\u00centr-un articol din \u201eInternational Herald Tribune\u201c (Another banana republic, 10 noiembrie 2010, p. 9), Nicholas D. Kristof scrie despre o noua tara intrata \u00een clubul asa-numitelor banana republic. Sunt de notorietate inegalitatile economice care caracterizeaza tarile din aceasta categorie. \u00cen astfel de plutocratii un procent infim dintre cei mai bogati acapareaza mai mult de 20% din placinta nationala. Despre ce noua tara este vorba \u00een articolul mai sus mentionat? Ei bine, Statele Unite se pot m\u00e2ndri cu o asemenea performanta (potrivit opiniei autorului editorialului), \u00een conditiile \u00een care 1% dintre cei mai bogati americani duc acasa aproape 24% din c\u00e2stiguri (o crestere rapida \u00een comparatie cu anul 1976, 9% fiind procentul veniturilor pentru cei mai privilegiati 1% \u00een acel an). \u00cen acest context, ne spune Nicholas Kristof, Statele Unite au \u00een prezent o inechitate \u00een ceea ce priveste distributia bogatiei ce \u00eentrece traditionalele tari bananiere ca Nicaragua, Venezuela sau Guyana. Tema inechitatilor economice din cadrul unei societati a fost si va ram\u00e2ne un subiect delicat, sensibil.
\n\u00cen spatiul discrepantelor economice halucinante (ma refer la Rom\u00e2nia noastra), asemenea abordari genereaza valuri de critici venite din partea celor care profita sau se strecoara cu usurinta prin spatiul economic autohton. si la noi \u201ecei mai bogati 0,6% dintre contribuabili au c\u00e2stigat \u00een medie de 116 ori mai mult dec\u00e2t cei mai saraci 34% dintre rom\u00e2nii care au \u00eenregistrat venituri salariale\u201c (potrivit Cristian Orgonas, businessday.ro, citat de Dan Ungureanu, Sconcsul platinat: legatura dintre salarii, deteriorarea democratiei si noul pol crestin-democrat, blog.revistacultura.ro, 25 octombrie 2010). si aici 3% dintre cei care o duc foarte bine c\u00e2stiga aproape tot at\u00e2t c\u00e2t cei 80% saraci ce \u00eengroasa r\u00e2ndurile amar\u00e2tilor autohtoni. Numai ca dezbaterile pe aceasta tema sunt sporadice, primite cu exclamatii zeflemitoare sau taxate ca fiind scrieri la comanda (o categorie a intelectualilor de st\u00e2nga se coace \u00eencet dar sigur si probabil \u00een scurt timp va acoperi tonul dogit al profitorilor oricarei forme de putere, care se lupta din rasputeri sa mentina actuala stare de fapt extrem de multumitoare financiar pentru multi sinecuristi de profesie).
\nDaca rom\u00e2nii ar urma exemplul prezidential si ar munci c\u00e2te 16 ore pe zi, atunci poate munca lor s-ar reflecta mult mai bine \u00een discrepante si mai mari \u00eentre minoritatea bogatilor si majoritatea celor saraciti (este mult mai evident la noi dec\u00e2t aiurea faptul ca profiturile se capitalizeaza, iar pierderile se socializeaza). Cum cetatenii Rom\u00e2niei se \u00eencapat\u00e2neaza sa munceasca doar 8-10 ore pe zi (privita pur declarativ, harnicia ca valoare calitativa si cantitativa pare a fi doar apanajul politicienilor si a c\u00e2torva \u00eenalti functionari autohtoni, obligatoriu numiti, pentru ceilalti care nu sunt asa de vocali \u00een a-si declama puterea de munca se pare ca lenea le e calificativul aplicat de catre cei care se lauda cu orele nesf\u00e2rsite de munca), atunci statul se poate lipsi de \u201elenea\u201c lor providentiala si acestia ar face bine daca s-ar g\u00e2ndi sa plece sa-si caute norocul prin lumea cea larga. Daca nu ar fi triste asemenea remarci ele ar ram\u00e2ne o sursa inepuizabila de amuzament. Numai ca perpetuare unor inegalitati de o asemenea amploare (cu un nivel al salarizarii minime \u00een stare sa produca frisoane) naste imensa frustrare si tensiune sociala, iar regimurile constitutional-pluraliste, cum se pretinde a fi si al nostru, slabesc prin perpetuarea unor asemenea practici.
\nNe-o spune Raymond Aron \u00een \u201eDemocratie si totalitarism\u201c (All Educational, traducere de Simona Ceausu, Bucuresti, 2001) atunci c\u00e2nd scrie despre coruperea regimului constitutionalist-pluralist al Republicii de la Weimar, pentru ca da, crizele, de orice natura ar fi ele, au cauze precise care pot fi identificate si diagnosticate. Prabusirea Republicii de la Weimar si ascensiunea national-socialismului rezida \u00een coruptie \u201edatorita unei oligarhii excesive sau datorita unui exces de demagogie\u201c (p. 124), ceea ce ar permite unei minoritati sa manipuleze institutiile si sa le \u00eempiedice sa realizeze guvernarea cetatenilor (p. 125). Oligarhie excesiva, demagogie, institutii manipulate, suna cumva nelalocul lor asemenea asocieri de cuvinte transportate \u00een spatiul rom\u00e2nesc? Daca un asemenea proiect de societate precum al nostru de azi nu este supus unor critici severe din partea cetatenilor, asta nu se \u00eent\u00e2mpla pentru ca nu ne-am afla \u00een fata unui regim corupt sau pentru ca cetatenii rom\u00e2ni ar asocia mecanismul guvernarii actuale cu producerea reformei statului, dimpotriva, anomia cetatenilor \u00een raporturile cu reprezentantii lor (guvernantii) rezida \u00een traditionala noastra lipsa de coeziune sociala (se poate si mai rau ram\u00e2ne o zicala rom\u00e2neasca ce se aplica \u00een orice timp si \u00een orice fel de guvernare ).
\n\u00cen continuarea articolului din International Herald Tribune, Nicholas Kristof citeaza dintr-un studiu realizat de Robert H. Frank (Cornell University), Adam Seth Levine (Vanderbilt University) si Oege Dijk (European University Institute). Potrivit cercetarilor \u00eentreprinse de acestia, inechitatile sociale induc o stare de tristete \u00een r\u00e2ndurile populatiei, cresc rata divorturilor, genereaza esecuri scolare, conduc catre o stare de lehamite si zadarnicie, inegalitatile nefiind doar o simpla problema economica, ci o chestiune ce tine de demnitatea si fericirea umana. De asemenea, polarizarea economica distruge sentimentul uniunii nationale \u00eencurajeaza polarizarea politica. Aici, unde fericirea si demnitatea umana ram\u00e2n deziderate tot mai greu de atins, dezbaterea serioasa pe tema inechitatilor economice lipseste. Exemplele ridicole expuse de cei aflati de partea fericitilor tranzitiei (economic vorbind), cu saracii Rom\u00e2niei \u00een rol de spoliatori ai bogatiei nationale (protectia sociala \u00eentr-o tara saraca ar secatui un buget numai bun de contabilizat \u00een firmele si buzunarele celor ce muncesc c\u00e2te 16 ore pe zi si stiu tot timpul sa c\u00e2stige), sunt \u00een stare sa \u00eenabuse din fasa orice discutie serioasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un articol din \u201eInternational Herald Tribune\u201c (Another banana republic, 10 noiembrie 2010, p. 9), Nicholas D. Kristof scrie despre o noua tara intrata \u00een clubul asa-numitelor banana republic. Sunt de notorietate inegalitatile economice care caracterizeaza tarile din aceasta categorie. \u00cen astfel de plutocratii un procent infim dintre cei mai bogati acapareaza mai mult de 20%… Cite\u0219te mai mult »Fundamentul republicilor bananiere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3811,3695,4024,3813],"class_list":["post-5429","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-contribuabili","tag-crize-financiare","tag-economia-romaneasca","tag-venituri"],"views":2098,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5429","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5429"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5429\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5429"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5429"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5429"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}