{"id":5438,"date":"2010-11-25T09:49:45","date_gmt":"2010-11-25T07:49:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5438"},"modified":"2010-11-25T09:50:42","modified_gmt":"2010-11-25T07:50:42","slug":"muzeul-amintirilor-si-speranta-inceputurilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-amintirilor-si-speranta-inceputurilor\/","title":{"rendered":"Muzeul amintirilor si speranta \u00eenceputurilor"},"content":{"rendered":"

Jon McGregor, At\u00e2tea \u00eenceputuri,<\/em> traducere de Lavinia Vasile, Bucuresti, Editura Leda, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Dupa un roman de debut (\u201eIf Nobody Speaks of Remarkable Things\u201c) aparut \u00een anul 2002, primit calduros de critica si \u00eencununat cu numeroase premii literare care l-au propulsat rapid \u00een atentia publicului cititor din Marea Britanie si l-au facut sa se impuna aproape instantaneu drept una dintre vocile cele mai pregnante ale tinerei generatii de prozatori, Jon McGregor publica, \u00een 2006, un alt roman, intitulat \u201eAt\u00e2tea \u00eenceputuri\u201c (\u201eSo Many Ways to Begin\u201c) care \u00eei confirma nu doar remarcabilul talent narativ, ci si capacitatea de a scrie o carte excelenta fara sa faca uz de conflicte spectaculoase ori de personaje prinse \u00een tesatura unor \u00eent\u00e2mplari extraordinare. Caci, la fel ca si textul sau de debut, romanul de fata pune accentul pe fapte dintre cele mai obisnuite din viata unor oameni si ei c\u00e2t se poate de obisnuiti, autorul trat\u00e2nd totul cu o caldura si cu o \u00eentelegere mai putin \u00eent\u00e2lnite \u00een lumea literara contemporana, adesea at\u00e2t de marcata de experimentele literare duse, nu o data, la extrem. Fac\u00e2nd parca abstractie de ele, Jon McGregor \u00eesi \u00eentemeiaza demersul narativ pe descrierea unei aparent monotone existente a unui \u2013 din nou aparent \u2013 protagonist care nu iese prin nimic din tipare. <\/strong><\/em>
\nSubiectul, simplu si el, \u00een linii mari, prezinta drumul vietii lui David Carter, muzeograf din Coventry, pasionat de istorie si de descoperirile arheologice, casatorit cu Eleanor, cea care, cu ani \u00een urma, spera sa se afirme \u00een domeniul geologiei, dar care va renunta la acest vis, ca si la multe altele pe care le avusese, va \u00eencerca sa se multumeasca cu rutina atmosferei de familie, \u00eensa va ajunge sa sufere repetate caderi psihice. Raspunz\u00e2nd \u00eentrebarii insistente adresate de reporteri \u00een cadrul interviurilor, McGregor \u00eensusi va spune ca romanul acesta \u201eeste povestea unei casnicii, istoria vietii a doi oameni care \u00eencearca sa-si faureasca un viitor \u00eempreuna, dar si analiza modului \u00een care propriile lor familii si istorii personale influenteaza fiecare clipa pe care o traiesc cei doi.\u201c \u00censa vorbind despre trecutul personal al personajelor sale, autorul ajunge sa atinga \u00eenca un aspect esential, si anume problema identitatii, a relatiei cu cei din jur, a delicatului si complicatului raport dintre adevar si minciuna si, implicit, a rolului fictiunii \u00een raport cu realitatea istorica. Totul porneste de la un detaliu aparent ne\u00eensemnat: pe c\u00e2nd era copil, lui David \u00eei placea sa-si petreaca ore \u00eentregi la muzeu \u2013 de altfel, pe atunci, visa ca peste ani sa-si poata \u00eentemeia propriul muzeu (lucru care, evident, nu se va \u00eent\u00e2mpla) \u2013 admir\u00e2nd obiectele expuse si mai cu seama macheta unui vas viking, despre care se spunea ca ar fi fost originala, dat\u00e2nd dintr-o epoca foarte \u00eendepartata de prezent. La un moment dat, \u00eensa, David afla ca macheta aceasta nu este dec\u00e2t un fals, adica un obiect fabricat de responsabilii muzeului pentru a atrage mai multi vizitatori. Este si punctul c\u00e2nd firele romanului lui McGregor se complica si se \u00eentretaie, astfel \u00eenc\u00e2t, odata cu nemultumirea lui David cu privire la \u00eenselatoria careia \u00eei cazuse victima ani de zile la muzeu, t\u00e2narul fiind convins ca, practic, ani de zile venerase un fals, cititorului \u00eei este dezvaluit, treptat, un secret din trecut, care marcase existenta lui David: si anume ca el nu este fiul natural al parintilor sai, ci fusese \u00eenfiat cu multi ani \u00een urma. Desigur, clipa adevarului este extrem de dura si de dureroasa pentru el, protagonistul pun\u00e2nd sub semnul \u00eentrebarii \u00eentreaga sa viata de p\u00e2na atunci si ajung\u00e2nd ca, la capatul unui adevarat proces de constiinta, s-o considere falsa, nimic altceva dec\u00e2t o uriasa minciuna care \u00eel facuse sa fie altul (altcineva!) dec\u00e2t era \u00een realitate. Imaginea micii machete a vasului viking devine, astfel, adevarata metafora a \u00eensasi existentei lui David, victima a trecutului \u2013 la fel ca si parintii sai adoptivi, dar asemenea si mamei sale naturale, silite de tragice \u00eemprejurari sa-l abandoneze, \u00een timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial \u2013 dar deopotriva a unui prezent simbolizat el \u00eensusi de obiectele contrafacute si care a \u00eenlocuit substanta cu jocul aparentelor, iar realitatea cu efectele (fie ele speciale sau nu!…) ale imaginatiei. Adevarul nu mai este, deci, nici el absolut, ci s-a far\u00e2mitat \u00een numeroase fragmente menite, \u00eensa, nu a-l exprima, ci dimpotriva, a-l face sa fie convenabil si \u00een stare a justifica un anumit punct de vedere sau comportament si nimic mai mult.
\n\u00cen consecinta, David va pleca \u00een cautarea mamei sale naturale, o \u201equesta\u201c autentica \u00eentr-o epoca a falsurilor de tot felul, numai ca marea arta a lui McGregor este tocmai prezentarea calatoriei protagonistului si a deznodam\u00e2ntului pe care aceasta \u00eel are \u2013 dar care, din pacate, nu este nici pe departe ceea ce visase el. Dovada \u00een plus, pentru David, ca dezamagirile fac parte din existenta umana si ca secretul fericirii sale e nu \u00eempacarea cu minciuna, ci cu adevarurile pe care cei pe care-i iubeste aleg sa i le spuna. Caci, \u00een fond, \u00eentrebarea care se \u00eentrevede subtextual pe tot parcursul romanului lui Jon McGregor este si aceasta: de unde \u00eencepe si de unde se poate vorbi despre adevarata identitate? Si prin ce se concretizeaza sentimentul apartenentei la o familie si caldura reala a vietii de familie? Fara sa \u00eencerce sa puna \u00een fata cititorilor raspunsuri pompoase la \u00eentrebari cel putin aparent retorice, scriitorul britanic alege sa organizeze materialul din \u201eAt\u00e2tea \u00eenceputuri\u201c ca si cum ar fi obiectele expuse \u00eentr-un muzeu, folosindu-se, pentru a-si intitula capitolele, tocmai de un soi de etichete cu rol de titlu, care individualizeaza o serie de lucruri av\u00e2nd semnificatii \u00een desfasurarea narativa a cartii: tabachera, corabia, batista. Toate aceste mici semne sau marturii ale trecutului nu fac altceva dec\u00e2t sa construiasca, indirect si, pe alocuri, de-a dreptul oblic, imaginea copilariei si adolescentei lui David, oferind, astfel, si o posibila explicatie pentru atitudinile sale, ca si pentru incapacitatea sa de a-si face mariajul sa mearga mai bine si sa nu se destrame progresiv prin abandonarea viselor si sperantelor si printr-o \u00eenstrainare din ce \u00een ce mai accentuata, pe care at\u00e2t el, c\u00e2t si Eleanor o resimt din ce \u00een ce mai acut. Sigur, numerosi alti scriitori contemporani s-au folosit de aceasta strategie a prezentarii mediate a unei existente umane, prin intermediul unor obiecte definitorii, daca e sa ne g\u00e2ndim doar la romanul de razboi \u201eYou Went Away\u201c, al lui Timothy Findley, sau la cel al lui Umberto Eco despre Regina Luana. Dar, daca alti autori includeau \u00een text vechi scrisori sau cele mai diverse marturii \u201escripturale\u201c, Jon McGregor alege sa nu accentueze prea mult asemenea trucuri narative, ci pastreaza tonul calm al romanului sau ce mizeaza mult (evident, \u00een descendenta prozei de analiza psihologica a lui Henry James, caci strategia aceasta a obiectelor de-a dreptul \u00eensufletite e \u00eenrudita \u00eendeaproape cu cea utilizata \u00een \u201eComorile din Poynton\u201c) pe atmosfera si sugestie. Dar \u201eAt\u00e2tea \u00eenceputuri\u201c nu este, contrar aparentelor, un roman monoton, autorul stiind cum sa se serveasca de o linie narativa ce nu mai respecta cronologia, de strategia unui prolog semnificativ si, cel mai important, de o constructie ce ne duce cu g\u00e2ndul la tehnica montajului cinematografic \u2013 nu trebuie sa uitam studiile de cinematografie ale t\u00e2narului scriitor! \u2013 printr-o serie de excelente prim-planuri si flash-back-uri care reusesc sa prinda, \u00een c\u00e2teva pagini, secventele relevante ale biografiei personajelor, dar si sa ofere explicatiile faptelor acestora, fara, \u00eensa, a impune cititorului o anumita interpretare, ci las\u00e2nd acestuia posibilitatea de a \u00eenvesti cu sens \u00eent\u00e2mplarile relatate.
\n\u201eAt\u00e2tea \u00eenceputuri\u201c, av\u00e2nd ca ax central at\u00e2t de vechea tema a diferentei dintre aparenta si esenta (caci viata lui David nu este ceea ce paruse a fi, la fel cum nici oamenii din jurul sau, ca si lucrurile la care tine nu sunt ceea ce este el tentat sa creada la prima vedere) foloseste toate tehnicile majore ale postmodernismului. Nu doar dislocarea temporalitatii \u2013 \u00een fond, aceasta era deja una din strategiile predilecte ale reprezentantilor modernismului \u2013 ci mai cu seama discutarea, din diferite puncte de vedere, a relatiei dintre istorie, identitate si autenticitate. Fara sa procedeze asemenea lui Graham Swift (al carui roman, \u201eWaterland\u201c, pe care, \u00een paranteza fie spus, este evident ca McGregor l-a citit cu deosebita atentie!), tentat foarte adesea sa accentueze importanta trecutului, \u00een detrimentul prezentului, care se dovedea, astfel, a fi de-a dreptul imposibil de \u00eendurat pentru protagonisti, JonMcGregor evidentiaza tocmai nevoia \u00eencrederii \u00een prezent, pentru ca numai astfel este posibil un nou \u00eenceput \u2013 sau, dupa caz, doar asa noile \u00eenceputuri pot deveni realitate. Totul prezentat cu o excelenta tehnica muzicala, a carei esenta e reprezentata de mai multe linii melodice ce dau senzatia de monotonie, dar care, ulterior, chiar atunci c\u00e2nd cititorul se asteapta mai putin, \u00eesi dezvaluie \u00eentreaga potentialitate, care pe drept cuv\u00e2nt a fost numita de numerosi critici, simfonica. Sigur, realitatea \u2013 mai ales cea a prezentului \u2013 este marcata \u00een romanul acesta de hazard, de \u00eent\u00e2lnirile sau revelatiile \u00eent\u00e2mplatoare ori de detaliile aparent ne\u00eensemnate. Dar oare, pare a se \u00eentreba si a-si provoca cititorii sa se \u00eentrebe McGregor, ceea ce ne-am obisnuit sa numim \u201eMarea Istorie\u201c este determinata \u00eentotdeauna de altceva, este ea definita doar de marile \u00eent\u00e2mplari si de \u00eent\u00e2lnirile spectaculoase?… Fara sa riste sa formuleze vreun raspuns definitiv, scriitorul abordeaza, tocmai prin interogatii precum acestea si rolul artei, al literaturii mai ales, \u00een perioada contemporana. Caci, medit\u00e2nd (de cele mai multe ori cu tristete si cu nostalgie) asupra propriei sale identitati, David Carter \u00eentelege importanta actului \u00eensusi al rememorarii, precum si pe aceea a istorisirii si, implicit, a literaturii, singurele \u00een stare a salva din trecut si de risipire \u00een v\u00e2ltoarea prezentului ceea ce merita salvat \u2013 dar, deopotriva, tot singurele capabile a deschide calea spre \u00eenceputurile care merita o sansa chiar si atunci c\u00e2nd, aparent, nu mai exista nici o speranta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jon McGregor, At\u00e2tea \u00eenceputuri, traducere de Lavinia Vasile, Bucuresti, Editura Leda, 2009 Dupa un roman de debut (\u201eIf Nobody Speaks of Remarkable Things\u201c) aparut \u00een anul 2002, primit calduros de critica si \u00eencununat cu numeroase premii literare care l-au propulsat rapid \u00een atentia publicului cititor din Marea Britanie si l-au facut sa se impuna aproape… Cite\u0219te mai mult »Muzeul amintirilor si speranta \u00eenceputurilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4032,4031,1038],"class_list":["post-5438","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-atatea-inceputuri","tag-jon-mcgregor","tag-roman"],"views":2094,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5438","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5438"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5438\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5438"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5438"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5438"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}