\u00cen \u201eStilistica limbii rom\u00e2ne\u201c, 1944, una dintre cele mai interesante carti ale lui Iorgu Iordan si una dintre cartile de \u00eentelepciune ale culturii noastre, sunt discutate pe larg fapte de limba ce implica participarea afectiva a vorbitorilor. Iorgu Iordan gaseste si vocale lungi la Creanga (pe care, de altfel, \u00eel va edita \u00eentr-o editie critica ce a devenit de referinta), si cuvinte transcrise silabic de Caragiale, si multe, foarte multe notatii \u00een text ce indica rostirea la Bratescu-Voinesti. Noi nu l-am laudat pe Iorgu Iordan care, la batr\u00e2nete, a scris at\u00e2ta si fara rost (memorii, convorbiri, dictionarul de nume bulgaresti din limba rom\u00e2na, prefete) \u2013 dar atragem atentia asupra uneia dintre ultimele carti serioase cu acest titlu, pe aceasta tema. \u00cen perioada interbelica studiile de stilistica ale limbii rom\u00e2ne erau mai dese si mai aplicate. \u201eExpresivitatea limbii rom\u00e2ne\u201c, de Dimitrie Caracostea, este o capodopera a literaturii rom\u00e2ne, carte scrisa ca sa fie citita ca un roman stiintific (el demonstreaza ca cel mai frumos cuv\u00e2nt rom\u00e2nesc este \u201epururi\u201c, introduce notiunea de \u201eetern\u201c, articulatie frumoasa a limbii, si vorbeste despre limba vorbita ca expresivitate, din piata ori de pe strada; nu autorii, cu genialitatea lor, duc limba catre culmi expresive, ci exista \u00een sine \u00eensasi aceste culmi, trebuie doar sa le descoperi; cartea nu s-a reeditat, nici nu se prea discuta). \u201eLimba rom\u00e2na\u201c, a lui Sextil Puscariu, volumul din 1940, este un adevarat eseu despre rom\u00e2nism prin studiul limbii. Acest tip (gen) de abordare mai larga, culturala \u00een fond, a limbii rom\u00e2ne aproape lipseste astazi, domeniul s-a specializat, despre lucruri generale se scrie putin, au aparut stiinte noi, cum ar fi pragmatica, ce tind sa ia lucrurile de la zero; dupa ce s-a consumat furia structuralista \u00een domeniul limbii s-a schimbat viziunea despre limba \u00een general.
\n\u201eStilistica limbii rom\u00e2ne\u201c, de Iorgu Iordan, editia din 1944, constituie si azi o lectura de-a dreptul atractiva, \u00eembin\u00e2nd stiinta cu literatura, las\u00e2nd loc acelui relativism care, pentru ca este interogator, pune cititorul \u00een dialog cu textul si cu problemele generale ale limbii. Daca este sa-i reprosam ceva autorului, \u00eei reprosam ca nu se ocupa si de Eminescu. Autorii sai preferati sunt Bratescu-Voinesti (miza lui Caracostea de fapt; scriitor considerat clasic \u00een viata: iata ca abia mai stie lumea cine a fost), Caragiale si Creanga. Pe Eminescu \u00eel citeaza o singura data, cu un vers din manuscrise: \u201efalnic belfer molfaieste fonfaind farafast\u00e2curi\u201c, coment\u00e2nd: \u201ealcatuit anume spre a imita, \u00een batjocura, vorbirea unui profesor, pentru care poetul n-avea stima, \u00eenainte de toate, daca nu exclusiv, din cauza valorii lui absolut inferioare. Impresiile acustice sunt aici mai complicate dec\u00e2t par la prima vedere, caci f se combina cu diverse alte sunete (\u00een primele trei cuvinte cu l, care imita miscarea \u00eenceata a organelor articulatoare, \u00een al patrulea cu o, a si n, menite sa redea f\u00e2rn\u00e2iala ne\u00eenteleasa, iar \u00een ultimul cu a, al carui timbru bogat si sonor evoca vorbaria grava si goala)\u201c. O nota de subsol (toate cartile lui Iorgu Iordan au note de subsol mai interesante dec\u00e2t textul!): \u201eCf. si \u00abgoga\u00bb, \u00abgogo\u00bb etc., care, \u00een diverse limbi, \u00eenseamna \u00abprost\u00bb. La noi Goga, hipocoristic de la \u201eGheorghe\u201c, are, din aceasta cauza, sens peiorativ (aminteste de \u00abgogoman\u00bb). Mai interesant este amanuntul ca numele etnic al Gagauzilor a devenit apelativ si sinonim cu \u00abprost\u00bb. Sa se compare si deformarea intentionata a lui \u00abAgamita Dandanache\u00bb \u00een \u00abGagamita\u00bb, apoi numele \u00abG\u00e2ga\u00bb, dat unui personaj (si\u2026 colaborator) fictiv al foii umoristice \u00abGluma\u00bb, \u00een fine \u00absinonimia\u00bb lui \u00abGhita\u00bb cu \u00abporc\u00bb (provocata de guitatul acestui animal sau, mai probabil, de interjectia \u00abg\u00e2t(a)\u00bb cu care se cheama porcii, cum presupune indirect V. Bogrea\u201c.
\nCe-ar mai fi de adaugat la at\u00e2tea exemple care vin \u00een cascada? \u201eG\u00e2ga\u201c a redevenit personaj de revista \u00een anii ’70 ai secolului trecut, prin \u201eSaptam\u00e2na\u201c lui Eugen Barbu, iar \u00een zilele noastre s-a importat din limba franceza \u201egaga\u201c , sinonim pentru \u201esenil\u201c (se spune despre cineva batr\u00e2n, uituc, dar cu pretentii \u2013 de pilda despre un pedant \u2013 ca este gaga). La mine \u00een sat este neamul lui G\u00e2nga, ai carui membri sunt cam \u201eg\u00e2ngaviti\u201c. Nu prea mai poti, \u00eensa, discuta foarte liber chestiuni de acest fel care privesc defecte omenesti ori aduc animalicul \u00een prim plan.
\nTineretul universitar actual provine aproape exclusiv din r\u00e2ndul urbienilor (populatie de orase). Am avut o experienta personala \u00een acest sens. Le-am spus unor tinere studente ca numele zilelor saptam\u00e2nii sunt, la noi, pastrate din latineste, si \u00eenca mai mult: ca fiecare zi este distribuita unui nume de vaca. Z\u00e2mbete abia stap\u00e2nite, drept pentru care am scris cu creta pe tabla aceste nume: Lunaia, Martana \u2013 Martolea, Miercana, Joiana \u2013 Joian, Vinerica, S\u00e2mbotina \u2013 S\u00e2mbotin, Dumana \u2013 Duman. Eu n-am experienta pedagogica prea lunga, abia odata cu tranzitia am redevenit si profesor, astfel ca nu stiam pulsul noilor generatii de studenti. R\u00e2sul, isteric i-as zice, al c\u00e2torva fete despre care am avut impresia ca s-au trezit brusc \u00eentr-un grajd de vite, m-a pus \u00eensa pe g\u00e2nduri. A trebuit sa vorbesc despre metafora ochiului de vaca \u00een mitologia greaca, despre homericul \u201eBoopis Here\u201c Hera-cea-cu-ochi-de-junice, sotia lui Zeus, despre vacile Io si Europa, amantele aceluiasi Zeus. Nici asa n-a prea mers. Un t\u00e2nar istet foc mi-a recitat, \u00een replica oarecum, doua versuri din \u201eMiorita\u201c: \u201eMiorita laie, \/ Laie bucalaie\u2026\u201c Chiar asa\u2026 zoofilie la ciobanul mioritic \u00een replica la iubirile lui Zeus ?!
\nAbia c\u00e2nd am \u201e\u00eendraznit\u201c (fara suport stiintific) sa afirm ca vaca este animalul preistoric domesticit de om \u00eenaintea calului, am mai putut stap\u00e2ni clasa. Cred ca animalul numit cal si armele de fier sunt specifice indo-europenilor, care au dislocat vechile populatii din spatiul mediteranean ce venerau vaca si foloseau lutul ars si aurul. Abia astfel, revenind la origini, prezent\u00e2nd lucrurile ca si c\u00e2nd ar fi vorba de un tratat (manual) de istorie \u2013 din care, chipurile, citam \u2013 am reusit sa captez atentia si sa le fac pe tinerele studente urbiene sa-si noteze numele date vacilor si boilor \u00een rom\u00e2neste. Vreau sa spun ca acest scientism \u00eencepe sa functioneze, ca mod de a exista si de a cugeta, de la v\u00e2rsta foarte frageda, ca tot ce nu e stiinta este refuzat ori batjocurit de catre tineri. Iorgu Iordan mai putea vorbi, la 1944, de guitatul porcilor la un curs de limba rom\u00e2na; azi cuvintele de acest fel aduc cu ele corpul material, oarecum ca \u00een proverbul \u201evorbesti de lup si lupul la usa\u201c… Iar Lunaia, vaca mea din copilarie, ori Joiana, vaca tineretilor mele universitare, n-au trecut nici 30 de ani de c\u00e2nd erau animale vii si \u00eenvaluite numai si numai \u00een abur sf\u00e2nt de lapte. Secolul si mileniul s-au schimbat deja, de vreo 15-20 de ani traim \u00een alta lume, \u00een alta era \u2013 si nici macar noi, cei de v\u00e2rsta medie, \u00eenca n-am aflat acest lucru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u201eStilistica limbii rom\u00e2ne\u201c, 1944, una dintre cele mai interesante carti ale lui Iorgu Iordan si una dintre cartile de \u00eentelepciune ale culturii noastre, sunt discutate pe larg fapte de limba ce implica participarea afectiva a vorbitorilor. Iorgu Iordan gaseste si vocale lungi la Creanga (pe care, de altfel, \u00eel va edita \u00eentr-o editie critica… Cite\u0219te mai mult »Zeus si vacile lui iubite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3995,3993,3996,3994],"class_list":["post-5364","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-expresivitatea-limbii-romane","tag-stilistica-limbii-romane","tag-de-dimitrie-caracostea","tag-iorgu-iordan"],"views":2383,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5364","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5364"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5364\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5364"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5364"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5364"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}