{"id":5441,"date":"2010-11-25T09:52:14","date_gmt":"2010-11-25T07:52:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5441"},"modified":"2010-11-25T09:53:23","modified_gmt":"2010-11-25T07:53:23","slug":"polifonii-neoexpresioniste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/polifonii-neoexpresioniste\/","title":{"rendered":"Polifonii neoexpresioniste"},"content":{"rendered":"

Ioan Pintea, Casa teslarului, <\/em>Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Ca multe alte segmente de nisa ale literaturii, poezia religioasa sau, horribile dictu, cea construita pe filon mistic nu-si mai gaseste astazi locul, \u00eentre o transcendenta vadit goala si o umanitate abrutizata, bestializata ori macar hipermaterialista. Pornind de la o larga preconceptie, spiritualitatii \u00eei trebuie acum, pentru a i se \u00eengadui intrarea \u00een marea literatura, macar o spoiala new-age, exotica si emancipata. Daca este vorba despre elementele mitologiei crestine, atunci ele e bine sa nu mearga pe liniile curate ale dogmei, ci sa vina \u00een raspar cu ele, \u00een buna fratie cu erezia, fiindca pietatea nu este si nu poate fi, prin ea \u00eensasi, literatura. Cu toate astea, \u00een plina miscare mizerabilista si apocaliptica, \u00een interiorul careia sunt exaltate categoriile ultranegative ale esteticului, poezia religioasa \u00eesi cauta \u00een continuare fagas. Cu certitudine, ea traduce un imperativ anistoric, dar cliseizat din pricina pletorei misticoide de joasa calitate: necesitatea unui opium spiritualist, care ar conferi un minimum de sens derivei existentiale. <\/strong><\/em>
\nNu numai literaturile estice, \u00een care \u00eenca se simte puls\u00e2nd o puternica vena mistica, de veche constructie bizantin-orientala, sunt fragile \u00een fata mareei religioase. De la H\u00f6lderlin, Novalis sau Rilke, la Paul Claudel, Georges Bernanos, Fran\u00e7ois Mauriac, Julien Green sau Francis Jammes, sentimentul teist infuzeaza de la un capat la celalalt literatura occidentala. \u00cen tiparele autohtone, polimorfismul acestei lirici de factura mistica este punctat de importante nume: Al. Macedonski, \u201eblasfemiatorul\u201c Arghezi, Blaga, fara a mai vorbi despre poetii declarat \u201eortodoxisti\u201c, de Vasile Voiculescu, de Nichifor Crainic sau de mesianicul Aron Cotrus, iar mai aproape de zilele noastre, de \u201eechinoxistii\u201c Ioan Alexandru si Adrian Popescu sau de Paul Aretzu. \u00cen virtutea acestei solide traditii, cu at\u00e2t mai interesanta pare a fi predilectia unei anumite factiuni a poeziei \u201etinere\u201c fata de aceasta zona \u2013 salubra si riscanta \u2013 a literaturii. Doar din ultimele generatii poetice, mai dedate ca oric\u00e2nd insurgentelor de orice fel, se disting cel putin trei sau patru individualitati: Florin Catargiu, Sorin Lucaci sau Ioan Pintea. \u00cen cea mai mare parte a lor, ei sunt scriitori de formatie teologala, astfel \u00eenc\u00e2t e aproape cu neputinta a discerne unde sunt trasate demarcatia profesionala ori propensiunea spirituala si unde se paseste pe laxa frontiera a literaturii. Probabil ca tocmai \u00een acest vag loc geometric sunt de identificat aporiile literaritatii unui text religios. Desigur, indicii de expresivitate ai simplei devotiuni versificate nu sunt si nu trebuie sa fie altii fata de \u2013 sa zicem \u2013 cei ai impietatii grosolane. Fie-mi \u00eengaduit \u00eensa a crede ca e nevoie de geniu pentru a scrie astazi lirica religioasa notabila… E ca si cum, mutatis mutandis, ti-ai \u00eencerca puterile \u00een a alcatui, cu aceeasi recuzita si aceiasi actori, o noua \u201eDivina comedie\u201c.
\nO astfel de lupta a lui Iacov poarta si Ioan Pintea \u00een volumul de versuri \u201eCasa teslarului\u201c (Cartea Rom\u00e2neasca, 2009): o data, o lupta cu reciclarea butaforiei mitologice crestine, a doua oara, cu inovarea sau, cel putin, insolitarea \u00een materie discursiva. Astfel, majoritatea inserturilor de extractie religioasa se gasesc pe muchia ereziei ori macar pe cea a deviantei. Or, chiar aici este miza esentiala a volumului lui Ioan Pintea: edificat pe o sensibilitatea vadit \u201eortodoxista\u201c, textul este \u00eempins cel mai adesea catre multiple niveluri de interpretare, care-l scot din potentialul marasm \u201efundamentalist\u201c. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, esti cur\u00e2nd tentat sa expediezi \u00een plan secund mitemele crestine, sacrific\u00e2ndu-le \u00een favoarea lecturii \u00een cheia unui… expresionism pag\u00e2n.
\nAt\u00e2ta c\u00e2ta este, privirea narcisiaca e sarcastica; at\u00e2ta c\u00e2t este, sentimentul religios nu e emfaza sau extroversie fatarnic-declamativa, ci luciditate. De aceea, poezia lui Ioan Pintea iese lesne din aureola pastelata a religiozitatii pentru a patrunde \u00eentr-o sfera evident superioara, acolo unde individul \u00eesi recunoaste si-si asuma constiinta tragica a celui izgonit din paradis \u00een real. O mostra a demitizarii si a contactului real(ist) si tranzitiv cu microuniversul ecleziastic este acest text care se constituie \u00een unul din punctele de tensiune ale volumului: \u201eam vazut calugarite\/ pe schiuri la piatra f\u00e2nt\u00e2nele\/ un contrast izbitor \u00eentre alb si negru\/ aveau fetele \u00eembujorate si m\u00e2inile umede si fierbinti\/ precum concurentele aprige \u00een fata unui mare\/ si dificil campionat\/ faceau slalom printre troiene\/ o demonstratie pe bune a libertatii\/ (…) pareau dintr-o data pasari exotice\/ femei libere\/ logodnice mirese adolescente\/ miscarile lor aerobice\/ salturile lor \u00een aer\/ aterizarile lor gratioase si tandre\/ (…) mi-au readus \u00een suflet toate legile fizicii\/ si ca \u00eentr-o ilustrata de craciun cu \u00eengeri si norisori\/ am \u00eentrezarit\/ la capatul p\u00e2rtiei\/ pacatul sub forma stralucitoare a gravitatiei.\/\/ am vazut calugarite\/ pe schiuri la piatra f\u00e2nt\u00e2nele\/ eram pe terasa de la atelierul de croitorie\/ si le analizam cu voluptate de pasare rapitoare\/ cum \u00eesi spalau toate gesturile negre\/ \u00een oglinzile albe ale zapezii\/ ca un corb urias \u00eentrebarea mea le-a rapit\/ dintr-un foc libertatea\/ c\u00e2t \u00eemi pare de rau acum ca n-am fost multumit de raspuns\/ \u201eschiem p\u00e2na la dornisoara la pensiune\/ si ne \u00eentoarcem\u201c\u201e (\u201eCalugarite pe schiuri sau seductia gravitatiei\u201c).
\nTextele lui Ioan Pintea nu respira aerul tare al constientei sau inconstientei opresiuni religioase, nici nu leviteaza dezechilibrat deasupra focului Gheenelor \u00eenchipuite: e, \u00een \u201eCasa teslarului\u201c, o poezie infuzata de sentimentul unei certe apartenente spiritualiste (prea putin este vorba despre o entitate divina, \u201eabsoluta\u201c), care uziteaza simbolurile pregnante ale mitologiei crestine, dar nu ca scop \u00een sine, apologetic ori prozelitic, ci ca instrumente semice. \u00cen spiritul turbulent al iconoclasmului arghezian, scenariile poetice ale lui Ioan Pintea cauta ispita, o cultiva si par \u00een final a i se sustrage, \u00eentr-un conflict mereu reiterat. \u00centre tentatia ascezei si legile corupte ale gravitatiei, o lume \u00eentreaga de posibilitati, carora ochiul atent le diseca cu voluptate detaliile. Abia c\u00e2nd realul agaseaza ori maculeaza, Pintea \u00eesi camufleaza identitatea ultragiata \u00een discurs religios pur, frust, parasind registrul laicitatii tentate de transcendent pentru o psalmodiere curata sau pentru simpla \u201etalmacire\u201c imnica. Este momentul \u00een care se \u00eenregistreaza minimele valorice ale culegerii, acolo unde simtam\u00e2ntul religios scapa literaritatii, plonj\u00e2nd \u00een lamento: \u201edespre gloria pruncilor ucisi\/ vorbeste pl\u00e2nsul rahelei\/ despre gloria magilor\/ despre gloria pastorilor\/ vorbeste Fecioara Maria\/ despre gloria Pruncului nascut\/ ascultati Moartea si \u00cenvierea\/ despre gloria \u00eengerilor\/ vorbesc eu cel ce scriu\/ \u00eentru lauda lor\/ auzi-ma Doamne\u201c (\u201eImn\u201c). Cum, \u00een vremurile din urma, literatura noastra l-a vazut esu\u00e2nd \u00eentr-un discurs asijderea pe ultimul ei insurgent, idiosincrazia fata de rugile versificate este de la sine \u00eenteleasa…
\nO cu totul alta este viziunea tesuta \u00eensa \u00eentr-un poem ca \u201eO rugaciune. Scara la cer\u201c. Desi creste pe aceiasi piloni imnici, taietura versului tradeaza o tensiune de calibru superior, astfel ca ideea religioasa nu ajunge sa obnubileze esteticul: \u201ec\u00e2ndva am vazut aerul lichefiat\/ scurs pe nisip \u00een pustiu. inorog.\/ un trasnet big bang rasturnat\/ pe Tine te laud si Tie ma rog.\u201c Incizie fina \u00een corpul flasc al unei religii care agonizeaza sub povara de import a materialismului, poezia de meditatie religioasa (si, p\u00e2na la urma, fara a face concesii, neoexpresionista) a lui Ioan Pintea poate fi una remarcabila. Cu conditia, bine\u00eenteles, a primatului esteticului \u00een detrimentul eticului religios.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Pintea, Casa teslarului, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009 Ca multe alte segmente de nisa ale literaturii, poezia religioasa sau, horribile dictu, cea construita pe filon mistic nu-si mai gaseste astazi locul, \u00eentre o transcendenta vadit goala si o umanitate abrutizata, bestializata ori macar hipermaterialista. Pornind de la o larga preconceptie, spiritualitatii \u00eei trebuie acum, pentru… Cite\u0219te mai mult »Polifonii neoexpresioniste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4034,3051,4035,4033,4036],"class_list":["post-5441","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-teslarului","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-filon-mistic","tag-ioan-pintea","tag-poezia-religioasa"],"views":3674,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5441","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5441"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5441\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5441"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5441"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5441"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}