Al treilea volum de \u201eOpere\u201c, \u201eMarocco\u201c II, ce cuprinde publicistica si interviurile, ambele augmentate la zi, g\u00e2ndit initial ca fac\u00e2nd corp comun cu \u201eMarocco\u201c I, e oglinda in care se rasfr\u00e2ng toate celelalte carti. De aceea, spuneam, cu el trebuie inceputa imersiunea in lumea-amfibie a lui George Balaita. Ca si restul scrierilor, acesta reprezinta doar o mica parte din intregul agonisit prin acea pornire de nereprimat: \u201esa notez bezmetic totul\u201c. Bezmetic dar nu la int\u00e2mplare, fiindca aceasta constelatie de scrieri publicistice si interviuri acordate de-a lungul timpului se aseaza pe acelasi desen cu restul operei, dupa regulile acelorasi indici de coagulare. Desi pe cele mai inteligibile, fiind in relatie mai directa cu referinta, am gresi daca le-am considera piese de atelier, la un grad zero al literaritatii. Din contra, ele dau seama chiar de articulatia delicata, subsuoara frageda a constiintei de unde faptul brut, dar si mitologia livresca sau personala isi p\u00e2lp\u00e2ie zborul, pentru ca doar acolo isi pot avea salasul. \u201eCaile firescului pe care de c\u00e2nd ma stiu le caut, mi se par deseori mai intortocheate dec\u00e2t cele irationale. Absurdul e proteic, mai ispititor dec\u00e2t normalul. Dar exista un no man’s land intre aceste tari misterioase?\u201c \u2013 se intreaba autorul. E o lume amfibie lumea lui Balaita, fiindca niciodata nu o vom gasi in formula ei statornica. Referinta este deja prelucrata la prima m\u00e2na, ea n-ar putea fi mai diferentiata dec\u00e2t faptura scoasa din mare de pescarii de scrumbii din textul arghezian asezat in chip de lar, de spirit ocrotitor al casei, in fruntea volumului al II-lea. Inger cazut sau \u201eivit de prin marile din fund\u201c.
\nCa stau pe nisipuri miscatoare inscrisurile astea se vede si din indecizia numirii lor. \u201eNoptile unui provincial\u201c, \u201eGulliver in Tara Nimanui\u201c, \u201eC\u00e2inele in lesa\u201c (interviurile), apar c\u00e2nd sub un generic, c\u00e2nd sub altul; c\u00e2nd sub o manta, gogolian vorbind, c\u00e2nd sub o alta, pe masura ce se acumuleaza mai proaspete file. Toate aceste notatii sunt de fapt fr\u00e2nturi, \u201efragmente deghizate\u201c de literatura. Far\u00e2me, certificate de autenticitate, fiindca \u2013 afirma autorul intr-un interviu \u2013 \u201eAm spus la minciuni in viata, ca ti s-ar urca parul maciuca daca ai afla de unde si cum vin. In proza mea nu pot minti. Chiar c\u00e2nd e deghizata in eseu, poem sau comentariu pe o tema oarecare\u201c. De altfel un miniaturist autentic, cum e cazul nostru, se edifica, treapta cu treapta, caligrama dupa caligrama. El nici n-ar putea exprima distilatul ultim al artei sale, daca nu s-ar cizela prin indelungi si migaloase t\u00e2njiri catre linia cea mai curata. Sa fie oare int\u00e2mplatoare trecerea usoara, dar staruitoare, prin pagina, a batr\u00e2nului \u201enebun dupa desen\u201c Hokusai? Autor al \u201epeste treizeci de mii de desene, stampe, picturi, cinci sute de volume\u201c, el scrie ca \u201ela v\u00e2rsta de sase ani am avut pornirea de a desena forma lucrurilor. Catre cincizeci de ani publicasem infinit de multe desene, dar tot ce am creat p\u00e2na la saptezeci de ani abia merita sa fie luat in seama. Abia la saptezeci si trei de ani am inteles oarecum structura adevaratei naturi a animalelor, a ierburilor, a copacilor, pasarilor, pestilor si a insectelor. Prin urmare, la v\u00e2rsta de optzeci de ani, voi mai face inca unele progrese, iar la nouazeci de ani voi patrunde taina lucrurilor. La o suta de ani voi ajunge desigur la un stadiu minunat, iar c\u00e2nd voi avea o suta zece ani, tot ce voi face, chiar si un punct sau o linie, va fi viu\u201c. Revelatia vocatiei de martor, de scrib, de miniaturist, George Balaita a avut-o tocmai intr-o astfel de cruciala int\u00e2lnire orientala: \u201eAm avut c\u00e2ndva privilegiul sa inmarmuresc c\u00e2teva ore, intr-o incapere cu lumina multa, in fata c\u00e2torva sute de desene si gravuri originale. Si ceva pentru mine important: nu ma mai indoiesc de atunci ca artistul este cel mai important martor al vremii sale\u201c.
\nToate int\u00e2mplarile biografice convocate in aceste pagini deschid imediat primele tentatii catre debiografizare, sunt consemne ale acelor momente c\u00e2nd viata s-a napustit, prin surprindere, divinatoriu sau ca ecou al unei intelegeri irealizate, in int\u00e2mpinarea literaturii. Viata, dar in forma de agregare a lecturii, a unei int\u00e2mplari, a unui film, a unor tablouri intr-o expozitie fiindca, \u201ese stie, mai bine de jumatate din viata noastra se gaseste in carti\u201c. In acest spatiu germinativ se parcurge deja distanta dintre firesc si suprafiresc. Geografia sacra a scriitorului aici se plamadeste, larii casei aici se adapostesc. Bacovianismul, moldovenismul abstract, asiatismul, cehovianismul, gogolianismul aici se incheaga. Experienta ia valente muzeale. Fiind cele mai aproape scrieri de fiinta sa descoperita, de ecorseu, prozatorul apeleaza la personaje tampon cum ar fi swiftianul fost ajutor de chirurg, un bun vehicul al pudorii auctoriale, dar si un de isprava provocator de contrarietati sau perplexii. Debiografizarea se desfasoara si in atelierele de lectura, insa livrescul nu e unul fotografic, literaturizarea se face asimilativ si metabolic. Repovestirea unor mari bucati de proza, refacerea unor universuri lirice, sunt actiuni complicate ce refuza calea facila a contaminarii pur si simplu. Ele sunt exercitii de fuziune indraznete, temerare chiar, fiindca o fina, o suava dar decisiva deplasare a accentelor, un delicat interventionism pot muta muntii din loc, echivaleaza cu un gest suveran, necomplexat catre marea literatura sau, dupa spusele autorului, pot fi \u201eun fel de arc voltaic deosebit de cutezator si primejdios, asimil\u00e2nd (in felul proceselor naturale fundamentale) intreaga experienta (…). Voltaism\u201c.
\nConspectele de lectura ale lui George Balaita sunt bai de identificare, apoi de uitare infidela: \u201eincearca toate experientele, dedica-te intregului, lasa-te \u201einfluentat\u201c de toti autorii care te atrag\u201c, \u201ein cele din urma vei gasi propriul tau drum\u201c, propria ta urma, dar numai dupa ce vei fi trecut \u201eprin marile filtre, prin ciur si d\u00e2rmon, prin toate sitele\u201c. Si tot el atrage atentia ca \u201ealtfel vei scrie febril, insatisfacut, vei sta in umbra, orbit de lumina altora si nu vei ajunge nicaieri. Te vei adauga lungului sir de autori buni, grabiti (sau lenti prin migala si pedanterie) si la curent cu ultimele tehnici si metode, iar in articole foarte subtile vei comenta orice in vagi teoreole, mereu informat si nici macar o jumatate de pas in urma modei. Vei fi mereu mai multumit, adica mai grav, teapan, sententios si in cele mai din urma uitat, dupa ce ai fost timp indelungat o speranta…\u201c. Se recunosc personaje in aceasta simpatica didascalie, savuroase personaje contemporane, dar se simte si ciupitura impielitata a fostului ajutor de chirurg.
\nUnde voltaism nu e… isi v\u00e2ra coada voltaireismul pentru ca, ajutorul de chirurg susura c\u00e2teva vorbe ce par rautacioase, dar nu sunt nicidecum asa, despre un alt personaj cunoscut noua: \u201eAulus Gellius, romancier postmodernist nascut intre anii 100-130, erudit comentator al textelor si int\u00e2mplarilor traite sau auzite din vechime p\u00e2na in zilele lui (tesatura plina de fineturi si naivitati, intertextualismul jucat de el spontan si fara \u201emetoda\u201c ne trimite cu coada-ntre picioare ad\u00e2nc in tunelul timpului, cai de schimb sa avem, ceva merinde, amnar, festila, rabdare si tutun si sunt destule de vazut si citit si chiar putem afla ca Buricul Pam\u00e2ntului inca nu s-a nascut, desi cultul micutului v\u00e2rtej cu neputinta de spalat vreodata p\u00e2na la radacina, situat pe platoul din mijlocul abdomenului, si ramasita din colacul de salvare purtat in timpul vietii amniotice, adevarata, singura dolce vita, contemplarea buricului deci, cu ideologia aferenta, se practica extravagant sau primitiv in toate tarile civilizate, inclusiv aspirantele in curs de dezvoltare…\u201c. Personajul (colectiv), nici acesta fictiv, a incercat sa afilieze scrisul lui George Balaita, in maniera nombrilista, traditionalului, neaosului postmodernism. Ati mai vazut iconar, miniaturist postmodern? Precum se vede, Balaita stie sa r\u00e2da, si o face copios. La urma urmei, \u201er\u00e2sul e o boala a inteligentei. Prostul nu r\u00e2de. Batjocoreste, face bascalie\u201c. Mai e si categoria desteptului scolit. Acesta \u201epoate sustine oric\u00e2nd, daca interesele partidului o cer sau numai dintr-o stupida convingere, ca r\u00e2sul este mai degraba derizoriu, nascocit doar sa contrazica esenta grava a lucrurilor, bagatelizeaza tragicul\u201c. Un alt personaj?! Un lucru sigur e doar ca acela care \u201er\u00e2de este izgonit de la seratele Istoriei, nu este invitat in cursul saptam\u00e2nii macar, daca duminica e data, la masa Politicii, este exclus de la banchetele Ideologiei, totdeauna cu nerusinare impopotonata cu blanurile si bijuteriile Filosofiei, cui nu-i plac majusculele, n-are dec\u00e2t, noi la Despartam\u00e2ntul Treburilor Serioase le folosim\u201c. C\u00e2ta alegorie at\u00e2ta drama.
\nR\u00e2sul si gluma la George Balaita nu sunt una. Daca primul e catarctic, descarca, elibereaza si e inofensiv p\u00e2na la urma, gluma este agent al tensiunii, motor al propulsiei in mediu dens, nediferentiat, ce intretine \u201eviata larvara in mlastinile originare\u201c; gluma kunderiana, dar una mai aproape de nuvela \u201eJocul de-a autostopul\u201c dec\u00e2t de romanul cu acelasi nume. Adevarata masura a r\u00e2sului o da insa gluma, in registrul ei cosmic. Provocat, intr-un interviu, de C. Stanescu (\u201eGlumiti, d-le Balaita! P\u00e2na unde se poate glumi?\u201c), chiar si demiurgul lumii in doua zile apare descumpanit: \u201eNu stiu. E o intrebare c\u00e2t o lovitura de stat, d-le Stanescu. E simpla, pare la indem\u00e2na. C\u00e2nd mi s-a aratat mie, acum vreo douazeci de ani, putea chiar sa para glumeata. (…) A devenit problematica abia dupa ce am scris-o. Dupa ce am construit in jurul ei o carte. Astazi mi se pare mai actuala dec\u00e2t oric\u00e2nd\u201c. Aproape nu exista comentator care sa nu fi facut caz de ironia prozatorului si chiar sa construiasca rationamente pe c\u00e2t de suple pe at\u00e2t de false in privinta acesteia. Un singur exeget a observat ca George Balaita glumeste serios, ca face o proza \u201ein care gustul pentru farsa si intuitia dramei coexista, o proza in care gluma si nelinistea, bufoneria si gravitatea se intrepatrund\u201c. Nu este o gluma sardonica, ci una candida, umila chiar. Exista la el \u201eo voiosie a spunerii, o buna-dispozitie permanenta care asigura naratiunii o inaintare cursiva, senina, antrenanta, convertind tragismul intr-o vorba de duh si dramatismul intr-un sur\u00e2s mirat, transfer\u00e2nd nelinistea si interogatia intr-un spatiu al surprizei si al uimirii, multicolor, caleidoscopic, molecular, inepuizabil\u201c. O intuitie rara, desi nu neobisnuita, a lui Mircea Iorgulescu. Registrul ironic prin care a fost trasa la lectura aceasta proza este rezultatul unei lectiuni superficiale ce extinde partea asupra intregului, e \u201enascuta din confuzia modului jovial si euforic cu modul ironic\u201c, estomp\u00e2ndu-se \u201egravitatea de fond\u201c a scriiturii. Gluma la Balaita e un v\u00e2nt sacramental care misca lumile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Al treilea volum de \u201eOpere\u201c, \u201eMarocco\u201c II, ce cuprinde publicistica si interviurile, ambele augmentate la zi, g\u00e2ndit initial ca fac\u00e2nd corp comun cu \u201eMarocco\u201c I, e oglinda in care se rasfr\u00e2ng toate celelalte carti. De aceea, spuneam, cu el trebuie inceputa imersiunea in lumea-amfibie a lui George Balaita. Ca si restul scrierilor, acesta reprezinta doar… Cite\u0219te mai mult »P\u00e2na unde poate glumi literatura (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3987,2931,3988],"class_list":["post-5354","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marocco-ii","tag-george-balaita","tag-publicistica"],"views":2209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5354","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5354"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5354\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5354"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5354"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5354"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}