Invitat, zilele trecute la Academia din Atena \u2013 cea mai veche din lume, daca \u00eencepem cronologia cu Gradinile lui Akademos \u2013 am vorbit despre modelul grec si despre imaginea grecului \u00een literatura rom\u00e2na. Primul meu impuls a fost acela de a repeta pe G. Calinescu care, \u00eentr-un articol de prin anii ’40 clama entuziast si provocator: \u201esi eu sunt grec\u201c, marturisind ca, daca ar fi sa-si aleaga un spatiu si un timp ideal pentru spiritul lui, ar alege neconditionat Helada pentru a putea sa se plimbe, \u00eensotit de ucenicii sai, prin Gradina lui Akademos si sa dezbata cu ei, ca vechii filosofi atenieni, problemele cunoasterii si ale zadarniciei… Nu l-am repetat, totusi, pe marele critic si n-am scris un eseu impresionistic pe aceasta tema, desi, ca european, am tot dreptul sa ma consider si eu c\u00e2t de c\u00e2t grec. Nu spune Paul Val\u00e9ry ca spiritul european a pornit din Grecia si ca geometria (baza oricarei stiinte) a schimbat lumea? Am preferat sa aleg o cale mai modesta si mai pozitivista, vorbind despre ceea ce vechea istoriografie literara numea influenta greaca sau prezenta \u201egrecismului\u201c (Cartojan) \u00een cultura rom\u00e2na. Despre acest subiect vast si cu ecouri puternice \u00een secolul al XVIII-lea si \u00een prima jumatate a secolului al XIX-lea, au publicat studii substantiale multi cercetatori rom\u00e2ni \u00een frunte cu Nicolae Iorga (\u201eBizant dupa Bizant\u201c), urmat de Demosthene Russo (\u201eElenismul \u00een Rom\u00e2nia\u201c, 1912). D. Popovici, Cartojan, Victor Papacostea, Nestor Camariano, Ariana Camarino Cioran, Paul Cernovodeanu, Comeliu Papacostea-Danielopolu, Virgil C\u00e2ndea, Razvan Theodorescu, Al. Dutu… p\u00e2na la cercetatori mai tineri ca Nicolae Serban, Tanasoca, Andrei Pippidi, Lia Brad Chisacof, Elena Lazar si multi alti traducatori, hermeneuti, istorici ai codurilor de legi… Ce iese \u00een evidenta, c\u00e2nd \u00eei citesti pe acesti cercetatori eminenti si textele pe care le reproduc \u00een sprijinul ideilor lor, este faptul ca modelul grec se manifesta \u00een toate domeniile vietii rom\u00e2nesti, nu numai \u00een cultura. Este prezent \u00een discursul religios, \u00een comert, \u00een diplomatie, \u00een limba, \u00een scoala, \u00een justitie si chiar \u00een gastronomia rom\u00e2neasca (bucataria face parte, se stie, din cultura unui popor), \u00een fine, \u00een lumea rom\u00e2neasca si \u00een felul ei de a fi…
\n*
\nPutem spune, dar, ca \u00een stilul rom\u00e2nesc exista si o dimensiune spirituala greceasca si ca \u00een istoria noastra fram\u00e2ntata, noi, rom\u00e2nii, ne-am \u00eent\u00e2lnit deseori cu spiritul grec si, chiar atunci c\u00e2nd nu ne-am \u00eenteles, ne-am influentat unii pe altii. Nu stiu ce au luat grecii moderni de la noi \u2013 latini orientali \u2013 dar noi stim c\u00e2t de folositor ne-a fost modelul grec si spiritul insurgent si democratic al grecilor \u00een istoria noastra de la sf\u00e2rsitul unei feudalitati lungi si obositoare si \u00een afirmarea spiritului nostru national \u00een zorii modernitatii. C\u00e2teva exemple: \u00cen 1694 ia fiinta la Bucuresti o Academie Domneasca, iar \u00een 1707, la Iasi, o alta Academie Domneasca, cu limba de predare greaca. Aici predau profesori greci (unii dintre ei mari eruditi) \u2013 istorici, lingvisti, teologi, juristi, geografi, filosofi \u2013 autori de opere care au circulat multa vreme \u00een scoala rom\u00e2neasca. Pe cine sa amintesc? Pe Dimitros Katartzis, de pilda, numit \u201eMecena al \u00eenvatatilor Valahiei\u201c sau \u201epatriarh al carturarilor\u201c, reprezentant al iluminismului grec, autor al unei carti de morala si filosofie \u00een linie platoniciana (\u201eCunoaste-te pe tine \u00eensuti\u201c), pe Konstantinos Dapontes \u2013 autor al unor \u201eEfemeride dacice\u201c, scrise pe teritoriul rom\u00e2nesc (primul jurnal intim), pe Lambros Fotiadis, Iosipos Moisiodax, Iannis Karyofyllis \u2013 autor al unui \u201eManual despre c\u00e2teva nedumeriri\u201c si al unui jurnal care, am\u00e2ndoua, au fost traduse \u00een rom\u00e2neste; nu l-as uita nici pe Panayotis Kodrikas (1762-1827) care a tinut si el o cronica (un jurnal) \u00een perioada 1788-1797 ori pe Ieremias Kakavelas -ma\u00eetre \u00e0 penser si traducatorul lui Dimitrie Cantemir, ori pe Lambros Fotiados \u2013 director \u00eentre 1792-1805 al Academiei Domnesti \u2013 care are ambitia de a face o scoala asemanatoare cu aceea a lui Platon si … si c\u00e2ti alti oameni de bine, apostoli ai elenismului amenintat de imperiul otoman, oameni de carte si, cum s-a vazut, oameni care au scris carti \u00een noua lor patrie… 1
\n*
\n\u00cen antichitate, se stie, limba greaca era lingua franca a lumii europene din Rasarit, alaturi de latina; \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XV-lea, greaca devine o limba a culturii \u00een orientul european (\u201eun instrument al progresului intelectual, era marea limba de cultura a orientului\u201c scrie Iorga; apud Elena Lazar, p.17). O limba si, implicit, o cultura care ne ajuta pe noi, rom\u00e2nii, sa \u00eendepartam slavonismul din discursul religios. Amintesc ca, \u00een 1399 (\u00een tara Rom\u00e2neasca) si 1401 (\u00een Moldova), are loc fondarea mitropoliilor rom\u00e2nesti subordonate patriarhului ecumenic de la Constantinopol. Ele au ramas astfel p\u00e2na \u00een 1885 c\u00e2nd Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na devine autocefala… Aceasta relatie a marcat enorm viata religioasa rom\u00e2neasca si, \u00een genere, cultura rom\u00e2neasca. Faptul se poate observa si \u00een vocabularul limbii rom\u00e2ne \u00een care au intrat multe cuvinte din limba latina prin intermediul limbii grecesti. Istoricii limbii noastre semnaleaza, de pilda, ca un numar de cuvinte vechi grecesti au patruns prin latina dunareana \u00een terminologia crestina primara (\u201ebiserica\u201c, \u201ea boteza\u201c, \u201e\u00eenger\u201c, \u201ecrestin\u201c, \u201edrac\u201c). De asemenea, rom\u00e2nii folosesc si azi termeni din neogreaca \u00een discursul religios (\u201eacatist\u201c, \u201eaghiazma\u201c, \u201eamvon\u201c, \u201eanatema\u201c, \u201edascal\u201c, \u201ediacon\u201c, \u201ea liturghisi\u201c, \u201epronie\u201c) sau, c\u00e2nd e vorba de relatiile sociale, zic \u201eanarhie\u201c, \u201eanost\u201c, \u201ea firitisi\u201c (mai rar, dar zic), \u201epoliloghie\u201c, \u201esindrofie\u201c, \u201etaifas\u201c si \u201ea taifasui\u201c, iar c\u00e2nd au ceva de spus despre cineva care este snob, \u00eei spun ca are \u201eifose\u201c sau ca este \u201eipocrit\u201c, \u00een fine, folosesc curent verbul \u201ea se plictisi\u201c sau \u201ea plictisi\u201c sau \u00een fata unei atitudini agresive nu \u201ese sinchisesc\u201c. Utilizeaza si pe \u201ecartofor\u201c, \u201eriga\u201c, \u201edecar\u201c c\u00e2nd joaca carti sau, mai rar, \u201ea agonisi\u201c si, mai des, pe \u201efolos\u201c si a \u201efolosi\u201c…
\nDupa prabusirea Imperiului bizantin (29 mai 1453) si cucerirea Atenei (1456), tarile Rom\u00e2ne devin tari de primire pentru refugiatii greci. Multi dintre ei sunt, cum am precizat, oamenii bisericii si devin preceptori, secretari, profesori, demnitari, episcopi si mitropoliti, traducatori, scriitori… Unii se \u00eempam\u00e2ntenesc, fac avere, intra \u00een familiile boieresti rom\u00e2nesti, ajung demnitari, altii trec de la limba greaca la limba rom\u00e2na si, daca nu ei, copiii lor se afirma \u00een cultura rom\u00e2na, aduc\u00e2nd cu ei simbolurile si fantasmele culturii bizantine sau ideile iluminismului occidental… O lume noua, o lume agitata, o lume care poarta cu ea dorinta de a re\u00eenvia helenismul si de a elibera natiunea greaca de sub dominatia otomana. Nu este de mirare faptul ca aceasta mistica patriotica contamineaza si pe acesti latini orientali care, asezati cum zice un istoric \u201e\u00een calea rautatilor\u201c, vor si ei sa iasa de sub stap\u00e2nirea otomana si sa traiasca \u00eentr-un stat liber. \u201eGrecismul\u201c, adica modelul grec, a fost, \u00een plan cultural si politic, un element stimulant, uneori chiar un element provocator, \u00een sens pozitiv, bine\u00eenteles, pentru lumea nord dunareana.
\nx
\n\u00cenainte de a deveni un model cultural, \u201egrecismul\u201c sau helenismul \u2013 cum vrem sa-i spunem \u2013 este \u00een lumea rom\u00e2neasca a secolului al XVIII-lea (si chiar mai \u00eenainte), o prezenta activa, un element de comunicare si o practica, putem spune, culturala exprimata \u00een mai multe moduri si pe mai multe cai. Sa le sistematizam.
\n1. Este, \u00eent\u00e2i, scoala (\u00eenvatam\u00e2ntul), \u00eencep\u00e2nd cu Academiile Domnesti de care am amintit. Ele functioneaza tot secolul al XVIII-lea (numit si secolul fanariot) si \u00een primele decenii ale secolului al XIX-lea, secolul redesteptarii nationale. Aici predau elenisti reputati, la curent cu miscarea de idei din Europa. Muti dintre ei sunt apostoli ai iluminismului, traduc \u00een greceste pe \u201eiluministii\u201c francezi si tot ei sau elevii lor traduc pe aceiasi iluministi \u00een limba rom\u00e2na. Tot ei alcatuiesc manuale de filosofie, morala, istorii, harti ale Greciei si ale Tarilor Rom\u00e2ne, \u00een fine, traduc carti bisericesti si le comenteaza. La aceasta scoala si de pe aceste manuale \u00eenvata copii de greci si de rom\u00e2ni si dintre ei vor iesi, mai t\u00e2rziu, istorici \u00eenvatati, teologi, scriitori, juristi care vor pune bazele culturii nationale rom\u00e2ne.
\n2. Pedagogii si elevii lor de la Academiile Domnesti, dar si altii care \u00eenvata, acasa, cu profesori greci, vor publica, asa cum am zis, carti de logica, geografie, istorie, morala etc. Dupa o statistica facuta de un cercetator, \u00eentre 1642-1830 au aparut 182 titluri de carti, dintre care: 150 scrise \u00een limba greaca, iar 32 sunt bilingve (greaca-rom\u00e2na, greaca-araba). Multe dintre ele sunt traduceri, altele, s-a vazut, sunt manuale de logica si retorica, geografii, istorii (inclusiv istorii ale Daciei), gramatici grecesti si chiar \u00eencercari de gramatica rom\u00e2neasca. C\u00e2teva dintre ele sunt scrise \u00een colaborare. La 1700 apare, de exemplu, la Padova un \u201eTablou geografic al Ungrovalahiei\u201c de stolnicul Constantin Cantacuzino si prelatul grec Iannis Komninos. Athanasios Dabbas, patriarh al Antiohiei, traduce din greaca \u00een araba \u201eDivanul\u201c lui Dimitrie Cantemir, aparut \u00een 1698 \u00een limba rom\u00e2na. Aceeasi carte de morala si \u00eentelepciune este tradusa din rom\u00e2na \u00een greaca de Ieremias Kakavelas. Evghenos Voulgaris publica \u00een 1766, la Leipzig, o \u201eLogica\u201c, un manual care circula \u00een mai toate scolile grecesti din Tarile Rom\u00e2ne. Rigas Velestinlis scoate la Viena (1804) \u201eHarta mare a Greciei\u201c si \u201eNoua harta a tarii Rom\u00e2nesti si a Moldovei\u201c, \u00een fine, trec\u00e2nd peste alte titluri si alti autori, sa citez \u201eBiblia\u201c aparuta \u00een limba greaca, la Venetia, \u00een 1687 prin grija lui Serban Cantacuzino si \u00een 1688 la Bucuresti, \u00een limba rom\u00e2na. O carte esentiala pentru cultura rom\u00e2na si pentru biserica ortodoxa rom\u00e2na.
\nMa opresc aici. Nu \u00eenainte \u00eensa de a cita un fragment din cuv\u00e2ntarea pe care o tine mitropolitul Ungrovalahiei, Ignatos din Lesbos, \u00een 1810, atunci c\u00e2nd deschide Societatea Literara Greco-Dacica \u00eenfiintata de el si de banul Grigorie Br\u00e2ncoveanu. Iata ce spune acest om al bisericii, \u00eentelept, plin de bunatate si, putem considera, un fin diplomat: \u201eIi vad pe rom\u00e2ni si greci, pe care sf\u00e2nta religie si acelasi drum i-au unit de multa vreme, ca se unesc azi printr-o noua legatura, aceea a filosofiei religioase. Fiind foarte recunoscatori de ospitalitatea primita din partea Daciei, grecii se straduiesc sa-si plateasca aceasta sf\u00e2nta datorie cu ajutorul luminilor \u00eenvataturii si filosofiei. Dacii, fiind generosi, nu vor sa ram\u00e2na mai prejos, ca atare, cele doua parti unite \u00een noua societate se sforteaza sa-si \u00eempartaseasca luminile Daciei si Greciei\u201c.<\/p>\n
1. Toate informatiile din aceasta comunicare sunt luate din autorii citati mai \u00eenainte, cu precadere, \u00een ceea ce priveste cronologia influentei grecesti, din cartea Elenei Lazar: \u201eCarturari greci \u00een tarile Rom\u00e2ne (secolele XIV-XIX)\u201c,2009<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Invitat, zilele trecute la Academia din Atena \u2013 cea mai veche din lume, daca \u00eencepem cronologia cu Gradinile lui Akademos \u2013 am vorbit despre modelul grec si despre imaginea grecului \u00een literatura rom\u00e2na. Primul meu impuls a fost acela de a repeta pe G. Calinescu care, \u00eentr-un articol de prin anii ’40 clama entuziast si… Cite\u0219te mai mult »Modelul grec (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4038,4039],"class_list":["post-5448","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-academia-din-atena","tag-imaginea-grecului-in-literatura-romana"],"views":3198,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5448","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5448"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5448\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5448"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5448"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5448"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}