Suntem \u00eenfometati sa aderam la modele. Ne arde setea sa ne \u00eensotim cu eroii. Ne dam \u00een v\u00e2nt sa accedem la altitudinea zeilor. Ne lasam fascinati de reusita celor \u201eexceptionali\u201c. Oamenii intervalului, cei multi si aidoma noua, reprezentantii mass-media, ne lasa reci. Cautam neabatut o p\u00e2rghie, o \u00eemprejurare, un noroc astfel \u00eenc\u00e2t sa ne disociem de \u201egloata\u201c pentru a pasi, aroganti si fericiti, \u00een \u00eemparatia celor \u201ealesi\u201c si \u201ecanonici\u201c. Sa fie un fapt de mirare aceasta asiduitate \u00een a ne detasa? Sa tina de nefiresc propensiunea noastra, sau macar a celor mai multi dintre noi, de a cauta cu aviditate statutul de \u201efara pereche\u201c? Evident si strident, nu. N-am fi noi \u00eensine daca am proceda altfel. G\u00e2ndirea magica este o moneda curenta a functionarii noastre psihice. Cu totii suspinam dupa umbrela protectoare a unui \u201etatuc\u201c omnipotent, ultracompetent si mai ales dispus sa ne delege o parte din excelenta sa.
\nNici \u00een tenis lucrurile nu stau diferit. Nici macar acolo \u2013 poate mai ales acolo. De ce as dori, eu, fan al sportului alb, sa seman cu Victor Crivoi ori cu Marcel Granollers, doi onorabili sportivi, dar insi care nu se remarca prin nimic, oameni capabili sa produca uneori o surpriza, elimin\u00e2nd un favorit ori un campion \u2013 dar nu mai mult de-at\u00e2t? Nu e mai natural, mai \u00een firea lucrurilor, sa doresc, potopit de entuziasm, sa ma aseman cu Nadal, Federer sau Murray? De ce sa copiez dreapta lui Hanescu, daca modelul maxim este forhand-ul lui Federer ori liftul nebun al st\u00e2ngaciului Rafa? De ce sa suspin dupa serviciul lui Ungur, c\u00e2nd del Potro, Murray si Roddick sunt modelele maxime \u00een domeniu?
\nPornind de la aceste sumare alegatii despre nevoia noastra de a ne identifica, pe c\u00e2t se poate, cu niste ilustre figuri ale tenisului, nu cu jucatorii intervalului, cei de dincolo de prima suta mondiala a clasamentului ATP, cred ca o sumara curiozitate legata de felul \u00een care traiesc, g\u00e2ndesc si evolueaza, inclusiv \u00een plan financiar, \u201eceilalti\u201c tenismani, care nu sunt iubiti de adierea geniului sau atinsi de aripa norocului, nu ar fi deloc lipsita de legitimitate… Sf\u00e2rseam interventia de saptam\u00e2na trecuta invoc\u00e2nd o curiozitate similara, doar ca nitelus mai competenta, \u00eentruc\u00e2t era manifestata de cineva din interiorul fenomenului, cea a francezului Fabrice Santoro. Mai mult, Battling Fab nu avea doar \u00eentrebari, ci si raspunsuri, el \u00eensusi nefiind unul dintre supercampionii sportului alb, ci doar un talentat si foarte experimentat player…
\nIata cum vede chestiunea financiara a sportivilor din \u201einterval\u201c acest \u00eentelept din Hexagon: \u201eCeilalti tenismani, altii dec\u00e2t primii zece-douazeci, nu pot conta dec\u00e2t pe rezultatele lor pentru a-si apropia c\u00e2stiguri din premiile oferite la turnee. Turneele de Grand Slam sunt de departe cel mai bine remunerate: Open-ul australian ofera 800 000 de euro c\u00e2stigatorului, Roland Garros-ul 1 000 000 de euro. Sunt cifre exorbitante, dar unii dintre jucatori se pl\u00e2ng, estim\u00e2nd ca sumele orientate catre cei care fac realmente spectacolul pe teren sunt prea mici din perspectiva veniturilor realizate de organizatorii turneelor. \u00cen afara celor patru mari turnee cunoscute, competitia de la Dubai este una dintre cele mai cautate: acolo se livreaza c\u00e2stigatorului nu mai putin de 300 000 de euro.
\nTenismanul este un profesionist, un \u00abmuncitor\u00bb independent, a carui cariera dureaza \u00een medie zece ani. Din acest punct de vedere, eu sunt \u00eenca o data o exceptie, caci am devenit profesionist \u00eenca din 1989. \u00cen doua decenii de cariera ATP premiile obtinute de la turnee s-au ridicat la un nivel de 300 000 de euro \u00een medie pe an. Fireste, noi, jucatorii, cheltuim pe taxe, pe salariile antrenorului, preparatorului fizic, kinetoterapeutului, apoi pe biletele de avion, pe hoteluri si restaurante…
\nUn anumit procent al c\u00e2stigurilor din turnee este depus \u00eentr-un fond care ne va permite o pensionare la v\u00e2rsta de patruzeci si noua de ani, iar acest interval de gratie dureaza douazeci de ani, p\u00e2na la saizeci si noua de ani. La patru ani dupa ce majoritatea angajatilor francezi \u00eesi primesc pensia legala, tenismanii nu mai au drept de pensie. Oamenii care fac acest calcul trebuie sa tina seama ca un jucator de tenis moare t\u00e2nar. Pentru a beneficia de aceasta pensie, jucatorul trebuie sa dispute douasprezece turnee majore pe an, timp de cinci ani. Eu am disputat vreme de doua decenii o duzina de competitii importante \u00een fiecare an.
\nLa c\u00e2stigurile rezultate \u00een urma participarii la turneele din circuit se adauga si primele pentru demonstratii. \u00cen functie de valoarea sa, stabilita \u00een functie de clasamentul computerizat ATP, dar si de capacitatea de a umple sala cu public, tenismanul este mai bine sau mai putin bine platit ca sa participe. Pot sa spun ca m-am temut tot timpul \u00een \u00eendelungata mea cariera ca sa nu ma accidentez, astfel \u00eenc\u00e2t sa fiu nevoit sa nu-mi pot exercita meseria. Pentru asta mi-am asigurat trupul, dar de mai multi ani nici o societate de asigurari nu mai accepta sa colaboreze cu mine pentru ca as fi prea \u00een v\u00e2rsta. Pe de alta parte, chiar si retras din activitate, un tenisman nu paraseste cu totul terenul competitional si poate beneficia de posibilitatea de a lua parte la meciuri demonstrative. Cei mai valorosi pot solicita sume nebunesti, uneori ajung\u00e2nd chiar la un milion de euro pe turneu. Dar c\u00e2ti pot plusa \u00een acest fel? Uite cum stau lucrurile \u00een realitate. Un jucator de pe locul 150 mondial este un sportiv de excelenta calitate. El izbuteste sa traiasca de pe urma sportului, transformat \u00een meserie, pe care-l practica, \u00eensa o face cu dificultate, fara sponsor, fara meciuri demonstrative si mai ales fara recunoastere publica. Pe plan mondial, doar 10-15 jucatori ajung sa c\u00e2stige sume imense, iar cincizeci din ceilalti traiesc chiar bine din tenis. E foarte putin. Eu recunosc ca am avut norocul sa fac parte din cei alesi\u201c (op. cit., pp. 78-79).
\nPrea multe nu cred ca ar mai putea fi spuse, \u00een urma unui asemenea excurs. Fabrice ridica voalul de pe o realitate doar implicita, la care mai nimeni nu face referire. Noi, fanii de r\u00e2nd, ne \u00eennebunim dupa ce vedem la televizor, transmisiuni ale meciurilor unor campioni din turneele de Grand Slam sau de Masters Series. Acolo, \u00een gradenele de pe Rod Laver Arena sau de pe Philippe Chatrier, privim avizi \u201earmatele\u201c de apartinatori ai lui Federer, Nadal, Djokovici si Murray. Eu \u00eensumi am stat l\u00e2nga staff-ul tehnic al lui Andy Murray si David Nalbandian. Dar c\u00e2ti dintre tenismanii de dincolo de locul 70-80 mondial \u00eesi pot permite sa plateasca deplasarea si \u00eentretinerea unor astfel de efective umane? Ce se \u00eent\u00e2mpla cu the rest of the people? La aceste \u00eentrebari a raspuns, cu curaj si \u00eentelegere, cu solidaritate si luciditate, Fabrice Santoro, dezvaluind aspecte putin cunoscute din viata tenismanilor care nu fac parte din topul mondial. Dupa c\u00e2t se pare, tenisul profesionist este un lac cu ape ad\u00e2nci si tulburi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Suntem \u00eenfometati sa aderam la modele. Ne arde setea sa ne \u00eensotim cu eroii. Ne dam \u00een v\u00e2nt sa accedem la altitudinea zeilor. Ne lasam fascinati de reusita celor \u201eexceptionali\u201c. Oamenii intervalului, cei multi si aidoma noua, reprezentantii mass-media, ne lasa reci. Cautam neabatut o p\u00e2rghie, o \u00eemprejurare, un noroc astfel \u00eenc\u00e2t sa ne disociem… Cite\u0219te mai mult »Santoro: cu doua m\u00e2ini (12)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3488],"class_list":["post-5399","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-santoro"],"views":1928,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5399","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5399"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5399\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5399"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5399"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5399"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}