{"id":5345,"date":"2010-11-18T12:41:29","date_gmt":"2010-11-18T10:41:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5345"},"modified":"2010-11-18T12:43:37","modified_gmt":"2010-11-18T10:43:37","slug":"mircea-martin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-martin\/","title":{"rendered":"Mircea Martin"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Cel mai bun teoretician al criticii din perioada postbelica a \u00eenceput, de fapt, prin a fi cronicar literar. E drept, \u00eensa, ca Mircea Martin a avut cu cronica literara doar o aventura de tinerete (\u00eentre 1966-1969), pret de c\u00e2tiva ani si de un volum: \u201eGeneratie si creatie\u201c. Volumul, oric\u00e2t de subtire, constituie una din cele mai coerente definiri, prin analiza, a saizecismului literar. Retragerea lui Martin din critica actualitatii literare si implicarea lui \u00een dezbaterile teoretice a privat literele rom\u00e2ne de asistenta unui spirit critic ale carui gust si acuitate, fler si transanta \u00eesi bazau siguranta pe o substantiala rigoare teoretica. Dintre toti teoreticienii literari postbelici, Martin e singurul care nu vede literatura ca o ilustratie de precepte, ca o demonstratie sau epifanie de concepte. El e, la noi, singurul critic dintre teoreticieni. Cronicile lui Martin sunt scrise sub specia definitivului, nu a conjuncturalului. <\/strong><\/em><\/p>\n

T\u00e2narul cronicar dialogheaza strict cu opera, pun\u00e2nd epoca \u00een paranteza. Daca lipseste ceva din cronicile lui Martin, acesta e chiar \u201espiritul timpului\u201c, at\u00e2t \u00een acceptia lui tacitian-lovinesciana, c\u00e2t si \u00een acceptia lui triviala, de timp conjunctural. Timpul ideologic, timpul social au fost \u00eenlocuite cu trans-temporalitatea estetica, Martin iesind cu comentariile direct \u00een atemporalul artistic. Aceasta suavizare a timpului istoric e facilitata si de abruptetea cu care cronicarul interpeleaza unicitatea operei, sarind peste orice element generalizator sau integrator. Structurata pe conceptul de generatie, preluat de la Tudor Vianu, cartea nu dezbate, la prima editie, functionalitatea conceptului, dar o face \u00een suita de articole \u201eDespre conceptul de \u201egeneratie\u201c\u201e\u00a0 adaugata la editia a II-a. Asa cum apare \u00een carte, \u201egeneratia\u201c lui Martin e definita doar de opere, fiecare cu idiomul ei aparte. Din definirea ei lipseste \u201eportretul de grup\u201c, caracterele comune, eventuala poetica unificatoare. Scriitorii stau alaturi pentru ca ei sunt \u201ealesii\u201c, privilegiatii axiologiei profesate de cronicar. Definita ca \u201eritual cotidian de trecere spre solitudinea esentiala a creatiei\u201c, generatia va fi o suma de asemenea \u201esolitudini\u201c. Critica de adecvare programatica, de identificare si de supunere la obiect, critica lui Martin \u00eesi foloseste eleganta pentru exactitate si rigoarea pentru farmecul preciziei. Analizele sunt at\u00e2t de patrunzatoare \u00eenc\u00e2t \u00een desenul \u00eenceputurilor, asa cum l-a conturat Martin, se cuprinde, aproape \u00een toate cazurile, \u00eentreaga evolutie ulterioara a autorilor, ca si cum cronicarul ar fi perceput-o in nuce. Iar asta pentru ca Martin intra \u00een acea intimitate (sau profunzime) a operei care e totuna cu legitatea ei interna si din care aceasta nu mai poate iesi dec\u00e2t cu pretul incongruentei. Cronici cu religia rigorii, cronicile lui Martin se apropie deodata de facultatea dominanta si de facultatea generativa a operei. Ele dezvaluie mecanismul producator de sens, nu at\u00e2t mecanismul producator de text, si au ca prim obiectiv coerenta interna a operei. Aceasta coerenta se traduce \u00een constructia \u201euniversului\u201c si \u00een modalitatea \u201eviziunii\u201c, lucruri pe care Martin le pretinde cu scrupul.
\nUrmatorul volum (\u201eCritica si profunzime\u201c, reeditat cu titlul \u201eGeometrie si finete\u201c si amplificat cu doua noi studii \u2013 foste prefete \u2013 consacrate lui Georges Poulet si Jean Starobinski) \u00eel plaseaza deja pe Martin printre teoreticienii criticii literare (mai degraba dec\u00e2t ai literaturii). E o carte-reper pentru problematica si conditia criticii literare, o sinteza\u00a0 despre critica moderna (franceza exclusiv) si despre teoria criticii. Martin ofera dezbaterii despre critica, despre metodele si conditia acesteia, un breviar al ideilor critice moderne, o schita de fenomenologie a ideii critice, asa cum merge aceasta de la Sainte-Beuve la Starobinski. Nu toti cei prin care s-a ilustrat ideea critica sunt prezenti \u00een aceasta schita (lipsesc, de pilda, Taine, Thibaudet, Bachelard, Barthes etc.), dar Martin \u00eei aduce si pe acestia \u00een discutie ori de c\u00e2te ori reconstituie geneza ideilor critice. Daca Thibaudet, bunaoara, nu s-a \u00eenvrednicit de un capitol aparte, referirile la el fac, totusi, de un capitol. Nu stau mai rau nici ceilalti, cu singura conditie ca ideile lor despre literatura si despre critica literara sa rezoneze cu ale lui Mircea Martin. Acesta si e, de fapt, filtrul (selectiv sau deformator) prin care trece critica moderna \u00een cartea lui Martin. Figura spiritului critic, asa cum e ea definita \u00een introducerea la editia a II-a (\u201eGeometrie si finete, un elogiu al criticii franceze \u00een loc de argument\u201c) si cum e apoi demonstrata prin analizele si interpretarile concrete, e una dilematica, macar \u00een masura \u00een care e una conflictuala, de o dualitate ce poate lua cale dramatica; ea se constituie dintr-o relatie tensionata, dintr-un \u201eraport evident sau subiacent, dialogic si uneori chiar polemic, \u00eentre reflectie si spontaneitate, \u00eentre distanta si intimitate, \u00eentre luciditate si sensibilitate\u201c. Nu-i vorba de doua tipologii critice asezate sub sigla \u201espiritului de geometrie\u201c si a celui de \u201efinete\u201c (desi sub aceste semne ele au existat, ba chiar mai persista), c\u00e2t de doua valente care-si disputa \u00eentotdeauna si \u00een toate cazurile prioritatea, oper\u00e2nd \u00eentr-un dans de accente. Tocmai pornind de la acest balet interior al calitatilor, de la dubletul lor dialectic, poate Martin transla distinctia pascaliana asupra criticii, pun\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i \u00een opozitie spiritul de geometrie cu spiritul de finete (\u201eopozitia \u00eentre geometrie si finete ar fi aceea \u00eentre rationament si sentiment, \u00eentre o propensiune asociativa si una diferentiatoare, \u00eentre o vointa totalizanta si abstractizanta si atentia fata de unicitate, \u00eentre o confruntare cu reductibilul si o alta cu ireductibilul\u201c), dar pacific\u00e2nd apoi cele doua directii si structuri de receptare sub semnul \u201ehotar\u00e2tor\u201c al adecvarii (totuna cu \u201einteligenta talentului critic\u201c); ba chiar compatibiliz\u00e2ndu-le: \u201e\u00cencercarea de identificare cu un autor si de reconstruire a traiectului sau a proiectului sau creator cere nu doar finete, dar si \u00abgeometrie\u00bb; dupa cum situarea si interpretarea unei teorii, a unei conceptii de viata, presupun, la r\u00e2ndul lor, multa finete, nu numai \u00abgeometrie\u00bb\u201c. Armonizarea celor doua calitati (pe principiul subsidiaritatii uneia din ele, totusi) constituie si miezul criticii lui Martin: o adecvare facuta deopotriva prin mijloace geometrice si de finete, prin generalizare si concretizare; o distantare care \u00eembratiseaza, o identificare care \u00eendeparteaza. Adecvarea, identificarea si distantarea sunt, de altminteri, temele pe care Martin le urmareste cu o afinitate problematica ce trece dincolo de obiectivele studiilor. Si le urmareste cu o finete disociativa at\u00e2t de acuta \u00eenc\u00e2t le surprinde, de regula, disimul\u00e2ndu-se una \u00een alta. C\u00e2nd e vorba de clasicii criticii, Martin nu ezita nici sa le dea \u00een vileag contradictiile (asta se \u00eent\u00e2mpla si cu cei mai apropiati de noi, \u00eentr-un permanent si franc dialog de idee) sau caderile \u00een desuetudine, dar nici sa le marcheze punctele profetice, deschiderile spre modernitatea de dupa ei (aici \u00eensa mai cu precautie, fara entuziasme \u201eprotocroniste\u201c). Cartea e, \u00een esenta, un colocviu cu marii critici. Un colocviu din care rezulta at\u00e2t mersul ideii critice, \u00een acte distincte, dar legate unul de altul, c\u00e2t si conceptul de critica al lui Martin; o exegeza-dialog.
\nO aplicatie a acestui concept de \u201egeometrie si finete\u201c se vede \u00een \u201eIdentificari\u201c, volum de studii consistente (\u00eenchinate lui Blaga, Fundoianu, Calinescu, Vianu, Bogza), completate cu o suita de articole despre scriitori moderni (unii \u201esimpatii\u201c constante ale exegezei lui Martin: Blaga, Fundoianu, Calinescu, Vianu, Bogza, dar si Labis, A. E. Baconsky, M.R. Paraschivescu s.a.). Studiile (toate nuclee de monografii, ceea ce unele vor si deveni \u2013 cum e cazul celor despre Calinescu si Fundoianu) privilegiaza (si, desigur, mai \u00eent\u00e2i identifica) linia de coerenta interioara a viziunii, polemiz\u00e2nd \u2013 fie implicit, fie deschis \u2013 cu interpretarile care fragmenteaza opera. Blaga, bunaoara, e \u201eblagian\u201c de la bun \u00eenceput, put\u00e2nd fi \u201erecunoscut chiar si \u00een eroare\u201c. Deducerea coerentei nu contesta \u201edevenirea\u201c poeziei, dar o subsumeaza unui principiu unitar. Contradictiile \u2013 sau rupturile \u2013 sunt integrate \u00een acest principiu organic al devenirii iar analizele argumenteaza mereu unitatea de teme, viziune si atitudine, contragerea lor \u00eentr-o \u201emasca\u201c. Aceeasi unitate profunda \u00eentre preocupari, teme, stil si fire e pusa \u00een valoare, bunaoara, si \u00een cazul lui Tudor Vianu (al criticilor \u00een general), la care \u201eidealul clasic mobilizeaza resursele omului si rezolva tensiunile operei\u201c, fiind \u201eprezent \u00een toate momentele carierei\u201c si deriv\u00e2nd \u201edintr-o structura sufleteasca stabila\u201c ce poate fi recunoscuta \u201e\u00e2n pecetile unui stil\u201c. Pe scurt, \u201eidealul clasic\u201c e, \u00een cazul sau, \u201eun mod de a fi\u201c (iar apoi un mod de a g\u00e2ndi si de a scrie). Sobre, riguroase, concentrate pe argument si pe nuantele demonstratiei, comentariile lui Martin nu-si refuza bucuria c\u00e2te unei scaparari de arta (cutare critic avea \u201eun cap de veche statuie si gesticulatia decisa si demna a unui tribun\u201c, cutare poeta e \u201efrumoasa ca o dezamagire\u201c etc.). E vorba \u00eensa doar de adieri de arta, caci stilul lui Martin e riguros intelectual, pur stil de idee si austeritate.
\nO carte de extrem impact (una din cele mai \u201efertile\u201c, incitante si articulate carti postbelice) e \u201eG. Calinescu si \u00abcomplexele\u00bb literaturii rom\u00e2ne\u201c. Ea e doar prima parte a unui proiect, ramas, din pacate, doar la at\u00e2t. Chiar si asa, ea e o carte-memento. La prima editie, adevarata ei tinta \u2013 patologia culturala rom\u00e2neasca \u2013 a fost eludata \u00een comentarii (de nevoie; cartea \u00eensasi a aparut cu mare dificultate), dar volumul lui Martin premerge prin analiza si inventarierea \u201ecomplexelor\u201c culturale rom\u00e2nesti toate operele de deconstructie si de-mitologizare de dupa 90. G. Calinescu e aici doar prisma prin care Martin diagnosticheaza \u201ecomplexele constitutive\u201c ale culturii rom\u00e2ne (si nu doar ale literaturii). Desi pare subiectul investigatiei, Calinescu e, de fapt, victima acesteia, simpla materie de laborator pentru a dezvolta cultura complexelor. Martin \u00eesi fixeaza mai \u00eent\u00e2i pacientul si-si explica metoda de cercetare. \u00een bun critic \u201eal profunzimilor\u201c el da, mai \u00eent\u00e2i, deoparte toata flora de contradictii si diversitate, descoperind dedesubt structura obsesionala, coeziunea ireductibila. Calinescu e, la prima vedere, \u201eproteic\u201c. El risca astfel sa scape expertizei \u2013 daca aceasta nu e vigilenta si nu-si noteaza scrupulos toate leit-motivele ce traduc obsesii disimulate, dar de nedisimulat. Martin aplica \u00eensa \u201eo lectura continua\u201c prin care \u201edescopera propozitii ce suna ca niste refrene, \u00eendemnuri ce par sa traduca obsesii\u201c. Iar odata stabilita grila de obsesii nu e greu de vazut sub ele complexele care le-au st\u00e2rnit si le \u00eentretin. Aceste complexe, la r\u00e2ndul lor, sunt fie fatise, fie ascunse. Se-ntelege de la sine ca atractive cu deosebire si exponentiale, \u201eexemplare\u201c sunt complexele care \u201ese tradeaza\u201c, nu cele care \u201ese declara\u201c. Complexele, asadar, nu numai refulate, dar si proiectate \u00een reversul lor. Relevante cu adevarat sunt \u00eensa nu at\u00e2t complexele \u00een sine, c\u00e2t \u201e\u00eencercarile de a le ascunde sau depasi\u201c. Pe acest material \u201emistificator\u201c lucreaza \u00een primul r\u00e2nd Martin, scot\u00e2nd de sub el cauza genuina si eficienta a complexelor. E o metodica munca de \u201edeconstructie\u201c. Ca orice psihanalist, Martin merge \u00eenapoi, de la \u201ecomplexul de superioritate\u201c la cel de \u201einferioritate\u201c, fac\u00e2ndu-i \u00eentreaga etiologie. Cartea lui Martin nu e una de psihologie a \u201epoporului rom\u00e2n\u201c (vazuta dinspre si din literatura) si nici una de \u201epsihanaliza\u201c a culturii rom\u00e2ne. Dar c\u00e2te ceva din fiecare e implicat \u00een argumentatie \u2013 discret, fara tapaj, cu riguroasa eficienta si maxima economie. Ea nu face nici parada de metodologie, definind \u201ecomplexele\u201c ca un practician, nu ca un teoretician. Conceptul e aici un simplu instrument. Nu e vorba de simpla mutatie \u00een cultural a unor complexe din zona individualului. Si nici de vreo inspiratie din \u201ecomplexele culturale\u201c ale lui Bachelard, care sunt, la urma urmei, mai degraba complexe ale creativitatii sau imaginarului. Chiar daca Martin vorbeste despre \u201ecomplexele constitutive\u201c (poate chiar structurale) ale culturii rom\u00e2ne, ele nu sunt decalcuri dupa psihologia \u201earhetipala\u201c, ci concepte modulate la \u00eentretaierea psihologiei creative cu istoria, a literaturii cu ideologiile si a culturii cu societatea. \u00cen mare, fireste, un \u201epatent\u201c psihanalitic e de regasit si \u00een conceptul de \u201ecomplex cultural\u201c folosit de Martin. Si acesta, ca si cel din psihanaliza pura, \u201ese recunoaste nu numai prin deformarile produse, ci si printr-o anume repetabilitate obsesionala\u201c si poate fi identificat \u201eatunci c\u00e2nd \u00een cuprinsul sau \u00een urma judecatii defavorabile apar exagerari, respectiv diminuari ale proportiilor reale, restrictii ori generalizari abuzive, \u00eencercari compensatoare \u00een alte planuri sau, pur si simplu, rasturnarea planurilor ca atare si, mai ales, a criteriilor\u201c. Complexele listate de Martin sunt complexe de cultura mica, provinciala si retardata. \u00cen mare, ele sunt de doua feluri: de specificare si de integrare. Ceea ce \u00eenseamna ca unele din ele se nasc deodata cu \u00eensasi cultura\/literatura \u201enationala\u201c. Sunt complexe de si din nastere, la care se adauga apoi complexele \u201edevenirii\u201c, complexele de parcurs. Martin pune mereu \u00een evidenta dialectica \u00een care joaca, simultan, complexele de \u00eenchidere si cele de deschidere. Lucrurile sunt cu at\u00e2t mai \u201ecomplexe\u201c cu c\u00e2t cele doua procese \u2013 al individuatiei si al integrarii \u2013 sunt at\u00e2t de inseparabile \u00eenc\u00e2t par unul singur. Nu numai ca \u201eabia contactul cu spiritul european ne-a revelat pe deplin noua \u00eensine\u201c, dar Occidentul trece, initial, dincolo de rolul acesta de revelator: el e cel care ne spune cine suntem. Asa \u00eenc\u00e2t, \u201ela \u00eenceput specificarea se confunda cu integrarea\u201c. Dar treptat complexele se desprind si se conflictualizeaza. Cele mai marcante complexe identificate si analizate sunt cel al \u201eoriginii umile\u201c, al \u201eexistentei periferice\u201c, al \u201e\u00eent\u00e2rzierii\u201c, \u201ediscontinuitatii\u201c, \u201eruralitatii\u201c, al \u201e\u00eenceputului continuu\u201c, al \u201eimitatiei\u201c, al \u201eabsentei capilor de serie\u201c, al \u201elipsei de audienta\u201c, al \u201eizolarii provinciale\u201c, p\u00e2na la \u201ecomplexul \u00een fata criticii\u201c. Fiecare din aceste complexe e urmarit \u00een toata dialectica lui, de la primele simptome p\u00e2na la solutiile de disimulare sau vindecare. Dialectica de fond a culturii rom\u00e2ne rezulta una a transformarii complexelor de inferioritate \u00een complexe de superioritate. Iar mecanismul acestor transformari e urmarit pe \u201ecobaiul\u201c Calinescu; dar cartea lui Martin e, de fapt, despre bolile culturii rom\u00e2ne, nu despre cele ale spiritului calinescian.
\n\u00cenapoi la probleme de teorie revine Martin cu \u201eDictiunea ideilor\u201c, complementara la \u201eCritica si profunzime\u201c. Eseurile abordeaza probleme situate la intersectia poeticii cu estetica si a criticii literare cu istoria, studiindu-le pe cazuri concrete (rom\u00e2ne si straine; Calinescu si Vianu, pentru prima categorie, Val\u00e9ry, M. Raymond, R. Barthes, Picon, Bouso\u00f1o, pentru a doua). E continuarea dezbaterii de idei \u00eenceputa \u00een cartile precedente, dar si o investigatie asupra felului \u00een care ideile sunt traduse \u00eentr-un ethos: \u201eNu ma intereseaza numai ideile \u00een sine, dar si felul \u00een care ele sunt traite de o personalitate anume\u201c. (Totusi, linia centrala e cea dedicata \u201efiliatiei ideilor\u201c, Martin urmarind \u00een continuare peripetiile ideii critice si ale conceptului modern de critica). Ideile, stilul si omul fac, la Martin, o unitate: \u201estilul angajeaza omul, mai precis autorul \u00een \u00eentregime\u201c. Tot o \u201eunitate\u201c trebuie sa faca si \u201eideea si expresia\u201c. Nu exista idee fara arta de a o exprima. Stilul critic \u201ese recunoaste \u00een primul r\u00e2nd prin darul formularii exclusive\u201c. Metodele \u201escientiste\u201c care au invadat critica, acceptate ca perspective deschise, stimulatoare, conduc, totusi, \u00een viziunea lui Martin, la \u201ereificarea operei\u201c, la \u201edezinteresarea\u201c de \u201epalpitul\u201c acesteia si de \u201evirtutile evocatoare ale stilului critic\u201c totodata; or, fara aceste doua elemente nu exista nici critica literara. Partizan al \u201ecriticii creatoare\u201c, Martin propune criticii sa fie o arta a \u201edictiunii ideilor\u201c; a ideilor asumate, traite si exprimate adecvat, adica precis (iar sugestivitatea limbajului critic e factor de precizie).
\nTema recurenta a lui Fundoianu, migr\u00e2nd din carte \u00een carte, \u00eesi str\u00e2nge toate piesele \u00een monografia aparuta \u00een seria \u201eIntroducere \u00een opera lui…\u201c; premisele \u201enegative\u201c ale cartii (\u201eFundoianu e un autor nepretuit cum se cuvine\u201c pentru ca \u201ee necunoscut\u201c) o vor impulsiona spre o turnura ofensiva, at\u00e2t \u00een reevaluare, c\u00e2t si \u00een interpretare. Situatia speciala a lui Fundoianu, cu toate \u201econtradictiile\u201c sale (deopotriva \u201etraditionalist\u201c si \u201eavangardist\u201c, deopotriva revendicat de doua literaturi) e abordata ca unitate (a \u201eunei personalitati\u201c) identificabila \u201e\u00een continuitatea inconfundabila a unui stil\u201c. Pe fir cronologic, investigatia operei se opreste mai \u00eent\u00e2i la nivelul devenirii conceptuale a acesteia, la \u201eideologia\u201c estetica si culturala a autorului, cu evidentiarea \u201emaiorescianismului\u201c de fond al atitudinilor critice ale lui Fundoianu. Tot \u00een devenire cronologica e studiata si poezia, aparent peisagistica, dar, de fapt, definindu-l pe Fundoianu ca pe \u201eun poet al singuratatilor spirituale\u201c, cu o poetica a \u201ede-poetizarii peisajului\u201c. Coerenta launtrica a poeziei lui Fundoianu, atunci c\u00e2nd aceasta trece de la universul campestru la cel citadin, e data de \u201eteroarea care creste din peisajul universal\u201c; o teroare care vine din decor, indiferent de scenografia acestuia. Analizele si interpretarile dezmint cu totul \u201etraditionalismul\u201c poetului, precum si \u201eavangardismul\u201c acestuia; Fundoianu rezulta un poet modern, situat valoric \u201edupa\u201c Arghezi, Bacovia si Blaga, dar \u201e\u00eenaintea\u201c lui Maniu, Pillat sau Vinea. Analiz\u00e2nd deopotriva ideea si concretul, Martin desface viziunea \u00een componente si evolutia \u00een nuante si momente, reunindu-le apoi sub tutela \u201eunitatii\u201c, pe principiul coerentei care-si asuma contradictiile.
\n\u201eSingura critica\u201c aduna eseuri si interventii publicistice despre \u201econditia criticii\u201c si verifica aceasta conditie pe c\u00e2teva cazuri de critici contemporani \u201eexponentiali\u201c (Edgar Papu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu si Gheorghe Grigurcu \u00een primul r\u00e2nd). Eseul titular, central, desface \u00eentr-un \u201etriptic de singuratati\u201c conditia ca atare a criticii. \u201eCritica singura\u201c vorbeste despre \u201esinguratatea\u201c criticii sau a lecturii, ca act de \u201etraire izolatoare\u201c a operei. \u00een aceasta \u201etraire\u201c, criticul dialogheaza, de fapt, cu \u201econstiinta operei\u201c, \u201einconfundabila cu cea care a generat-o\u201c. \u201eSingura critica\u201c pune \u00een valoare responsabilitatea criticii profesioniste (\u00een deosebire de capriciile celei diletante). Eseul are vadite implicatii conjuncturale, fiind scris \u00eentr-o perioada de ofensiva \u00eempotriva criticii literare, a spiritului critic si a institutiei criticii ca atare. E, \u00een fond, un eseu militant. \u201eSingura critica\u201c, \u00een fine, o defineste pe aceasta ca disciplina: \u201eCritica e una singura, indiferent de formele ei\u201c. Nici speciile critice nu pot fi ierarhizate, \u00eentruc\u00e2t \u201eimportant este cum scrii, nu despre ce sau despre cine\u201c. Nu temele, subiectele sau metodele garanteaza \u201esuperioritatea unui critic\u201c; si nici profesarea foiletonisticii sau, dimpotriva, a tomului. Spiritul critic e garantat doar de talent si de personalitate, pe firul inclement al responsabilitatii fata de valori. Martin trece \u00een revista toate prejudecatile momentului (prejudecati recurente altminteri), resping\u00e2ndu-le pe principiul echilibrului critic si al rationalitatii empatice. Portretele critice de aici seamana, \u00een parcurs si profunzime, rigoare si dialectica a distinctiilor, cu cele dedicate marilor critici francezi. Martin descrie \u201esistemul\u201c criticilor abordati sau \u00eei reduce la sistem (\u00een cazul celor care ostenteaza ca n-au, cum e, bunaoara, Grigurcu). Descrierea lui e, \u00eensa, dialog critic, nu expunere neutra; dialog de concepte si de conceptie, confruntare de atitudini interpretative si axiologice; dialog, \u00een cele din urma, \u00eentre constiinte critice. Principiile critice asumate de Martin \u00eenca din tinerete, pe fondul unei empatii cu opera care-l duce spre critica de identificare, sunt pastrate de-a lungul \u00eentregii sale actiuni; ce li se mai aduce nu sunt modificari, ci doar nuantari.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cel mai bun teoretician al criticii din perioada postbelica a \u00eenceput, de fapt, prin a fi cronicar literar. E drept, \u00eensa, ca Mircea Martin a avut cu cronica literara doar o aventura de tinerete (\u00eentre 1966-1969), pret de c\u00e2tiva ani si de un volum: \u201eGeneratie si creatie\u201c. Volumul, oric\u00e2t de subtire, constituie una din cele… Cite\u0219te mai mult »Mircea Martin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3984,3233,3982,1014,469,3983,3980,3981],"class_list":["post-5345","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-generatie-si-creatie","tag-critica","tag-dezbateri-teoretice","tag-literatura","tag-mircea-martin","tag-spirit-critic","tag-teoretician","tag-teoria-criticii"],"views":3918,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5345","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5345"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5345\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5345"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5345"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5345"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}