Asa cum spuneam, saptam\u00e2na trecuta, muzeele Chinei, \u00een ton cu \u00eentreaga societate chineza, se afla \u00een plin proces de modernizare. Chiar daca se lucreaza, practic, simultan, pe mai multe fronturi (cercetare, documentare, conservare, programe expozitionale si educationale etc.), exista o evidenta coerenta a demersului. \u00cen fiecare an, mii de specialisti chinezi primesc burse de documentare, platite de stat, la marile muzee ale lumii. Exista, \u00een momentul de fata, o generatie de cercetatori si muzeografi, aflata \u00een jurul v\u00e2rstei de 30 de ani, care chiar daca se afla, \u00eenca, \u00een pozitii subordonate \u00een muzeele \u00een care lucreaza, este pregatita sa preia, \u00een c\u00e2tiva ani, conducerea. Accentul pus pe specializarea personalului dovedeste \u00eentelegerea faptului ca investitia \u00een oameni este primordiala pentru orice reforma institutionala. Autoritatile chineze au \u00eenteles ca, daca ar fi avut specialisti bine pregatiti nu s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla greseli ireparabile, asa cum a fost cazul \u00een timpul primelor cercetari de la Xian, c\u00e2nd, dupa descoperirea faimoasei \u201earmate din teracota\u201c de la morm\u00e2ntul \u00eemparatului Shihuangdi, unele statuete au fost iremediabil distruse, din cauza lipsei de experienta a conservatorilor chinezi.
\nCu meticulozitate, chinezii au \u00eenceput proiectarea unor cladiri noi, dotate cu laboratoare performante si cu depozite adecvate unei conservari profesionale a obiectelor. Pentru numarul urias de bunuri adapostite \u00een muzeele Chinei, acest demers pare unul titanic, dar nimic nu pare sa \u00eei descurajeze pe decidenti.
\n\u00cen Shanghai, la doar c\u00e2tiva ani dupa ce metropola a intrat, \u00een anii ’80, \u00eentr-un ritm ametitor de dezvoltare, municipalitatea a decis ca este cazul sa construiasca un nou sediu pentru muzeul orasului, \u00eenfiintat abia \u00een 1952, si care era gazduit \u00eentr-o cladire oarecare, \u00eencep\u00e2nd cu 1959. \u00cen plin centru, au fost demolate c\u00e2teva constructii fara importanta(1 si a fost creata o noua piata, \u00een mijlocul careia avea sa fie asezat muzeul. Decizia construirii noului sediu a fost luata \u00een 1991. Terenul a fost atribuit \u00een 1992, iar \u00een august 1993 a \u00eenceput construirea cladirii, pe o suprafata de aproape 40.000 metri p\u00e3trati si \u00eenalta de aproape 30 de metri. Muzeul a fost inaugurat \u00een octombrie 1996(2. Edificiul, proiectat de un arhitect chinez, este de forma patrata, peste corpul principal al cladirii fiind asezat un altul, discoidal. Proiectul este un comentariu transparent al filozofiei chineze traditionale, \u00een care pam\u00e2ntul este reprezentat printr-un patrat, iar cerul, zeitatea suprema, printr-un cerc. Daca muzeul a fost dotat cu tot ceea ce este necesar pentru o institutie muzeala moderna, expunerea, \u00een schimb, este traditionalista. Fiind un muzeu dedicat civilizatiei chineze antice, galeriile muzeului expun obiecte, rupte din context. Vizitatorul obisnuit cu reconstituirile, dioramele si hologramele din muzeele contemporane, va fi, poate, dezamagit sa constate ca, la Shanghai, salile sunt populate cu vitrine clasice. Singurul element care vadeste originalitate \u00een expunere este lumina, aplicata atent, pe fiecare obiect \u00een parte. Bronzurile, desenele, plansele superb caligrafiate, sculpturile din lemn, \u00eenfatis\u00e2ndu-l pe Buddha, obiectele din jad, piesele de mobilier, sigiliile si monedele sunt tratate ca unicate ce merita sa fie privite asemenea unor opere de arta; fiecare vitrina este o expozitie \u00een sine, dar impresia generala este aceea ca muzeul nu \u00eesi propune sa ne faca sa \u00eentelegem civilizatia chineza, ci doar sa \u00eei admiram artefactele. \u00centra-adevar, acestea sunt remarcabile si ceea ce impresioneaza, fara \u00eendoiala, orice obisnuit vizitator al muzeelor lumii este starea de conservare desav\u00e2rsita a unor obiecte care dateaza de doua sau trei mii de ani si care par sa nu fi fost restaurate niciodata. Expozitia permanenta \u00eesi propune sa impuna respect si sa imprime respectul vizitatorului pentru civilizatia chineza, fara sa \u00eei dezlege, \u00eensa, si misterele.
\nUn alt muzeu, inaugurat cu un deceniu mai t\u00e2rziu dec\u00e2t cel din Shanghai, dovedeste aceeasi atitudine \u201ecuminte\u201c. Muzeul din Suzhou \u2013 un oras de marime medie (putin peste 1 milion de locuitori), vechi de doua milenii \u2013 a avut sansa de a fi beneficiat de un proiect de exceptie. Pentru ca stramosii marelui arhitect american I. M. Pei provin din Suzhou, autoritatile locale s-au hotar\u00e2t sa \u00eei solicite biroului de arhitectura al acestuia sa proiecteze noua cladire a muzeului. Dupa doi ani de lucru, muzeul a fost deschis \u00een 2006. Fiind inspirat de vecinatatea unei gradini istorice (a \u201eumilului administrator\u201c asa dupa cum este cunoscuta), \u00eenscrisa \u00een Lista UNESCO a patrimoniul cultural mondial, fiul mijlociu al lui I. M. Pei, Chien Chung Pei, autorul proiectului, a imaginat o cladire de dimensiuni reduse (fiind obligat de normele impuse de UNESCO, pentru managementul siturilor protejate), pe o suprafata de doar 10.700 metri p\u00e3trati, din care expozitiile se desfasoara pe 3.600 metri p\u00e3trati. Arhitectul s-a inspirat din stilul unei cladiri istorice (palatul printului Zhong) si a inclus \u00een curtea muzeului un iaz artificial, amintind de canalele care strabat orasul (numit, de turistii actuali, \u201eVenetia Estului\u201c). Caut\u00e2nd, parca, aceeasi stare de echilibru si armonie \u00eentre om si natura, specifica esteticii chineze clasice, \u00een cladirea muzeului este amenajata o expozitie foarte asemanatoare cu cea a muzeului din Shanghai. Muzeografii nu si-au propus sa surprinda prin nimic vizitatorii, fac\u00e2nd loc, cu veneratie, doar obiectelor.
\nEste greu de estimat daca aceasta tendinta va fi pastrata si \u00een viitor. Recent renovatul Muzeu al Agriculturii, deschis, initial, \u00een 1986, pare sa rupa cu aceasta traditie. De altfel, t\u00e2rgul de muzeografie, deschis la Shanghai, cu prilejul Conferintei Generale a Consiliului International al Muzeelor, a aratat ca firmele de design muzeal din China sunt pregatite sa ofere expuneri mult mai exuberante, punctate de prezenta monitoarelor uriase, a robotilor umanoizi vorbitori si a jocurilor de lumini. C\u00e2teva timide \u00eencercari au fost, deja, facute, asa cum este cazul recent deschisului Muzeu al expozitiilor universale (inaugurat \u00een cadrul Expozitiei Universale de cur\u00e2nd \u00eencheiate) care, \u00een afara de o multime de obiecte originale, \u00eemprumutate de la mari muzee din Paris, Dresda, Londra, Berlin, Atena s.a.m.d., pare sa se adreseze unui public fascinat mai degraba de spectacolele de jocuri si lumini create la evenimentele sportive de factura mondiala.
\nDaca evolutia design-ului expozitional este incerta, \u00een schimb, este o certitudine ca muzeele din China \u00eesi construiesc o imagine din ce \u00een ce mai buna, printre specialistii domeniului din lumea \u00eentreaga si ca initiativa locala este din ce \u00een ce mai mult \u00eencurajata. Desigur, China ram\u00e2ne un stat cu un sistem politic autoritar, dar tendintele de modernizare au \u00eenceput sa se manifeste si fara controlul direct al partidului comunist care, dupa ce a dat miscarii de modernizare un impuls initial, culege rezultatele miscarii. Pentru ceea ce se \u00eent\u00e2mpla, astazi, \u00een China, nu numai \u00een zona muzeelor, ci a culturii, \u00een general, ilustrativa mi se pare afirmatia unuia dintre cei mai apreciati regizori de film ai tarii, Zhang Yimou: \u201eSper ca, \u00eentr-o buna zi, pe masura ce China se deschide spre lume, cenzura va deveni mai relaxata si artistii vor beneficia de mai multa libertate\u201c. Calmul si rabdarea afisate de Zhang sunt omniprezente \u00een China, dar sunt dublate de o uriasa dorinta de a lasa ceva durabil \u00een urma, ceea ce presupune multa ambitie si foarte multa munca.<\/p>\n
1). \u00cen China nu exista proprietate privata asupra pam\u00e2ntului, care apartine, \u00een \u00eentregime, statului. \u00cen consecinta, acesta poate hotar\u00ee, \u00een orice moment, schimbarea destinatiei unui teren. Daca, recent, atunci c\u00e2nd este vorba despre locuinte particulare, statul a devenit mult mai rezervat \u00een a lua decizii care sa afecteze proprietarii privati ai constructiilor, \u00een urma cu 20 de ani nu existau asemenea retineri, asa \u00eenc\u00e2t orice demolare putea fi realizata indiferent de vointa locuitorilor.
\n2). Evident, situatia nu suporta nici o comparatie cu orice noua constructie de muzeu din Rom\u00e2nia. La cladirea administrativa a Muzeului Satului, de exemplu, \u00een care se afla, acum, \u00eenca, si sediul Ministerului Culturii, proiectarea a \u00eenceput \u00een 1990, lucrarile de constructie au fost initiate \u00een 1992, iar cladirea a fost data \u00een folosinta \u00een 2003.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Asa cum spuneam, saptam\u00e2na trecuta, muzeele Chinei, \u00een ton cu \u00eentreaga societate chineza, se afla \u00een plin proces de modernizare. Chiar daca se lucreaza, practic, simultan, pe mai multe fronturi (cercetare, documentare, conservare, programe expozitionale si educationale etc.), exista o evidenta coerenta a demersului. \u00cen fiecare an, mii de specialisti chinezi primesc burse de documentare,… Cite\u0219te mai mult »Muzeele din China: o impresie (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2795,4050,4051],"class_list":["post-5464","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-expozitii","tag-muzeele-chinei","tag-programe-expozitionale"],"views":1899,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5464","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5464"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5464\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5464"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5464"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5464"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}