Citesc \u00een brosurica Festivalului National de Teatru de anul acesta discursul selectionerei, Cristina Modreanu, intitulat nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t \u201eFNT, cu un pas \u00een viitorul teatrului\u201c. Care viitor?, stau si ma \u00eentreb. Poate, viitorul trecutului, iertat sa-mi fie oximoronul! \u00cen alta revista, \u201eArtActMagazine\u201c, acelasi critic ne trage de urechi ca teatrul ne-a luat-o \u00eenainte, iar organul nostru critic nu e suficient de dezvoltat pentru a-l \u00eentelege. Cititorii cu un ochi mai rauvoitor ar putea sa o suspecteze pe selectionera de o oarecare doza de aroganta. Sirul sau de argumente imprima o directie \u2013 \u00een fond, nu foarte departe de manipularea retorica \u2013, ce \u00eencearca sa culpabilizeze receptorul induc\u00e2nd concluzia ca publicul (civil si specialist) nu e suficient de destupat pentru a se desfata estetic cu noutatile aduse \u00een festival.<\/p>\n
De fapt, ce a fost at\u00e2t de nou \u00een FNT 2010? Exercitiul de improvizatie al Teatrului National din Craiova, \u201eOdysseia\u201c, a carui tehnica sau, mai pretentios spus, modalitate estetica, e lesne de gasit la\u00a0 studentii de anul \u00eent\u00e2i de la orice facultate de teatru? Doar ca ei o fac cu mai multa prospetime si adesea cu mai multa inventivitate. Ce a mai fost at\u00e2t de nou? Poate \u201eRegele moare\u201c, spectacolul lui Silviu Purcarete, invitat de la Paris, cu actori care spun cinstit textul, \u00eembracati \u00een vesnicele halate albe, pe scena vesnic lipsita de culoare \u00een montarile acestui regizor. Ce mai era at\u00e2t de nou? Formula lui Matthias Langhoff, datata de acum cincizeci de ani, care a facut un Brecht ca la carte, numai ca pe text de Shakespeare (\u201eMasura pentru masura\u201c)? Regizorul strain si, \u00eempreuna cu el, selectionera au reusit sa coboare de pe soclu si Teatrul Maghiar de Stat Cluj, venit cu un spectacol cam de TNB, institutie care indica obisnuita masura a normalitatii si placiditatii teatrale. Rezultatul? Actorii maghiari din Cluj, zeii nostri cei de toate FNT-urile, s-au vazut demitizati \u00een urma acestei alegeri. Noroc ca \u00een zilele urmatoare 150 (!) de alesi (nu se stie bine pe ce criterii) au avut sansa sa vada \u201eStrigate si soapte\u201c, \u00een regia lui Andrei Serban, de la acelasi teatru, si sa-si aduca astfel aminte de excelenta lui.
\nCitesc de c\u00e2tiva ani \u00een presa ca spectacolele din festival trebuie redate marelui public. La \u00eenceputul acestei miscari populist-teatrale o t\u00e2nara ziarista mi-a rastalmacit declaratia exact \u00een favoarea tezei sustinute de ea si de alti confrati de la cotidiane, care gasisera \u00een sf\u00e2rsit un subiect pe care sa bata moneda: ca oamenii trebuie sa gaseasca bilete la casa, ca FNT-ul e al \u00eentregului oras. Desigur: \u00een cazul ideal, da! Dar stau si ma \u00eentreb: cei care fac teatru sau scriu toata ziua-buna ziua despre el zdrelindu-si oasele pe sinele rupte sau pe drumurile slab pavate ale tarii nu au dreptul sa mearga si acestia la spectacole? Iata cum din respectiva strategie nefericita ajungem ca la productiile straine, care prin definitie nu atrag publicul din cauza barierei lingvistice, sa ne trezim cu scaune goale si \u00een acelasi timp cu multi specialisti refuzati. Sau sa ne trezim \u00een fata piepturilor brutale ale jandarmilor care apara intrarea \u00een teatru ca pe reduta din fata ultimelor transee. E chiar asa de complicat ca spectacolele cu public pe gradene (adica unde intra putini spectatori, 75 la \u201eStrigate si soapte\u201c, de exemplu) ale regizorilor despre care organizatorii stiu de ani si ani ca fac sali pline si \u00eenghesuieli furibunde la intrare, cum e cazul lui Andrei Serban sau al lui Radu Afrim sau, la aceasta editie, a lui Cristi Juncu cu \u201eHotii\u201c, sa fie programate de mai multe ori? De ce trebuie ca pasiunea oamenilor pentru teatru sa se transforme \u00een prilej de umilire? Mai e nevoie de o umilinta \u00een plus \u00een societatea rom\u00e2neasca? Mai ales ca mai multe reprezentatii ale acestor productii de spatiu mic, unde se joaca cu putini actori, nu ar \u00eencarca insuportabil bugetul festivalului.
\nSa continuam. Ce a mai fost at\u00e2t de nou? \u201eSf\u00e2rsit de partida\u201c, un Beckett facut de Alexandru Tocilescu ca la carte, cam ca \u00een anii \u00een care autorul c\u00e2stiga teren. Asa \u00eenc\u00e2t senzatia de deja vu, instalata dupa cinci minute de la \u00eenceperea spectacolului a ramas constanta p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Cu adevarat nou, nimic de zis! Noroc cu interpretarea exceptionala a lui Mihai Constantin. La fel de nou era si spectacolul \u201eFunctionarii\u201c dupa Cehov, montat la acelasi Teatru Metropolis, de t\u00e2narul regizor Alexandru M\u00e2zgareanu, \u00een care actorii interpreteaza cam ca la sketch-urile Tv din anii \u201970. Curata trufanda!
\nCe a fost cu adevarat \u00eembucurator la festival? Faptul ca a avut o propunere mult mai diversificata dec\u00e2t vesnicele spectacole ale celor cinci-sase regizori asezati pe socluri inexpugnabile, carora orice selectioner FNT simte nevoia sa le proslaveasca reusitele si rateurile \u00een aceeasi masura. Ca spectacole produse de teatre mici, independente, ca de exemplu \u201eHotii\u201c, regia Cristi Juncu, Teatrul 74 Tg. Mures, sau \u201e(Cu)Cuie\u00eenfrunte\u201c, Teatrul LUNI de la Green Hours, sau \u201eCapete \u00eenfierb\u00e2ntate…\u201c au atins un nivel de performanta actoriceasca cu care nu multe montari din festival se pot lauda. Ca a existat un spectacol experimental, \u201eInterzis accesul animalelor\u201c, regia Rodrigo Garcia, Teatrul National Timisoara, cu un grad surprinzator de directete. Ca CNDB a oferit publicului din festival un emotionant spectacol de teatru-dans, \u201eExil \u00een pam\u00e2ntul uitarii\u201c, coregrafia Andreea Tanasescu. Last, but not least, ca am avut ocazia sa vedem o t\u00e2nara trupa irlandeza, The Company, cu un spectacol (\u201eWho Is Fergus Kilpatrick\u201c?) de un comic at\u00e2t de inteligent si cu o maniera at\u00e2t de surprinzatoare, cum nu prea se gasesc pe la noi. Genul acesta de noutate teatrala care vorbeste despre ceva precis \u2013 manipularea prin toate mijloacele \u2013, cu o structura captivanta, reusind sa provoace cascade de r\u00e2s, l-as dori implantat c\u00e2t mai repede \u00een Rom\u00e2nia.
\nAltceva de bine \u00een festival? Reconfortanta revenire la un teatru \u00een care accentul se pune pe arta actorului, si nu pe foiala unor grupuri de colo p\u00e2na colo \u00een scena sau pe exhibitionismul scenografic. Pesemne calitatea actoriei se datoreaza si faptului ca \u00een festival au fost prezenti doi dintre regizorii care manifesta consideratie pentru arta interpretului: Vlad Massaci si Cristi Juncu. Chiar si spectacolul considerat de unii atipic pentru creatia lui Radu Afrim, \u201eMiriam W\u201c, deplaseaza interesul preponderent pe partiturile actorilor.
\nAsadar, ce a fost nou \u00een FNT 2010? Mai nimic, \u00een afara de demersul absolut laudabil de a invita \u00een festival doua mostre de teatru documentar, specie p\u00e2na acum inexistenta la noi, desi \u00een Europa se practica de aproape un secol. T\u00e2nara generatie (autoarele celor doua spectacole au \u00een jur de treizeci de ani) a \u00eenceput sa-si structureze mesajul si sa gaseasca tehnici teatrale pertinente pentru a vorbi despre evenimentele de acum douazeci de ani: izbucnirea conflictului interetnic de la Tg. Mures, \u00een martie 1990 (\u201e20\/20\u201c de Gianina Carbunariu, Studioul Yorick) si Piata Universitatii, plus mineriada din 13-15 iunie 1990 (\u201eCapete \u00eenfierb\u00e2ntate. 13-15 iulie 1990\u201c, Centrul de Introspectie Vizuala si Tanga Project).
\nNu, doamnelor si domnilor, nu a fost mai nimic nou la acest festival, asa cum se bate selectionera cu pumnii \u00een piept. Dar, din fericire, valoarea nu se asimileaza neaparat noului. Exista opere cu un grad scazut de noutate, demne de tot respectul, care traiesc bine merci si mai si plac pe deasupra. Cum, de fapt, a fost cazul celor mai multe dintre spectacolele FNT.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citesc \u00een brosurica Festivalului National de Teatru de anul acesta discursul selectionerei, Cristina Modreanu, intitulat nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t \u201eFNT, cu un pas \u00een viitorul teatrului\u201c. Care viitor?, stau si ma \u00eentreb. Poate, viitorul trecutului, iertat sa-mi fie oximoronul! \u00cen alta revista, \u201eArtActMagazine\u201c, acelasi critic ne trage de urechi ca teatrul ne-a… Cite\u0219te mai mult »Tot pe loc, pe loc, pe loc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4009,4008,4007,4006],"class_list":["post-5377","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-artactmagazine","tag-cristina-modreanu","tag-festivalul-national-de-teatru","tag-spectacolele-fnt"],"views":1992,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5377","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5377"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5377\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5377"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5377"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5377"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}