost intemeietorul unei specii jurnalistice atipice, in care respectul fata de subiect cade pe planul secund (in favoarea propriei subiectivitati). Vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, Gibney propune o comparatie intre acesti doi termeni (Hunter si lumea). Inevitabil, in ochii spectatorului modern, si pentru ca acea lume nu mai e lumea in care traim noi acum, Hunter c\u00e2stiga confruntarea. Chiar daca ar fi sa nu faca nimic, el tot c\u00e2stiga: adversarii sai, dintre care cel mai mare e Richard Nixon, se bat singuri. Indiferent c\u00e2te droguri ar baga in el si oric\u00e2t de discutabil ar fi modelul de jurnalism pe care il propune, Thompson tot ne pare mai simpatic: pune in discutie establishment-ul, ceea ce era un argument redutabil pe vremea lui si seduce in continuare.<br \/>\nCu frica-n s\u00e2n si cu<br \/>\nThompson in brate<br \/>\nPe de alta parte, libertatile pe care Gibney, ca cineast, si le permite sunt at\u00e2t de putine inc\u00e2t intemeietorul gonzo jurnalismului nu le-ar vedea nici cu lupa. Pentru a mai anima un pic cadrele in care Sondi Wright, prima sotie a protagonistului, vorbeste despre acesta, Gibney deruleaza in fundal tot felul de imagini, fixe sau in miscare, corespunz\u00e2nd epocii pe care ea o evoca. De pilda, daca Wright vorbeste despre lupele de strada din Chicago din 1968, la care Thompson a participat, in spatele ei vedem cum politistii isi incearca b\u00e2tele pe spinarile manifestantilor. Daca vorbeste despre fiul lor Juan, in spatele ei o vedem cu Juan in brate intr-o poza din tinerete. Daca vorbeste despre Thompson, in spatele ei vedem o poza cu Thompson, si asa mai departe. Adevaratele transgresiuni sunt lasate pe seama altora.<br \/>\nMinute bune din film, povestea e spusa de altii (sau e spusa de Gibney, dar cu cuvintele si imaginile altora). Imprumuturile din zona materialelor de televiziune TV in care protagonistul apare sunt inevitabile, asa ca nu trebuie sa ne mire daca acestea sunt prezente, in acest documentar, in numar destul de mare. Fragmentele din \u201eFear and Loathing in Las Vegas\u201c au, insa, alt statut. Valoarea acestora nu mai e documentara. Prin includerea unor secvente din filmul lui Gilliam, nu aflam mai multe despre Hunter. Nu ne vorbeste Hunter insusi, ne vorbesc Depp si Gilliam, care au colaborat cu Hunter, si mai ales ne vorbeste ecranizarea cartii lui. Aici e valoarea acestor fragmente, in calitatea lor cinematografica, o calitate pe care filmul lui Gibney altminteri n-o are si pe care in consecinta o imprumuta.<br \/>\nDrept urmare, in ciuda faptului ca trateaza un personaj total atipic, Gibney propune o abordare conventionala \u2013 tot asa ar arata si un documentar despre Nixon, de pilda. Cu acelasi context, aceeasi muzica, aceeasi traiectorie implacabila din momentul A (un moment oarecare din cariera lui, considerat relevant astazi), trec\u00e2nd prin B (anii copilariei), in ordine cronologica, spre momentul C, moartea protagonistului. Hunter a murit in 2005, biografia lui nu se putea lipsi de aceste A, B si C, insa vina acestei biografii e ca deapana povestea intr-un mod in care Thompson n-ar fi facut-o niciodata.<br \/>\nE despre gonzo, dar nu e gonzo. E ca un b\u00e2lb\u00e2it care incearca sa spuna un banc porcos si care, neput\u00e2nd sa ajunga la poanta, o scrie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Documentarul din 2008 al lui Alex Gibney despre jurnalistul Hunter Thompson se deschide cu lectura unui articol scris de acesta din urma imediat dupa atentatele din septembrie 2001. Vocea lui Johhny Depp, interpret al unui dublu rol in acest film, este insotita de acordurile lui \u201eAll Along the Watchtower\u201c, varianta Bob Dylan. Aceste doua detalii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ratele-si-vanatorul-%e2%80%9egonzo%e2%80%9c-de-alex-gibney\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ratele si vanatorul: \u201eGonzo\u201c de Alex Gibney<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4063,83,4062,4064],"class_list":["post-5477","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alex-gibney","tag-film","tag-film-documentar","tag-hunter-thompson"],"views":3403,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5477","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5477"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5477\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5477"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5477"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5477"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}