\u201eTotul traieste prin propria sa armonie\u201c
\nXunzi<\/p>\n
Pentru prima oara de c\u00e2nd face clasamentul celor mai puternici oameni din lume, revista \u201eForbes\u201c a plasat pe locul \u00eent\u00e2i pe altcineva dec\u00e2t pe presedintele SUA, si anume, pe presedintele Chinei. Stiu ca sunt foarte multi oameni din lume, inclusiv, din Rom\u00e2nia, care nu au auzit \u00een viata lor de Hu Jintao. Ca multi alti conationali ai sai, presedintele Chinei nu este un rasfatat al televiziunilor europene si americane si nu este o \u201evedeta\u201c politica nici macar \u00een tara lui (de altfel, desi conducatorilor partidului li se arata destule dovezi de respect, \u00een toate ocaziile oficiale, \u00een China nu exista cultul personalitatii), \u00een felul \u00een care domnii Sarkozy, Obama, Berlusconi sau Basescu sunt \u00een tarile lor (pastr\u00e2nd proportiile pentru fiecare caz \u00een parte si raportat la influenta fiecareia dintre tari, \u00een lume, evident); de altfel, multi analisti contesta chiar prezenta lui Hu \u00een fruntea acestui top, av\u00e2nd \u00een vedere ca el este, de fapt, doar exponentul, interfata pentru lume a unui mare grup de oameni puternici: conducerea comunista chineza. De fapt, domnul Hu este simbolul fortei unei tari care va deveni, din toate punctele de vedere, nu \u00een foarte multi ani, cea mai mare putere globala. China are o uriasa dorinta de a-si afirma puterea pe toate planurile. La toate conferintele \u00een care am \u00eent\u00e2lnit o delegatie chineza, aceasta era, \u00eentotdeauna, nu doar cea mai numeroasa, dar si cea mai bataioasa \u00een a-si apara punctele de vedere si cea mai bine pregatita pentru situatiile conflictuale. Desigur, principalul avantaj al chinezilor \u00eel constituie numarul lor, mai exact, numarul celor care muncesc. Dornici sa \u00eesi arate public puterea, chinezii se ofera sa organizeze conferinte, congrese, expozitii, campionate si orice alte asemenea manifestari care ar putea dovedi \u00een fata lumii importanta si realizarile Chinei. Domeniul muzeelor nu constituie o exceptie. Dupa recent \u00eencheiata Expozitie Universala, Shanghai a gazduit saptam\u00e2na trecuta si conferinta trianuala a celei mai mari organizatii din lume \u00een domeniu: Consiliul International al Muzeelor (ICOM). Desi este o organizatie neguvernamentala, fiind partener strategic al unei organizatii guvernamentale (UNESCO), pentru domeniul muzeelor, ICOM nu este ferit de influenta politicii. Si \u00een aceasta organizatie, delegatii din tarile arabe ignora delegatia israeliana, delegatiile din tarile scandinave, ca si cele din statele latino \u2013 americane, voteaza \u00eentotdeauna \u00een bloc, olandezii \u00eei sprijina pe sud-africani, britanicii pe australieni, austriecii pe germani etc. Totusi, dincolo de simpatii si antipatii, se contureaza dorinta de a stabili o agenda comuna pentru muzeele lumii.
\nTema conferintei de la Shanghai, \u201eMuzeele pentru armonia sociala\u201c, este, din aceasta perspectiva, un deziderat al profesionistilor. Chinezii au ales aceasta tema pentru ca este \u00een ton cu filozofia confucianista, dar ea a st\u00e2rnit interesul tuturor specialistilor. Nu doar din acest motiv, \u00een China au ajuns peste 3.300 de participanti, fac\u00e2nd din aceasta conferinta, cea mai mare reuniune a specialistilor \u00een domeniul muzeelor, din istorie . Chiar daca limbajul participantilor este comun (\u00een cele trei limbi oficiale ale ICOM, engleza, franceza si spaniola, ca si \u00een celelalte trei limbi utilizate, \u00een mod exceptional, \u00een acest an \u2013 chineza, rusa si japoneza), problemele nu sunt chiar aceleasi. Cum altfel dec\u00e2t cu mirare pot sa auda delegatii germani, de pilda, t\u00e2nguielile colegilor albanezi care se pl\u00e2ng ca mai nou toate numirile de directori de muzee se fac pe criterii politice? Cum sa nu se mire muzeografii americani auzind ca cei din Moldova nu au calculatoare pentru rularea programelor de inventariere a bunurilor muzeale? Exagerez, desigur, pentru ca mirarile nu erau chiar asa de mari. \u00cen schimb, \u00eencercarile de solidarizare a muzeelor bogate cu cele sarace nu au lipsit si unele au trecut de faza declaratiilor binevoitoare, \u00eencerc\u00e2nd sa ilustreze ideea ca muzeele sunt actori ai armonizarii societatii nu numai pe plan local, ci si la nivel international.
\nNu \u00eemi propun sa discut aici subiectele abordate la conferinta ICOM, nu doar pentru ca aceasta ram\u00e2ne una dedicata unui cerc p\u00e2na la urma restr\u00e2ns, al specialistilor, ci si pentru ca ar fi imposibil sa amintesc fie si numai temele principale ale comunicarilor prezentate \u00een cele peste treizeci de sectiuni desfasurate simultan, pe parcursul conferintei. Foarte interesant mi s-a parut, \u00eensa, ce se \u00eent\u00e2mpla acum \u00een muzeele Chinei. O tara cu o populatie de cincisprezece ori mai mare dec\u00e2t cea a Germaniei si cu un teritoriu de douazeci si sase de ori mai mare, China are de trei ori mai putine muzee dec\u00e2t statul european. Lucrul nu este de mirare, daca avem \u00een vedere faptul ca \u00een China muzeele erau considerate, p\u00e2na acum douazeci de ani \u00eenca, mai degraba institutii de propaganda dec\u00e2t lacasuri de cultura. Dar, ca \u00een at\u00e2tea alte domenii, si \u00een cel al muzeelor, partidul a hotar\u00e2t necesitatea modernizarii, a alinierii tarii la standardele civilizatiei occidentale. Aceasta nu \u00eenseamna, \u00eensa, \u201eoccidentalizarea\u201c Chinei. Cel putin, \u00een momentul de fata, majoritatea conducerii chineze se pronunta pentru mentinerea unei \u201ecai chineze\u201c de dezvoltare. Deocamdata se adopta formele culturii occidentale: institutii, structuri, mode, aparente. T\u00e2nara generatie se straduieste sa \u00eenvete engleza, asa cum muzeografii chinezi \u00eencearca sa aduca muzeele lor la un anumit nivel de corespondenta cu suratele europene si americane. Aceasta noua \u201erevolutie culturala\u201c, desfasurata \u00een sens opus celei de acum peste patru decenii, se face, ca si aceea, \u00een pas accelerat, tara \u00eencerc\u00e2nd sa recupereze, \u00een doua decenii, timpul pierdut \u00een ultimul secol. \u00cen fiecare an, \u00een China, se deschid o suta de noi muzee, de cinci ori mai multe dec\u00e2t \u00een Germania. Desigur, majoritatea cov\u00e2rsitoare sunt organizate de stat sau de autoritatile locale. Totusi, au aparut si initiativele private, cum este cazul muzeului \u00een aer liber, inaugurat recent pe o suprafata de numai 1,8 hectare de un oarecare Weng Lifang, om de afaceri provenit din sfera agriculturii, care a trecut la comertul cu antichitati si a \u00eenceput sa colectioneze case din timpul dinastiilor Ming (1368 \u2013 1644) si Qing (1644 \u2013 1912), pe care le-a reamplasat pe domeniul sau din Ningbo (un oras din provincia Zhejiang). Iar fenomenul colectionarii de bunuri culturale este unul care se desfasoara cu o viteza ametitoare \u00een China de azi si care cu siguranta va produce, c\u00e2t de cur\u00e2nd, efecte si \u00een sfera muzeografiei.
\nDeocamdata, m\u00e2ndria de a fi cetatean al Chinei prevaleaza pentru cei mai multi dintre chinezi, astfel \u00eenc\u00e2t pentru a avea institutii, constructii si evenimente admirate de straini, ei accepta ca statul sa finanteze preponderent investitiile publice si sa se preocupe mai putin de bunastarea persoanelor, cu speranta ca, \u00eencet-\u00eencet, aceasta se va face resimtita cumva de sus \u00een jos, si de cei mai saraci dintre chinezi. Astfel, finantate sustinut de stat, muzeele chineze au \u00eenceput sa se preocupe serios de aducerea institutiilor lor la standarde mondiale \u00een ceea ce priveste conservarea si documentarea bunurilor si, mai de cur\u00e2nd, \u00een privinta punerii \u00een valoare a patrimoniului detinut. \u00cen aceste conditii, muzeelor li se permite, daca directorii apreciaza ca acest lucru este posibil, sa instituie vizitarea gratuita; jumatate dintre muzeele chineze pot fi vizitate astazi gratuit \u2013 o dovada a faptului ca, pentru a asigura un nivel multumitor al ofertei culturale, guvernele trebuie mai \u00eent\u00e2i sa investeasca \u00een cultura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eTotul traieste prin propria sa armonie\u201c Xunzi Pentru prima oara de c\u00e2nd face clasamentul celor mai puternici oameni din lume, revista \u201eForbes\u201c a plasat pe locul \u00eent\u00e2i pe altcineva dec\u00e2t pe presedintele SUA, si anume, pe presedintele Chinei. Stiu ca sunt foarte multi oameni din lume, inclusiv, din Rom\u00e2nia, care nu au auzit \u00een viata… Cite\u0219te mai mult »Muzeele din China: o impresie (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4012],"class_list":["post-5387","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeele-din-china"],"views":2890,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5387","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5387"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5387\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5387"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5387"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5387"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}