{"id":5361,"date":"2010-11-18T12:55:39","date_gmt":"2010-11-18T10:55:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5361"},"modified":"2010-11-18T12:56:16","modified_gmt":"2010-11-18T10:56:16","slug":"iubirea-de-patrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iubirea-de-patrie\/","title":{"rendered":"Iubirea de patrie"},"content":{"rendered":"

Avem lacrima si \u00eenjuraturile usoare. De douazeci de ani suntem mai mult dec\u00e2t rom\u00e2ni, suntem o specie aparte pentru care totul e sf\u00e2nt si nimic nu mai e sf\u00e2nt, care calca totul \u00een picioare si ridica totul la ceruri cu aceeasi dezinvoltura infantila si bolnavicioasa. O natie traumatizata de cosmarul socialist sf\u00e2rsit \u00eentr-o zi \u00eensorita de decembrie si de cosmarul capitalist \u00een care s-a trezit si din care nu va iesi prea cur\u00e2nd. <\/strong><\/em><\/p>\n

S-a pl\u00e2ns mult, s-a \u00eenjurat mult la moartea lui Adrian Paunescu. Numerosi au varsat lacrimi sincere, altii conventionale, la fel de numerosi au \u00eenjurat copios din prostie juvenila, din invidie, c\u00e2tiva din ura si din datorie, fiindca momentul se preta ticalosiei cu iz ideologic. Unii au rascolit amintiri comune lacrimogene pentru a proslavi poetul, a crucifica mai bine omul si a poza \u00een monumente de virtute si de viziune istorica. Cu ani \u00een urma, alti vaduviti de o patrie pe masura lor s-au saltat pe cadavrele lui Cioran, lui Noica, lui Tutea si au ramas acolo, prosperi si tare rusinati c\u00e2nd li se aminteste ca\u00a0 apartin unei natii care a avut totdeauna dificultati sa tina pasul cu istoria.
\nLa capatul lumii, unde ma aflu, am reascultat si vazut si eu poetul si omul \u00een zilele lor faste de altadata. I-am vazut si i-am ascultat si \u00een trecerile mele prin tara, prezente coplesitoare, inconfundabile, mai mari dec\u00e2t natura, ce se stingeau \u00eencetul cu \u00eencetul \u00een indiferenta aproape generala. Mi-a fost redactor-sef un an si jumatate la „Rom\u00e2nia literara” si-mi amintesc cu nostalgie si emotie lupta saptam\u00e2nala pe care o ducea cu Directia presei pentru ca revista sa apara asa cum fusese g\u00e2ndita. Nu ma simt \u00eendreptatit sa-l judec nici ca poet, nici ca om, se calca deja pe picioare cei care s-au repezit s-o faca \u00een numele unui trecut prea complex pentru a fi \u00eenteles de toti neispravitii si al unei posteritati la care aceiasi i-ar fi dat eventual dreptul daca si-ar fi platit pacatele. Tot ce pot sa spun este ca a fost unul dintre putinii oameni cunoscuti care a iubit Rom\u00e2nia, patria, cu o patima si o furie pe c\u00e2t de rare, pe at\u00e2t de exemplare.
\nPutini dintre noi \u00eesi mai iubesc azi patria. I-a dezamagit mai ieri si-i dezamageste si azi, n-a fost nici mai ieri la \u00eenaltimea asteptarilor lor si nu e nici azi. Ei nu s-au nascut, n-au crescut si n-au ajuns la v\u00e2rsta c\u00e2nd pot judeca fara nicio str\u00e2ngere de inima \u00een aceasta patrie dezamagitoare, ei s-au nascut, au crescut si au devenit adulti \u00eentr-o patrie de butaforie purt\u00e2nd \u00eent\u00e2mplator pe harta numele de Rom\u00e2nia, careia nu i-au datorat, nu-i datoreaza si nu-i vor datora niciodata nimic. Ei, eternii si neconsolatii dezamagiti, au fost dintotdeauna, daca nu chiar cetateni ai lumii, cel putin europeni si cu certitudine occidentali. Generatia telefoanelor mobile, a gumei de mestecat, a droguriloor, a dispretului pentru parinti si batr\u00e2ni, a ludismului, a individualismului si a reusitei materiale nu mai are de mult patrie. Spalati de douazeci de ani pe creier de corifeii si slugile noii ordini politice, sociale, culturale si morale, saraciti de orice curiozitate si recunostinta pentru adevaratul trecut al tarii, victime inocente ale v\u00e2nzatorilor de iluzii, cei mai multi dintre tinerii de azi ratacesc abulici \u00een prezentul lumii rom\u00e2nesti a carui infamie n-o vor \u00eentelege poate niciodata. Straini \u00een propria lor patrie, iata marea, tragica si greu de reparat consecinta a degradarii scolii, a televiziunilor si a publicatiilor cretinizante, a climatului de jaf, de arbitrar si de minciuna, mai clar spus a capitalismului rom\u00e2nesc \u00een care tinerelor generatii le-a fost si le este dat sa creasca si sa traiasca.
\nNu-si mai iubesc patria nici cei mai multi dintre emigrantii economici. S-ar putea s-o fi iubit c\u00e2ndva, dar evocata cu mici, sarmale, c\u00e2ntece populare, manele si bancuri obscene, patria nu mai e dec\u00e2t prilej de ranchiuna, de bascalie si de \u00eenjuraturi. C\u00e2te un actor sau c\u00e2ntaret aterizeaza la rastimpuri sa le aminteasca cine sunt si de unde vin, si pentru c\u00e2teva ore o briza calduta de rom\u00e2nism un pic primitiv le \u00eencalzeste sufletele secate de dezradacinare. Daca n-au uitat pentru totdeauna Rom\u00e2nia, exilatii ce-au \u00eenceput sa \u00eembatr\u00e2neasca se mai lasa cotropiti de amintiri duioase, mai lacrimeaza, mai dau o fuga pe la neamuri si prieteni si se grabesc sa plece pentru a se refugia din nou \u00een visul unei patrii ideale \u00een care re\u00eentoarcerea definitiva ar deveni o datorie patriotica. Dar patriotismul, nationalismul, m\u00e2ndria de a fi rom\u00e2n, de a apartine unui popor asupra caruia istoria s-a abatut deseori nemiloasa nu mai sunt azi dec\u00e2t vorbe goale, greu si riscant de rostit si acestea, si oricum de neauzit \u00een galagiosul, agresivul si atotprezentul discurs despre inutila si periculoasa pastrare si consolidare a identitatii nationale.
\n(8 noiembrie 2010)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Avem lacrima si \u00eenjuraturile usoare. De douazeci de ani suntem mai mult dec\u00e2t rom\u00e2ni, suntem o specie aparte pentru care totul e sf\u00e2nt si nimic nu mai e sf\u00e2nt, care calca totul \u00een picioare si ridica totul la ceruri cu aceeasi dezinvoltura infantila si bolnavicioasa. O natie traumatizata de cosmarul socialist sf\u00e2rsit \u00eentr-o zi \u00eensorita… Cite\u0219te mai mult »Iubirea de patrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3992],"class_list":["post-5361","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-moartea-lui-adrian-paunescu"],"views":3201,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5361","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5361"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5361\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5361"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5361"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5361"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}