{"id":5384,"date":"2010-11-18T13:22:36","date_gmt":"2010-11-18T11:22:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5384"},"modified":"2010-11-18T13:22:53","modified_gmt":"2010-11-18T11:22:53","slug":"asiawood-noutati-din-thailanda-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asiawood-noutati-din-thailanda-1\/","title":{"rendered":"Asiawood: Noutati din Thailanda (1)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile cinematografice asiatice de ieri si de azi.<br \/>\n<\/strong><\/em><br \/>\n\u00centre 28 \u2013 31 octombrie a.c., Ambasada Regala a Thailandei \u00een Bucuresti a organizat, la \u201eNoul Cinematograf al Regizorului Rom\u00e2n\u201c (studioul \u201eHoria Bernea\u201c) din cadrul Muzeului taranului Rom\u00e2n, Festivalul Filmului Thailandez. Evenimentul, aflat la prima editie, merita semnalat mai ales deoarece a oferit cinefililor rom\u00e2ni sansa de a vedea si alte productii thailandeze dec\u00e2t cele \u2013 si asa putine \u2013 care sunt prezentate de obicei \u00een festivalurile internationale.<br \/>\nNumele cele mai cunoscute, la noi, din \u201enoul val\u201c al cinematografiei thailandeze sunt Apichatpong Weerasethakul (cel mai recent laureat cu Palme d&#8217;Or) si Pen-Ek Ratanaruang. Unii \u00eei stiu, poate, si pe Nonzee Nimibut, Wisit Sasanatieng sau mai t\u00e2narul Aditya Assarat. Iar Anocha Suwichakornpong a c\u00e2stigat anul acesta Trofeul \u201eTransilvania\u201c cu primul ei film, \u201ePoveste anodina\u201c \/ \u201eMundane History\u201c.<br \/>\nRecent, am putut vedea, \u00een competitia \u201eNew Currents\u201c a Festivalului International de Film de la Pusan, un al lungmetraj de debut thailandez, \u201eEternitate\u201c \/ \u201eEternity\u201c de Sivaroj Kongsakul. Acesta a colaborat, ca asistent de regie sau ca operator, cu Pen-ek Ratanaruang, Aditya Assarat (care i-a si produs filmul) si Apichatpong Weerasethakul, deci a avut de la cine sa \u00eenvete (iar influentele sunt evidente). Sivaroj Kongsakul a preluat o formula de cinema care se muleaza pe orizontul de asteptare al festivalurilor internationale, fara a aduce nimic nou. \u201eEternitate\u201c este \u201eun film despre moarte si iubire\u201c foarte lent, cu o imagine calofila, o dramaturgie pretioasa, momente de realism magic si pretentii poetice. Din nefericire pentru regizor, ambalajul frumos al debutului sau nu izbuteste sa-i ascunda lipsa de substanta.<br \/>\nTotusi, pe l\u00e2nga acest cinema \u201ede arta\u201c sau \u201ede autor\u201c, care risca sa se transforme \u00eentr-o reteta, Thailanda are si destule productii comerciale, al caror public nu este limitat la cel festivalier. Iar cele cinci titluri prezentate \u00een cadrul evenimentului bucurestean au reusit sa dovedeasca acest lucru.<br \/>\nFilmul de deschidere, \u201eUvertura\u201c \/ \u201eThe Overture\u201c (2004) de Itthisoontorn Vichailak, a circulat si el prin festivaluri (Toronto, Vancouver, Pusan, Londra, Seattle, San Francisco, New York, Los Angeles etc.), \u00eensa a devenit si un adevarat blockbuster local, multipremiat si \u00eenscris \u00een cursa pentru Oscar. Desi este inspirat de viata legendarului muzician Luang Pradit Phairoh (Sorn Silpabanleng), care a trait \u00eentre 1880-1950, filmul este \u00een buna masura o fictiune ce recurge la numeroase locuri comune specifice biopic-urilor (nu e de mirare ca \u201eUvertura\u201c a prins foarte bine la publicul american&#8230;).<br \/>\n\u00cenca din frageda pruncie, Sorn a fost atras irezistibil de ranad ek (un fel de xilofon thailandez), initial datorita unui fluture foarte atragator (unul dintre laitmotivele vizuale ale filmului). Atunci c\u00e2nd fratele sau mai mare este ucis \u00een bataie de niste muzicieni rivali, tatal \u00eei interzice lui Sorn sa mai foloseasca instrumentul, asa ca el este nevoit sa repete pe ascuns. \u00cen cele din urma, c\u00e2nd realizeaza ca unicul fiu care i-a ramas nu mai poate fi \u00eempiedicat sa urmeze o cariera muzicala, parintele \u00eei aduce si un dascal. Asa \u00eencepe ascensiunea lui Sorn, care nu mai poate fi stopata dec\u00e2t de cel mai bun interpret la ranad ek din regat. Duelul muzical dintre cei doi reprezinta punctul culminant, cu adevarat impresionant, al filmului.<br \/>\nCeea ce distinge \u201eUvertura\u201c de un biopic clasic este structura sa elaborata, \u00een care planurile temporale, corespunz\u00e2nd unor v\u00e2rste diferite ale protagonistului, se \u00eentrepatrund ingenios, certific\u00e2nd maturitatea regizorului debutant, care a contribuit si la scrierea scenariului. Astfel, un alt moment foarte intens, care-l dubleaza pe cel amintit, este \u00eenfruntarea dintre batr\u00e2nul Sorn, acum un maestru venerat, cu reprezentantii noii puteri, care, sub pretextul modernizarii tarii, impun niste legi draconice muzicienilor traditionali. Chiar daca povestea de pe ecran este conventionala, asemenea secvente nu au cum sa nu-i emotioneze pe spectatori.<br \/>\nPentru cei interesati de cultura thailandeza, \u201eUvertura\u201c este interesant pentru ca prezinta epoca de aur a muzicii clasice thailandeze, din timpul regelui Rama al V-lea (1868-1910), precum si declinul ei de dupa moartea acestuia (\u00een timpul ocupatiei japoneze din anii &#8217;40, prim-ministrul Plaek Pibulsongkram a declarat-o oficial \u201enecivilizata\u201c).<br \/>\nAl doilea film din programul evenimentului gazduit de MtR, \u201eCele mai bune momente\u201c \/ \u201eBest of Times\u201c (2009), este semnat de un cineast obisnuit cu succesul la public, Yongyoot Thongkongtoon (\u201eThe Iron Ladies\u201c, \u201e4BIA\u201c etc.). O comedie romantica cu accente dramatice, \u201eCele mai bune momente\u201c (o alta propunere a Thailandei pentru Oscar) are \u00een centru doua cupluri de v\u00e2rste diferite.<br \/>\nVeterinarul Keng nu este \u00een stare s-o uite pe fermecatoarea peisagista Fai, prima sa dragoste, care \u00eentre timp a devenit sotia prietenului sau Ohm. \u00censa cei doi divorteaza, iar Keng spera ca va reusi s-o faca pe Fai sa-l uite pe Ohm. Dupa ce este prins beat la volan, veterinarul trebuie sa munceasca \u00een folosul comunitatii. El ajunge sa-i \u00eenvete pe niste pensionari cum sa foloseasca Messenger-ul sau cum sa-si faca un blog. Printre elevii sai, se numara horticultorul Jamras, care strabate saptam\u00e2nal lungul drum de la ferma sa din Chumpon p\u00e2na \u00een Bangkok, numai pentru a o \u00eent\u00e2lni pe vaduva Sompit, colega sa de cursuri.<br \/>\nAcestea sunt cele patru personaje care se (re)descopera si se (re)\u00eendragostesc \u00eentr-un film care vorbeste mult despre amintire si uitare. Ceea ce leaga \u201eCele mai bune momente\u201c de \u201eUvertura\u201c este faptul ca si aici exista o disputa \u00eentre traditie si modernitate, \u00eensa, ironic, cuplul de v\u00e2rstnici ajunge sa-si \u00eentretina dragostea cu sprijinul tehnologiei. Altminteri, filmul nu are prea multe sclipiri, iar muzica lacrimogena e folosita excesiv. Cel mai sablonard mi s-a parut modul \u00een care regizorul prezinta simptomele bolii Alzheimer. Oricum, \u201eCele mai bune momente\u201c este un agreabil film de gen, fara mari pretentii, iar unele momente de tandrete dintre cei doi pensionari sunt eficiente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asiawood-noutati-din-thailanda-1\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Asiawood: Noutati din Thailanda (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3870,150,4011,3552,83],"class_list":["post-5384","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-asiawood","tag-cinema","tag-cinematografii-asiatice","tag-festival","tag-film"],"views":2243,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5384","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5384"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5384\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}