{"id":535,"date":"2009-12-10T12:44:25","date_gmt":"2009-12-10T10:44:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=535"},"modified":"2009-12-10T12:44:45","modified_gmt":"2009-12-10T10:44:45","slug":"misionarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/misionarii\/","title":{"rendered":"Misionarii"},"content":{"rendered":"

partea a IV-a<\/strong><\/p>\n

\n

Ma int\u00e2lnesc in centrul orasului cu sora B. si sora G., cele doua misionare de la Martorii lui Iehova, ca sa mergem impreuna acasa la Viorel, un fost preot ortodox si proaspat membru, de c\u00e2teva luni, al bisericii lor. Le rugasem cu c\u00e2teva zile inainte sa imi faca, daca se poate, cunostinta cu c\u00e2tiva membri rom\u00e2ni. Eram curioasa sa vad cum traiesc si ce anume i-a purtat catre o religie at\u00e2t de straina majoritatii oamenilor din Rom\u00e2nia si care, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, este privita cu suspiciune. M-am mirat c\u00e2nd am auzit ca un fost preot ortodox e de acord sa vorbeasca cu mine, o scriitoare interesata de un articol de revista despre el. Dar iata-ne, o americanca, o englezoaica si o rom\u00e2nca strabat\u00e2nd orasul de provincie indrept\u00e2ndu-ne inspre un fost camin de nefamilisti dintr-unul din cartierele marginase.
\n\u201eViorel stie ca vreau sa scriu un articol despre el?\u201c le intreb si sora B. imi raspunde ca nu. Am emotii pentru ca nu vreau sa il iau prin surprindere si nici sa il pun intr-o pozitie incomoda, dar nici nu-mi vine sa dau inapoi.
\nIntram printr-o usa darapanata in blocul de patru etaje impartit ca un camin studentesc. Unele usi au fost inlocuite cu termopane, holurile sunt curate, dar casa scarilor e ponosita si are geamuri sparte la aproape toate etajele.
\nUrcam p\u00e2na la trei si ne oprim la o usa la capatul culoarului, in fata careia sunt trei perechi de pantofi: una de femeie, alta de barbat si una de copil.
\nSora B. bate la usa. Ne deschide un baiat cam de unsprezece ani, cu o fata z\u00e2mbitoare. Vedem prin crapatura usii, l\u00e2nga patul asezat chiar l\u00e2nga intrare, un pat dublu in care doarme o femeie de treizeci si ceva de ani.
\n\u201eBuna Daniel,\u201c il saluta sora B. pe baiat care incepe sa o traga delicat de umar pe femeia adormita.
\n\u201eMama, scoala,\u201c zice, \u201eau venit surorile.\u201c
\nFemeia se trezeste greu. Somnoroasa si ametita se ridica in capul oaselor cu o privire speriata de parca am fi fost portareii veniti sa o dea afara din casa. Isi aduna incet simturile si ne z\u00e2mbeste jenata. Isi trage peste piept puloverul ponosit care ii acopera camasa incheiata str\u00e2mb la un nasture. E frumoasa, cu trasaturi regulate, dar pielea ridata prematur, cu un par lung si bogat, str\u00e2ns intr-o coada la spate. Are ochii vii si limpezi, macar ca speriati.
\n\u201eScuzati-ma va rog\u2026 poftiti! Poftiti! Viorel nu e acasa, dar trebuie sa vina in cur\u00e2nd. Poftiti!\u201c
\nIntram in camera mare in care, pe l\u00e2nga patul de l\u00e2nga usa mai sunt doua asezate pe celalalt perete, o masa la geam, un dulap inalt c\u00e2t zidul si o mica bucatarioara improvizata dintr-un aragaz cu butelie si c\u00e2teva oale. Pe geam se vad g\u00e2rla si un teren viran plin de peturi.
\nMa simt jenata ca am trezit-o si am sentimentul ca dau buzna. Pe unul din paturi vad inca un copil, un baietel de trei ani care se trezeste si el si incepe sa pl\u00e2nga speriat. Maica-sa il ia in brate si incearca sa-l linisteasca, rastindu-se putin la el sa stea potolit ca au musafiri.
\n\u201ePoate ar trebui sa venim alta data?\u201c ii soptesc sorei B. care da z\u00e2mbind din m\u00e2na semn ca nu-i cazul si incepe sa vorbeasca cu copiii in rom\u00e2na ei perfecta, dar cu un accent pronuntat.
\n\u201eIonel, vrei bomboane?\u201c il intreaba ea pe baietelul cel mic care se opreste din pl\u00e2ns si, cu lacrimile inca pe obraz, da din cap ca da. De aici lucrurile se mai destind, toata lumea r\u00e2de de dragalasenia lui. Schimbam c\u00e2teva cuvinte si cu baiatul cel mare care poarta un tricou al unei echipe de fotbal, jambiere si adidasi. Se pregateste sa iasa, dar il asteapta pe taica-su care apare dupa c\u00e2teva minute. E un barbat de statura medie, putin grasut, cu tenul masliniu, parul grizonat si niste cearcane ad\u00e2nci. Pare sa fie trecut bine de patruzeci. Aveam sa aflu ca are doar treizeci si opt de ani.
\n\u201eMa scuzati, ma scuzati ca am int\u00e2rziat,\u201c ne saluta z\u00e2mbind si da m\u00e2na cu toata lumea. Ma prezint si eu si ii spun cu inima str\u00e2nsa ca doresc sa scriu un articol despre el. Asta il surprinde intr-un fel confuz. Ma uit incruntata la cele doua surori care imi dau insa votul de incredere ca fiind om in regula, z\u00e2mbindu-i lui Cristi si povestindu-i ca am petrecut c\u00e2tva timp la biserica, spre a scrie despre ei toti. Asta il mai linisteste si trecem peste momentul incordat.
\nDoamna ne pofteste pe toti la masa de la geam si ne toarna suc de portocale din indulcitor in pahare cu poza lui Mos Craciun si sigla de la Coca-Cola. Hotarasc brusc sa trec direct la subiect, pentru a nu da timp fricilor si suspiciunilor sa se instaleze din nou, acum ca totul arata cam oficial cu noi st\u00e2nd la masa astept\u00e2nd sa inceapa \u201einterviul!\u201c.
\n\u201eViorel,\u201c zic, \u201eimi povestesti putin de tine? De unde vii tu? Ce te-a facut sa treci de la ortodoxie la Martorii lui Iehova?\u201c
\nSe uita direct la mine cu ochii mari pe deasupra cearcanelor si se porneste. Imi spune ca a crescut la tara. Ca mai are o sora. Ca mama lor le spunea de c\u00e2nd erau mici ca el avea sa se faca popa, iar ea invatatoare. Popa s-a facut si pret de vreo zece ani a dus-o binisor. S-a insurat si i-a mers bine intr-o parohie de provincie, trec\u00e2nd prin gradele preotiei si vis\u00e2nd sa ajunga la Bucuresti. Doar ca la un moment dat, Dumnezeu singur stie de ce, totul a inceput sa se duca de r\u00e2pa. Int\u00e2i i-a plecat nevasta. Nu intreb de ce, ca mi se pare prea dureros, mai ales ca noua sotie e l\u00e2nga noi. Din cauza divortului insa ii era amenintata si slujba, fiindca la noi, la ortodocsi, preotii trebuie musai sa fie insurati si daca nu-s, nu pot sluji. Mai marii bisericii i-au dat un an de zile sa-si gaseasca pe altcineva si, fiindca n-a reusit, i-au dat drumul din biserica si i-au spus sa revina c\u00e2nd isi pune ordine in viata personala.
\n\u201eAu trecut cinci ani pe urma,\u201c imi zice oft\u00e2nd ad\u00e2nc \u201esi n-am reusit sa ma intorc la preotie. M-am dus la tara la ai mei si n-am fost om. Mi-am lasat barba, nu ma spalam, nu ma interesa daca mor sau daca mai traiesc\u2026 aratam ca un salbatic. Pe urma a trebuit sa-mi revin\u2026 sa ma duc la munca, sa fac ceva, mai ales ca era si Daniel cu mine.\u201c
\nDaniel, copilul cel mare, e asadar fiul lui din prima casatorie.
\n\u201eM-am dus la munca\u2026 am incercat sa fac orice,\u201c povesteste Viorel. \u201eDar nu rezistam. Iti dai seama, ce puteam eu sa fac? Ca doar din preotie nu iesi nici bun la calculator si nici la altceva. Vorbesti cu oameni si slujesti.\u201c
\nImi zice ca statea c\u00e2teva zile si, in rarele cazuri, c\u00e2te o luna, lucr\u00e2nd ori constructii, ori in agricultura, dupa care oamenii ii spuneau jenati ca nu sunt multumiti de el si nu mai vor sa-i dea de lucru.
\nPe urma a int\u00e2lnit-o pe sotia lui actuala. S-au mutat impreuna la parintii lui, desi ei, mai ales maica-sa, au fost impotriva. Vorbeste lumea. E rusine. Nu se face asa ceva. Dar au incercat cumva sa il ajute. Viorel a aflat ca pentru cinci mii de euro isi poate cumpara un post intr-o parohie, undeva intr-un oras decent. Acum ca avea din nou consoarta. Taica-su s-a oferit sa v\u00e2nda un pam\u00e2nt ca sa-i dea banii astia.
\n\u201eDar eu nu eram foarte convins. Nu mai simteam\u2026 nu stiu cum sa spun\u2026 se stricase ceva,\u201c zice omul cu umerii adusi si inca impovarat de vinovatie. Imi spune ca s-a dus la mai marii bisericii si a incercat sa le vorbeasca cinstit despre situatia lui, dar i-au cerut bani si nu i-au oferit nici o garantie. Cam pe atunci a ramas si sotia lui insarcinata cu baiatul cel mic.
\n\u201eAh\u2026 a fost asa de greu\u2026\u201c intervine si ea, povestindu-mi cum la treizeci de ani l-a rugat pe Dumnezeu sa-i dea un copil si dormea cu haine de bebelus sub perna. Ii spusesera doctorii ca nu putea face copii si toata lumea zicea ca oricum e prea batr\u00e2na. Se uita nostalgica inspre Viorel pe care il napadeste o tristete grea.
\n\u201eStiti, nu vreau sa judec\u2026 e mama mea\u2026 \u201e reia el povestea, \u201edar s-a purtat foarte ur\u00e2t cu noi.\u201c
\n\u201eA aruncat un lighean de apa rece pe mine ca sa pierd sarcina,\u201c imi explica sotia.
\nViorel imi povesteste ca in perioada aceea incepuse sa mearga din nou pe la biserici, doar ca de data asta nu mai conta ce erau: baptiste, ortodoxe, catolice\u2026 il cauta intr-o forma sau alta pe Dumnezeu sau poate ca doar un loc de unde sa se poata ruga din nou.
\n\u201eNu te-ai simtit abandonat de El?\u201c il intreb si-mi spune ca nu, ca se g\u00e2ndea tot timpul ca astea-s incercari pe care trebuie sa le treaca si ca va fi calauzit. \u201eP\u00e2na la urma si la urma,\u201c adauga el, \u201eDumnezeu e in fiecare biserica, in fiecare casa si in fiecare suflet. Unul si acelasi. Ce conteaza ce nume-i dai?\u201c
\nIntr-un final a ajuns si la Martorii lui Iehova si s-a mirat ca sunt at\u00e2t de primitori si ca se poarta at\u00e2t de frumos cu el. A mai durat ceva p\u00e2na sa se converteasca, insa si asta s-a int\u00e2mplat pentru ca Daniel i-a spus intr-o zi, la v\u00e2rsta lui de zece ani:
\n\u201eTata, eu te vad tare tulburat. Poate ca ar trebui sa te hotarasti intr-un fel sau altul… ca parca-ti face rau sa alergi asa dintr-un loc in altul si nu esti linistit in nici o parte.\u201c<\/p>\n

Atunci s-a hotar\u00e2t Viorel sa se boteze. Ca sa aiba un soi de stabilitate si, de ce nu, o noua comunitate. Spune ca ii place ca nu are nimeni nici o pretentie. Ritualurile sunt minime si nu exista norme de rugaciune. Ba chiar oamenii sunt incurajati sa vorbeasca direct cu Dumnezeu si sa il asculte \u201efiecare in sufletul lui\u201c, nu prin oamenii bisericii sau oricine altcineva.
\n\u201eBine\u201c, intreb, \u201edar cum stii totusi ca ce auzi e vocea lui Dumnezeu si nu a unuia sau altuia sau a fricilor tale?\u201c
\n\u201ePur si simplu stii\u201c, imi raspunde, lucru pe care-l mai auzisem si de la sora B. careia ii pusesem la un moment dat aceeasi intrebare. Raspunsul parea sa fie mereu acelasi: pur si simplu stii. Asta se cheama, in biserica Martorilor lui Iehova, sa asculti marturia lui Dumnezeu.
\n\u201eAcum esti fericit?\u201c il intreb pe Viorel care z\u00e2mbeste si ridica din umeri.
\n\u201eParintii mei m-au renegat,\u201c spune. \u201eMi s-a schimbat viata total si cale de intoarcere nu mai e. Dar ma simt mai impacat.\u201c
\nSotia lui imi zice ca de c\u00e2nd Viorel s-a hotar\u00e2t la o singura biserica e mult mai linistit. S-au inteles intotdeauna bine, imi povestesc am\u00e2ndoi, chiar si atunci c\u00e2nd ea, insarcinata fiind, vedea cozonac la televizor iar el nu putea sa i-l cumpere fiindca nu aveau nici un ban. Nu s-au certat niciodata din pricina asta \u2013 ori din alta. S-au acceptat mereu si-au discutat cu calm de toate cele.
\nMa simt bine l\u00e2nga ei. Simt cumva ca, dincolo de toate detaliile vietilor lor, pe care n-o sa le aflu niciodata fiindca nu e omeneste posibil sa poti urmari filmul intreg al unor vieti cu toate increngaturile lor, se iubesc plin si curat si asta este prima lor religie si primul lor Dumnezeu.
\n\u201eSi de-acum incolo ce-o sa fie?\u201c ii intreb.
\nViorel da din umeri.
\n\u201eCe-o vrea Dumnezeu. A, si vreau sa scriu o carte!\u201c imi zice, cumva timid, de parca n-ar putea indrazni taman el sa faca una ca asta si mi-ar cere mie binecuv\u00e2ntarea, ca vorba aceea, daca scriu la revista\u2026 poate ca stiu c\u00e2te ceva despre lucrul asta.
\n\u201eSi? Ce mai astepti?\u201c ii zic amintindu-mi ca la un moment al vietii mele mi-a spus si mie cineva acelasi lucru.
\nSe insenineaza si cumva vad o portita deschiz\u00e2ndu-se in capul lui. Imi zice ca-i place tare mult istoria si ca despre asta ar vrea sa scrie.
\nSora B. si sora G. spun o rugaciune la sf\u00e2rsit. E obiceiul lor: se roaga inainte si dupa orice.
\nPlec de-acolo impacata si foarte linistita ca am fost timp de o dupa-amiaza parte din viata unor oameni care traiesc cu totul altfel dec\u00e2t majoritatea. Dar de indata ce ajung in statia de autobuz incep sa ma intreb ce anume inseamna asta, ca mi se pare ca in spatele usilor inchise, in spatele z\u00e2mbetelor si ale discutiilor de complezenta, fiecare viata si fiecare familie e unica, intr-un fel cu totul si cu totul neasteptat si coplesitor de greu de patruns. Caci cine are timpul necesar si ochii sa le vada pe toate?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

partea a IV-a Ma int\u00e2lnesc in centrul orasului cu sora B. si sora G., cele doua misionare de la Martorii lui Iehova, ca sa mergem impreuna acasa la Viorel, un fost preot ortodox si proaspat membru, de c\u00e2teva luni, al bisericii lor. Le rugasem cu c\u00e2teva zile inainte sa imi faca, daca se poate, cunostinta… Cite\u0219te mai mult »Misionarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[297],"class_list":["post-535","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-martorii-lui-iehova"],"views":1954,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/535","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=535"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/535\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=535"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=535"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=535"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}