A murit un mare poet: Adrian Paunescu. De-ar fi sa-l credem pe \u201edivinul critic\u201c, ar trebui sa spunem odata cu el ca adevarata viata a poetului \u00eencepe dupa moartea lui. \u00censa ideea criticului, frumoasa ca orice mare iluzie, nu i se potriveste: poetul n-a avut rabdarea sa astepte ca posteritatea sa decida asupra lui si, grabit \u00een viata ca si \u00een moarte, si-a apropriat-o curt\u00e2nd-o si \u00eenhat\u00e2nd-o pe toate caile, avuabile si inavuabile. Posteritatea lui Adrian Paunescu \u00eencepe din timpul vietii lui: a facut tot ce se poate si ce nu se poate (\u201eSi ce se mai poate, c\u00e2nd totul se poate?\u201c) spre a o simti, pipai si, ca Arghezi \u00een cautarea divinitatii, sa urle: \u201eEste!\u201c. Dumnezeul lui a fost gloria lui. Fiu al iluziei, \u201e\u00een schimbul gloriei din prima ora\/ poetul iata ca primeste, Doamne,\/ gustul multimii gata sa-l condamne\/ si gelozia ei care-l devora\u201c. Personalitate puternica si complexa, a iubit riscul \u201epe cont propriu\u201c, ca pe nimic altceva: \u201ePericolul e mediul meu firesc,\/ \u00cemi place lupta vailor cu piscul,\/ Nesomnul, \u00eendoiala, lupta, riscul\/ Ma-mbolnavesc si ma-nsanatosesc\/ …\/ Pe mine ma urasc doua extreme \u2013\/ Patatul, castul \u2013 cu aceeasi ura,\/ Ambiguu-mi ies cuvintele din gura\/ De liniste fiinta mea se teme.\/ Oameni perversi, si voi, din dogma casta,\/ Din riscul meu decurge pacea voastra\u201c. Profetice, aceste vorbe din care se \u00eencheaga chiar portretul dublu al poetului \u2013 el \u00eensusi \u201epatatul\u201c si \u201ecastul\u201c exist\u00e2nd sub acelasi \u00eenvelis \u2013 vor face din Adrian Paunescu, \u00een viata si, iata, si imediat dupa moarte, v\u00e2natorul cazut prada v\u00e2natului. Un \u201ec\u00e2ine de v\u00e2natoare\u201c rapus de iepurii, mistretii si pasarile pe care le v\u00e2neaza: \u201eEu sunt un c\u00e2ine de v\u00e2natoare,\/ Tradez v\u00e2natul latr\u00e2nd greoi\/ Prin vaile tulburi prin care treceti\/ Cu pustile-ntinse,\/ Voi, nou-nascutii, fragezii, voi!\/\/ Stiu tot ce este si ce urmeaza\/ Si palariile vi le si vad,\/ Vor sari iepuri, mistreti si pasari,\/ Pe vaile lumii va fi prapad.\/\/ Albi si sportivi si cu ochii albastri\/ Veniti din urma, de p\u00e2sla si piatra,\/ Soptiti, hohotiti, chicotiti sau taceti,\/ \u00cen vreme ce gura mea latra.\/\/ Iata, ies iepurii si ies mistretii,\/ Ursii se leagana, vulpile ard,\/ Voua va bubuie pustile-n s\u00e2ngele lor:\/ Mie mi-e mila si cald.\/\/ Si stiu ce vine: ca din greseala\/ Un glont din spate o sa ma omoare\/ Si v\u00e2natorii tineri vor pl\u00e2nge\/ Pe fostul c\u00e2ine de v\u00e2natoare\u201c.
\nPremonitorii, semnalele poetului \u00eesi vadesc din plin temeinicia: posteritatea lui Adrian Paunescu \u00eencepe ur\u00e2t. \u00cencepe cu un cor cacofonic \u00een care se amesteca hilar si penibil vocile ragusite ale adulatorilor de cenaclu si de circumstanta cu ale detractorilor \u00eenveninati de ura care, cum zice unul dintre ei, gasesc \u201eobscena\u201c urcarea trupului ne\u00eensufletit al poetului pe scena Ateneului Rom\u00e2n si \u00eengroparea lui la picioarele lui Eminescu. \u00cei stia prea bine poetul cu inima ca un tragaci de arma pe acesti bugetari ai curajului si functionari ai urii de porunceala prezenti la datorie \u00een toata istoria rom\u00e2nilor. Detestabilei specii, poetul i-a dedicat un poem antologic, \u201eBiografia unui sedentar\u201c, unde-l pune sa vorbeasca \u00een nume propriu pe unul dintre acesti cotizanti la fondul de ura nationala: \u201eCal priponit de sacul cu graunte,\/ Asa mi-a fost, asa \u00eemi e ursita,\/ Saraca mama mea, nefericita,\/ Fugea pe-un c\u00e2mp, o veste sa anunte.\/\/ C\u00e2nd eu m-am nazarit \u00een al ei s\u00e2nge,\/ Gonit de-o spaima si latrat de-un c\u00e2ine,\/ Om azi, c-un lant legat de a lui p\u00e2ine,\/ Cal priponit de-un sac care-l constr\u00e2nge.\/\/ Copiii mei nasc\u00e2ndu-se, \u00een mine,\/ mai friguroasa se-ntinse frica,\/ Cal priponit de-un sac fara rusine,\/ Mi-i sacul botnita, nu zic nimica.\/\/ Sederea-mi place, hrana \u00eemi e viciu,\/ Liber m-ar face poate numai biciul\u201c. Arghezian \u00een sarcasmul sau nimicitor, un asemenea poem, alaturi de multe altele, confirma cu asupra de masura una din laturile personalitatii lirice a lui Adrian Paunescu, semnalata de mult de sagacele critic si istoric literar Serban Cioculescu: \u201eAcesta este Adrian Paunescu, poetul \u00een care cred ca nu m-am \u00eenselat vaz\u00e2nd cel mai vrednic urmas al poetului Tudor Arghezi.\u201c \u00censa Adrian Paunescu este \u201evrednicul urmas\u201e al multor altora din marii poeti ai literaturii rom\u00e2ne, si nu numai. \u00cen partea rezistenta si durabila a multei lui creatii rasuna \u201evoci\u201c adunate de peste tot: de la Bolintineanu si Heliade la pasoptisti, \u201eoamenii \u00eenceputului de drum\u201c, cum memorabil i-a numit Paul Cornea \u00eentr-un studiu fundamental, p\u00e2na la romantici si postromantici, moderni si modernisti, Eminescu, Macedonski si Cosbuc, Goga si Arghezi, Bacovia si Beniuc. Nu-i strain flautul lui bolnav de lirica rusilor Maiakovski, Esenin ori Evtusenko. Un soare negru al melancoliei nervaliene poate fi zarit si simtit deseori, chiar si \u00eentr-unele din cele mai revarsate poeme ale \u201ec\u00e2ntaretului revolutionar\u201c ce s-a dorit sa fie \u00eendemn\u00e2nd, prea optimist, \u201enu-ti poate pune nimeni catuse peste t\u00e2mple,\/ si chiar de ti le-ar pune ti s-ar preface-n laur,\/ Ai fost adus pe lume sa scoti din m\u00e2zga, aur,\/ Fii fericit de drama ce sta sa ti se-nt\u00e2mple.\u201c N-a fost, ca multi altii, \u201echirias cu ora\u201c \u00een inima cetatii, dar, veritabil \u201eDon Quijote valah\u201c, si-a luat adesea dorintele drept realitati si a avut nebunia de sorginte poetica de a crede ca vede \u00een aburul straveziu al iluziei chiar \u201epam\u00e2ntul fagaduintei\u201c: un idealist si un romantic incurabil din specia \u201earzatorilor nebuni\u201c ce s-au lasat mistuiti p\u00e2na la capat si fara rest de flacara \u00een care s-au aruncat cu capul \u00eenainte.
\nPoetul nu poate fi despartit de om, unul este oglinda celuilalt.. Va fi probabil imposibil sa \u00eempartim exact pe talgerele posteritatii masura \u00een care si-a instrumentalizat poezia pun\u00e2nd-o \u00een slujba propriei ascensiuni sociale si politice ori, dimpotriva, gradul p\u00e2na unde pozitia pe care puternica lui personalitate si-a cucerit-o a fost nu mai mult dec\u00e2t o \u201ep\u00e2rghie\u201c pusa \u00een serviciul poeziei propriu-zise si al adevarurilor purtate \u00een si printre r\u00e2ndurile ei. De ce-ar fi, pe de alta parte, blamabil ca acest poet contradictoriu si de nestap\u00e2nit si-a v\u00e2nat ca un \u201ec\u00e2ine de v\u00e2natoare\u201c gloria si posteritatea, c\u00e2ta vreme \u00een urma acestei v\u00e2natori ram\u00e2nem cu asemenea versuri memorabile prin care trece un val de v\u00e2nt din psalmii arghezieni: \u201eV\u00e2natul are ochii vineti, v\u00e2natul naluceste-n tufe,\/ sa fie nor ce-i \u00eenconjoara fuga si sclipatul! Pornim,\/ \u00eencep toate aceste boturi sa caute si sa rasufle,\/ v\u00e2natul are s\u00e2nge iute si \u00eentelege ca pornim.\/\/ Si se ascunde, iata-l, Doamne, \u00een fata, tot mereu \u00een fata,\/ prin faldurile-nrourate norocul e c\u00e2t poate fi,\/ o clipa \u00eenvelisul fugii \u00een doua laturi se dezgheata\/ si ochii vineti se arata din doua negre scaf\u00e2rlii.\/\/ Fugim si cautam, si p\u00e2na \u00een clipa cea groasa c\u00e2nd se-mparte\/ v\u00e2natul \u00eempuscat, noi nu stim spre care loc si timp pornim,\/ ce parte-o sa ni se cuvina, atunci, din toata-aceasta moarte,\/ de suntem c\u00e2ini de v\u00e2natoare, v\u00e2nat sau v\u00e2natori. Pornim.\u201c? Doar un mare poet, \u201earghezian\u201c sau, daca doriti, \u201ebacovian\u201c \u00eesi poate stinge, \u00een clipele fericite ale inspiratiei lui entuziasmele si \u00eenaltarile \u201emacedonskiene\u201c cu o lacrima a melancoliei, a deznadejdii si a ratacirii \u00eentr-o v\u00e2natoare confuza, fara tel si fara sf\u00e2rsit. Cu siguranta, Adrian Paunescu este un poet de antologie: cititorul onest si de gust sigur va da singur ori ajutat peste kilogramul de aur pur din tona de minereu ce ram\u00e2ne posteritatii ca sa-i dea ocol.
\nUnul dintre cei mai fini si mai subtili degustatori ai poetului este un mare prozator: Eugen Barbu. Autorul \u201ePrincepelui\u201c a vazut \u00een poet si \u00een poezia lui ceea ce multi critici s-au facut ca nu vad: \u201eLa prima vedere s-ar parea ca programarea sau destinul lui Adrian Paunescu ar fi, \u00een primul r\u00e2nd, acela de a comunica, prin poezie, autorul traind intense experiente de cunoastere pe care le atribuie si altora. Fiind dotat cu o puternica tendinta moralizatoare, el \u00eencearca sa transpuna aceste experiente \u00een plan social, adica sa le faca eficiente, e vorba deci mai cur\u00e2nd de transmitere dec\u00e2t de comunicare, deoarece poetul nu se confunda nicio clipa cu ceilalti, pastr\u00e2ndu-si inalterata \u00eentreaga personalitate; el statueaza, emite aprecieri, da decrete; e mai cur\u00e2nd pontif intolerabil dec\u00e2t tribun comprehensiv (…); poetul revine la statutul decretativ, desi uneori el ne pare nu un legislator, \u00een adevaratul \u00eenteles al cuv\u00e2ntului, ci un dionisiac. El nu construieste silogisme, ci se daruie pe sine \u00eentr-un elan mistic, crez\u00e2nd ca jertfa-i simbolica va servi omenirii. Instinctul sau gregar e dublat \u00een mod tragic de o mare \u00eensingurare (…) O fata surprinzatoare la acest poet baladesc este meditatia pe fondul reveriilor. Un militant \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een ragazuri asupra problemelor existentei, iata ceva mai rar, dar nu mai putin interesant la Paunescu\u201c. Mai departe, Eugen Barbu vorbeste despre un Paunescu al \u00eendoielii si al nelinistii care pun riduri, uneori ad\u00e2nci, pe \u201edomeniile \u00een care ar putea pretinde ca detine anumite certitudini\u201c si, \u00een fine, Adrian Paunescu \u201eflirteaza cu dragostea si moarte, \u00eentr-un excurs \u00eencercat de Eminescu, Bacovia si Rainer Maria Rilke\u201c. \u00cel compara pe omul care a cucerit si ametit cu magnetismul sau o generatie \u00eentreaga cu \u201eun Rastignac sosit de la B\u00e2rca, \u00een tenisi si cu basc pe frunte, abia scapat din urma oilor pe care le-a dus la c\u00e2mp\u201c, pentru ca, \u00eentr-o imagine elocventa prin sugestie si forta de caracterizare sa-si \u00eentregeasca memorabilul portret: \u201eActor el \u00eensusi, Adrian Paunescu stie sa-si \u00eensoteasca poezia de grandilocvente si de retorici, cum va fi facut probabil Victor Hugo. Locul sau este pe un munte, \u00eentr-un desert sau \u00een pietele publice unde auditoriul este zguduit de torentele sale lirice ca de un uragan neobosit. Cuvintele lui sunt fulgere\u201c. Adevaratul Adrian Paunescu va fi, \u00een posteritate, poetul care si pe un munte sau mai ales \u00eentr-un desert \u00eesi va \u201ezgudui\u201c auditoriul imaginar si imaginat cu poemele lui antologice culese din tona de minereu aurifer ce sta \u00eentreaga sub ochii celor ce vin si vor veni.<\/p>\n
Fondul National de Ura<\/strong> A murit un mare poet: Adrian Paunescu. De-ar fi sa-l credem pe \u201edivinul critic\u201c, ar trebui sa spunem odata cu el ca adevarata viata a poetului \u00eencepe dupa moartea lui. \u00censa ideea criticului, frumoasa ca orice mare iluzie, nu i se potriveste: poetul n-a avut rabdarea sa astepte ca posteritatea sa decida asupra lui si,… Cite\u0219te mai mult »\u201e\u00cen vreme ce gura mea latra…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[550,4023],"class_list":["post-5414","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-paunescu","tag-poeti-romani-contemporani"],"views":3024,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5414","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5414"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5414\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5414"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5414"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5414"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nData afara pe usa, dictatura se \u00eentoarce pe fereastra: dictatura urii. Nu-i nicio surpriza \u00een faptul ca uneori agitatorii urii se recruteaza si din r\u00e2ndul elitei, al unor intelectuali cu minte multa si toba de carte. Despre \u00eensusi marele Nicolae Iorga cineva a spus: da, dl Iorga are multa minte, dar nu toata buna! Asa si cu cei c\u00e2tiva intelectuali care, cu ocazia mortii si a funeraliilor unui poet proeminent ca Adrian Paunescu, au gasit de cuviinta sa arunce un pumn de noroi si otrava peste mort si peste opera lui: da, sunt ei toba de carte, dar la ce le-a folosit?! Pe acesti gropari de elita, necuviinciosi si impii, \u00eei numesc cotizanti la fondul cel mai prosper al Rom\u00e2niei eterne: Fondul National de Ura. Trezit deodata din somn de moartea lui Adrian Paunescu, dl Andrei Cornea se freaca la ochi si exclama \u00een revista unui grup de \u201edialog social\u201c: \u201eNoi, intelectualii, ne-am razboit adesea stabilind grade \u00een rezistenta prin cultura sau vorbind despre colaborationism prin tacere. O, vai, ce eroare tactica! Abia acum am vazut c\u00e2t de rau ne alesesem tintele si c\u00e2t de puritan-utopice ne erau distinctiile! \u00cei vedeam pe Mircea Cartarescu, pe Liiceanu, pe Noica sau pe noi \u00eensine si formulam judecati aspre, dar uitasem de Adrian Paunescu si Eugen Barbu!\u201c Trezit \u00een fine din somnul dogmatic si elitist de uimitoarea disparitie, dl Cornea, ca un veritabil bugetar al curajului, regreta ca s-a \u201erazboit\u201c cu ai sai si, \u00eentr-o revista de \u201edialog social\u201c (!) instiga la un razboi contra mortului si la o cruciada contra unui adversar intrat \u00een pam\u00e2nt, \u00eengropat la picioarele nicidecum la umarul lui Eminescu! Ce \u201eblasfemie\u201c! I-as atrage respectuos atentia acestui ilustru carturar al nostru indignat de simpla alaturare a lui Paunescu Adrian de Eminescu Mihai, ca \u00een practica istoriei si criticii literare exista \u201eur\u00e2tul\u201c obicei al filiatiilor si comparatiilor ce nu califica ori certifica valori si ierarhii, dar semnaleaza afinitati si stabilesc familii de spirite.
\n\u00cempotriva parerii intratabile a d-sale ca \u201ePaunescu n-a fost dec\u00e2t un poet sentimental minor\u201c care n-are ce cauta l\u00e2nga Eminescu, \u00eel voi cita pe eminentul critic si calmul analist literar Gabriel Dimisianu care, relu\u00e2ndu-si o mai veche opinie, scrie \u00eentr-o frumoasa pagina din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: \u201eSa remarcam bogatia registrelor, a temelor, a motivelor, a ecourilor de epoci poetice rasun\u00e2nd parca toate de-odata sub cupola imensa a liricii paunesciene. Si Heliade, si pasoptistii, si Eminescu, si Cosbuc, si Goga, si Arghezi, si Bacovia, si Beniuc, si Jebeleanu, si altii mai noi coexista \u00een acest poet, dar sa precizez repede ca nu \u00een sensul comun al captarii de influente, ci \u00een acela a unei asimilari \u00eendragostite, daca pot sa vorbesc astfel. Adrian Paunescu vibreaza afectiv \u00een spatiul de sensibilitate pe care prezenta lor \u00eel creeaza, \u00eei iubeste pe acesti mari lirici rom\u00e2ni care, toti, sunt directorii sai de constiinta literara (…) Acest Victor Hugo al nostru, cum \u00eemi amintesc ca a fost numit, ni se \u00eenfatiseaza ca un spirit \u00een care patima actiunii, setea de afirmare orgolioasa a eului, fortificata sa confiste tot ce este \u00een jur p\u00e2na la anulare, nu s-a stins, dar suporta corijari aduse la ivirea unui sentiment nou: al fragilitatii fiintei biologice si al inconsistentei unor lupte la al caror capat \u00eenvingatorul constata ca nu a cucerit dec\u00e2t cetati de abur, iar singura certitudine \u00eei este singuratatea\u201c.
\nNu pot dec\u00e2t sa-l depl\u00e2ng pe ilustrul carturar Andrei Cornea pentru ca, opac la aceasta \u201easimilare \u00eendragostita\u201c despre care vorbeste at\u00e2t de comprehensiv Gabriel Dimisianu, vadeste o trista infirmitate receptoare, anume aceea de a nu simti si pretui afinitatile literare si familia de spirite careia \u00eei apartine poetul Adrian Paunescu \u2013 un stranepot, un nepot sau un var daca nu si un frate cu toti cei evocati si numiti de criticul nostru. Cu privire la optiunile politice ale poetului care at\u00e2ta \u00eel indigneaza pe dl Cornea cu ocazia mortii lui Adrian Paunescu, ce sa zicem? Ca a fost \u201emarele pontif\u201c al cui spune domnia sa ca a fost Adrian Paunescu \u2013 iata o chestiune asupra careia parerile pot diferi, dar orice parere am avea esential ram\u00e2ne tonul care face muzica si stilistica prin care aprobam sau respingem adeziunile poetului. Alarma t\u00e2rzie si instigatoare a dlui Andrei Cornea e contraproductiva: \u00eei atrag atentia ca, totusi, poetul Adrian Paunescu a murit si ca a fost \u00eengropat \u00een pam\u00e2nt, la picioarele lui Eminescu. Daca n-am \u00eendraznit s-o facem \u00een timpul vietii lui, ne putem desparti de acest \u201ecoautor al cultului lui Ceausescu\u201c si altfel dec\u00e2t cotiz\u00e2nd tardiv la blestematul Fond National de Ura. \u00cei opun dlui Cornea doua exemple contrare tonului si stilisticii dumisale \u00een aceasta privinta. \u00cent\u00e2i, pe al criticului incontestabil Nicolae Manolescu. Not\u00e2nd si el \u201econtradictiile\u201c lui Paunescu si rolul de cioplitor la cultul personalitatii, \u00eempreuna cu \u201elirismul persuasiv\u201c si \u201ezanganitul de sabii\u201c din lirica patriotica si cetateneasca a acestuia, criticul \u00eei recunoaste poetului, cu raceala-i caracteristica, dar \u00een spiritul adevarului, o anumita forma de rectitudine a lui Adrian Paunescu: \u201e\u00cempotriva celor care \u00eel lauda sau \u00eel blameaza astazi la fel de fara masura, suntem obligati sa c\u00e2ntarim lucrurile cu toata obiectivitatea. Si sa recunoastem ca nu i-a placut \u00eentotdeauna sa stea sub vremi. S-a revoltat uneori \u00eempotriva vremilor si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u00eempotriva lui \u00eensusi\u201c. Al doilea exemplu de privire pe c\u00e2t se poate de senina si obiectiva vine din partea unui ziarist si scriitor eminent, Cristian Tudor Popescu, oponent deschis al lui Adrian Paunescu de pe c\u00e2nd acesta mai traia si cu care a avut de-a face: \u201eNe-am \u00eent\u00e2lnit de c\u00e2teva ori\u201c \u2013 scrie acesta \u00een \u201eG\u00e2ndul\u201c -, \u201eam vorbit, am facut emisiuni de televiziune memorabile \u00eempreuna. Doua drumuri se deschideau mereu \u00eentre noi: unul al literaturii, al culturii pe care mergeam alaturi de Adrian Paunescu fara sa sovai, respir\u00e2nd \u00een acelasi ritm cu el, cuprins de o stare rara de bine, ating\u00e2ndu-mi sufletul de al lui; celalalt, al politicii, al comportamentului social si moral, unde pasii nu ni se potriveau aproape niciodata\u201c. Mi se pare ca e singurul comportament cultural corect, civilizat si curat, mai cu seama venind din partea autorului unui rasunator articol despre \u201eMari scriitori, mari ticalosi\u201c: daca a spune adevarul este obligatoriu, asta nu \u00eenseamna nicicum ca adevarul este totuna cu dreptatea. Adevarul despre Adrian Paunescu, si despre multi altii, nu poate cautiona nedreptatea urii, a scoaterii si excluderii lui din literatura, din cultura si din familia de spirite care l-a consacrat. Ar fi o mare nedreptate sa-l micsoram pe poet \u2013 unul mare \u00een clipele lui de gratie! \u2013 din respect neghiob pentru adevar. O fi umbl\u00e2nd deseori adevarul cu capul spart, dar nici adevarul nu-i facut spre a sparge cu el capul viilor ori al mortilor. Ca sa nu mai spunem ca ura nici
\nn-are nevoie de adevar. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"