{"id":5419,"date":"2010-11-25T09:34:20","date_gmt":"2010-11-25T07:34:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5419"},"modified":"2011-11-08T20:15:52","modified_gmt":"2011-11-08T18:15:52","slug":"ajun-identitar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ajun-identitar\/","title":{"rendered":"Ajun identitar"},"content":{"rendered":"

1 ianuarie 2007, data intrarii Rom\u00e2niei \u00een Uniunea Europeana, este o zi de \u201eajun identitar\u201c. Despre aceasta zi ar fi bine sa vorbim nu politic, ci cu folos. Intrarea \u00een Uniunea Europeana nu rezolva amneziile sau lacunele noastre istorice, ci ne ofera sansa institutionala de a le repara. <\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen ultimii ani, la \u00eenceput de decembrie, voci iscusite vorbesc despre \u00eensemnatatea Zilei Nationale sau despre alegerea ei. Ultimii ani au nascut nelinisti privitoare la chestiunea \u201ecine suntem\u201c? \u00centrebarea are valente europene, nu numai rom\u00e2nesti sau post-comuniste. Este o nedumerire pe care Cortina de Fier, globalizarea, noile modele ale sistemului international si terorismul nu au creat-o, ci au sporit-o. Este o dilema alimentata de decapitarile identitare din epoca moderna si contemporana, care au mers paralel cu dezvoltarea salvatoare si inspirata a democratiei si libertatilor. Este, de asemenea, rezultatul faptului ca democratia nu reuseste sa se delimiteze complet de disimulare, iar libertatea sa se debaraseze complet de iresponsabilitate.
\nZiua Nationala a fost, din 1866 p\u00e2na \u00een 1948, o sursa de m\u00e2ndrie si de confort identitar. Astazi ea este doar un instrument, ne\u00eendem\u00e2natic folosit.
\nVa propun sa ne g\u00e2ndim nu la dilema \u201e10 Mai\u201c sau \u201e1 Decembrie\u201c, ci la sensul cuprinzator a patru din \u00eensemnele statalitatii contemporane: Ziua Nationala, stema, bancnota si imnul national. Apartenenta la Uniunea Europeana si la NATO, presiunea globalizarii, precum si slabiciunea unora dintre institutiile nationale vor obliga, poate, tari ca Rom\u00e2nia sa reconsidere simbolurile nationale si sa le transforme \u00een instrumente de producere a binelui. C\u00e2nd am spus \u201evor obliga\u201c, de fapt, am gresit. Rom\u00e2nia nu este obligata la nimic. Tarile trec uneori pe l\u00e2nga ocaziile istorice, fara sa le foloseasca. Democratia, pe care noi am reobtinut-o \u00een anul 1989, este un lucru de pret, fundamental. Dar ea nu obliga la generozitate, tot asa cum libertatea nu obliga la simt al raspunderii. Poti sa fii prosper si egoist, inteligent si rau-intentionat, inspirat si indiferent, fermecator si lenes. Poti sa fii democrat si iresponsabil sau aparator al libertatii si ne-loial tarii tale.
\nOrwell a spus ca \u00een comunism nimic nu era mai imprevizibil dec\u00e2t trecutul. Dar ceea ce Orwell nu a prevazut este ca si pentru democratiile secolului XXI trecutul este uneori \u201eun bun\u201c interpretabil \u00een functie de cum ne aranjeaza politic, la un moment dat. Acesta este izvorul dilemei
\n\u201e10 Mai\u201c sau \u201e1 Decembrie\u201c, si nu datele istorice, ca atare. Greu vei gasi un \u00eenvingator \u00een demonstratia ca \u201e10 Mai\u201c este o zi mai importanta dec\u00e2t \u201e1 Decembrie\u201c. \u201e10 Mai\u201c este mai convingatoare dec\u00e2t \u201e1 Decembrie\u201c pentru ca are traditie de simbol statal, fiind Ziua Nationala l\u00e3sata mostenire de cea mai buna parte din istoria noastra moderna. Tratarea mostenirii ca pe un legam\u00e2nt este reflexul tarilor coerente si stabile.
\nRom\u00e2nia de astazi, stabilind Ziua Nationala la \u201e10 Mai\u201c, nu ar fi mai putin republicana, ci putin mai demna si mai respectabila. Ironia sortii face ca ultimele trei Zile Nationale din istorie, \u201e10 Mai\u201c, \u201e23 August\u201c si
\n\u201e1 Decembrie\u201c sa fie zile cu puternice conotatii regale.
\nAstazi, dupa saizeci de ani de confuzii la nivel institutional, ni se pare irelevant, poate, detaliul acuratetii traditiei. Si \u00eentelegem greu importanta de a pastra continuitatea si coerenta establishment-ului. Tocmai de aceea suntem vulnerabili. Adevarul este ca lucrurile au \u00eenceput sa se \u00eencurce institutional atunci c\u00e2nd Rom\u00e2nia, dupa ce si-a transformat Regele \u00een mecanic auto, a avansat un cizmar \u00een calitate de sef de Stat (e drept, nu a facut aceasta isprava de capul ei). Afirmatia de mai sus nu este o ironie nelalocul ei, ci o \u00eencercare de a condensa \u00een c\u00e2t mai putine cuvinte o tragedie a Statului rom\u00e2n. O tragedie de a carei ad\u00e2ncime suntem putin constienti.
\n\u00cen zilele fierbinti din decembrie 1989, alegerea zilei de \u201e1 Decembrie\u201c si a numelui constitutional de Rom\u00e2nia (\u00een loc de Republica Socialista Rom\u00e2nia) au fost instincte politice, gesturi de conservare a puterii prin evitarea comparatiilor constitutionale st\u00e2njenitoare. Ele au reprezentat un act de provizorat istoric, nu un act altruist de redare a demnitatii si respectabilitatii.
\nDar, oric\u00e2t de precaut si de mestesugit ar fi, un calcul politic ram\u00e2ne fara semnificatie si valoare daca nu serveste interesul national, daca nu este generos si responsabil, daca nu continua firesc mersul lucrurilor.
\n1 Decembrie, zi glorioasa din istoria noastra, este neconvingatoare ca Zi nationala, din cauza ca a fost folosita drept o re-inventare de tip orwellian a trecutului. Tot asa cum orwelliana este si imaginea deplorabila pe care o avem mereu \u00een ziua de 1 decembrie, la Alba-Iulia, cu personalitati publice bucurestene sulfuroase, d\u00e2nd din coate \u00een primul r\u00e2nd, pentru a \u00eemprumuta ceva din legitimitatea istorica a lui Ferdinand si a Mariei, la al caror chip se \u00eenchina ocazional, o ora pe an.
\n\u00cen aceeasi ordine de idei, noi am continuat, dupa 1989, fara macar a ne da seama, sa alteram respectabilitatea statalitatii noastre prin imprimarea pe bancnote a unor chipuri care nu au nimic comun cu sensul monedei nationale. Bancnota este apanajul statalitatii, nu al culturii, ea este un dreptunghi de h\u00e2rtie impregnat cu sens geopolitic. Pe bancnote, prin urmare, este nevoie sa apara chipuri de oameni de Stat. Noi am schimbat orwellian foaia, pun\u00e2nd chipuri culturale dintre cele mai diverse, precum cele ale lui Eminescu, Blaga sau (cred) Enescu. Bancnota nu este un mijloc de \u00eembatosare folclorica. Avem o larga paleta de candidati legitimi pe bancnote, de la Stefan cel Mare si Mihai Viteazu, p\u00e2na la Alexandru Ioan Cuza, Carol I si Fedinand, pentru a nu ne apropia, prea periculos, de
\nMihai I. Dumnezeu sa ne \u00eenteleaga de ce ne trebuie un compozitor pe moneda nationala! Locul lui de onoare este la Atheneul Rom\u00e2n, asa cum locul poetului national este la biblioteca, al lui Nicolae Iorga la Academie, iar al lui Caragiale la teatru. Stiu prea bine ca transferul anumitor prerogative de suveranitate catre Uniunea Europeana va \u00eensemna, \u00een viitor, \u00eenlocuirea bancnotei nationale. Este un gest pe care societatea noastra este gata sa \u00eel faca pentru binele ei. Exemplul dat de mine vorbeste despre instinctul distrugerii si nu are legatura cu \u00eencheierea existentei monedei nationale, \u00een favoarea celei comune europeana.
\nOrwell a ratat sansa de a se naste rom\u00e2n. El ar putea sa roseasca astazi de invidie daca ar trai sa vada cum \u00een Sala Tronului a Palatului Regal din Bucuresti se organizeaza frecvent agape, cocktail-uri si defilee de moda, contra a c\u00e2teva mii de euro. Doriti sa siluiti spatiul sacru al statalitatii rom\u00e2nesti? Nu este nevoie sa fluierati \u00een timpul intonarii Imnului de Stat, nici sa va stergeti pantofii cu steagul tricolor. Este suficient sa dati telefon la Muzeul National de Arta si sa luati masa, contra-cost, \u00een sala \u00een care Regele Carol I tinea pe cap coroana.
\n\u00cen anii \u201870 si \u201880, la Castelul Pelisor \u2013 mi-a relatat recent o muzeografa \u2013 o poeta stingea tigari pe mobila aurita a Reginei Maria, iar un scriitor spargea pahare regale de cristal, izbindu-le de peretii cu lambriuri. Atacul lor nu era la inventar, ci la statalitate. La fel, batjocura de la Sala Tronului nu ofenseaza cultural (de fapt este efectuata de oameni de cultura), ci statal.
\nStemei nationale (prin interventia nemijlocita a unui personaj politico-militar \u00eenca \u00een viata) i-a fost retezata, \u00eentr-o secunda, \u00een decembrie 1989, coroana istorica. Coroana rotunda (\u00eenchisa) este simbolul neat\u00e2rnarii. Ea este, grafic vorbind, ilustrarea unei cetati \u00eenchise, adica stap\u00e2na pe ea. Pastrarea intacta a stemei traditionale a Statului rom\u00e2n modern ar fi un atu al institutiilor de astazi si, implicit, al celor care le conduc. Daca, dupa anul 1989, au \u00eenteles acest adevar Moscova, Sofia, Belgrad, Tbilisi, Podgorita, Budapesta si Varsovia, de ce nu \u00eel \u00eentelege Bucurestiul? Este smecheria noastra mai iute dec\u00e2t memoria noastra?
\nAr merita, daca timpul va permite, sa va uitati pe Internet la stemele statelor Uniunii Europene, compar\u00e2ndu-le cu stema Rom\u00e2niei post-decembriste. Este un contrast frapant, \u00een defavoarea noastra, \u00een primul r\u00e2nd la nivel estetic, si apoi la nivel simbolic.
\nSunt tari care nu si-au schimbat Imnul de Stat timp de sute de ani. De ce ar face-o? Ele nu au nimic de uitat. Noi, da. Un astfel de c\u00e2ntec ar trebui sa fie mai puternic dec\u00e2t bunul nostru plac, fiindca \u00eenmagazineaza forta unui legam\u00e2nt primit de la cei dinaintea noastra. Exista o diferenta \u00eentre \u201eTraiasca Regele\u201c si orice alt c\u00e2ntec de vocatie patriotica, iar importanta acestei diferente o vom simti cur\u00e2nd, c\u00e2nd brand-ul de tara nu va mai fi o oportunitate de piata, ci o urgenta nationala. Brand-ul de tara ar trebui sa fie un instrument asezat utilitar pe acelasi raft cu stema, cu imnul, cu steagul, cu Ziua Nationala si cu una din fetele monedei euro (cealalta fata a monedei, ca si bancnota, va face loc \u00eensemnelor europene). Ar fi interesanta o dezbatere despre spatele monedelor Euro care, dupa cum stiti, ram\u00e2ne \u201enational\u201c si este un prilej de jocuri, comentarii, colectii si simbolism pentru multi europeni, mai ales tineri.
\nSunt convins ca Rom\u00e2nia \u00een Uniunea Europeana, folosind fara complexe de inferioritate instrumentele ce au format-o ca stat modern european, amintindu-si de Carol I, de Coroana, de Fundatiile Regale, de toate \u00eemplinirile Mariei si ale lui Ferdinand I, trec\u00e2nd prin \u201eTraiasca Regele\u201c si pe sub Arcul de Triumf, va fi o Rom\u00e2nie mai puternica, mai pragmatica si \u00een pas cu lumea.
\nOdata cu venirea la Palatul Elisabeta a Familiei Regale, \u00een mai 2001, un lucru a devenit limpede: pentru a vedea Coroana imateriala pe care Regele Mihai o asaza pe crestetul Rom\u00e2niei europene de astazi, nu ai nevoie de ochi, ci de cetatenie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1 ianuarie 2007, data intrarii Rom\u00e2niei \u00een Uniunea Europeana, este o zi de \u201eajun identitar\u201c. Despre aceasta zi ar fi bine sa vorbim nu politic, ci cu folos. Intrarea \u00een Uniunea Europeana nu rezolva amneziile sau lacunele noastre istorice, ci ne ofera sansa institutionala de a le repara. \u00cen ultimii ani, la \u00eenceput de decembrie,… Cite\u0219te mai mult »Ajun identitar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-5419","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1572,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5419","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5419"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5419\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5419"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5419"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5419"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}