{"id":5337,"date":"2010-11-18T12:36:32","date_gmt":"2010-11-18T10:36:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5337"},"modified":"2010-11-18T12:37:12","modified_gmt":"2010-11-18T10:37:12","slug":"pactul-biografic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pactul-biografic\/","title":{"rendered":"Pactul biografic"},"content":{"rendered":"

Radu Aldulescu, Ana Maria si \u00eengerii,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucure?ti, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Clasicizat dupa preluarea \u00een circuit de catre Cartea Rom\u00e2neasca si lectura criticilor din anii 2000, Radu Aldulescu este unanim considerat astazi unul din cei mai puternici prozatori rom\u00e2ni de dupa ’90. Nota aparte facea deja \u201eSonata pentru acordeon\u201c, \u00een vremea unei proze ce nu se dezmeticise \u00eenca din revolutia textualista, cu at\u00e2t mai putin din afluxul memorialistic ce-i urma. \u00cen biografia lui Aldulescu, nu straina de morala romanesca a lui \u201escapa cine poate\u201c, scrisul parea, dintru \u00eenceput, o vocatie improbabila. Cu at\u00e2t mai autentica s-ar spune, mai ales ca prozatorul nu a crescut prin cenacluri, sere generationiste sau amicitii literare, ca multi din cei afirmati \u00een ultimele decenii. \u00centr-adevar, suflul balzacian si orizontul de \u201econditie umana\u201c refractat prin experientele liminare ale biologiei recomanda un proiect romanesc de cursa lunga, mai bine vizibil \u00een serie dec\u00e2t \u00een produs. Caci Radu Aldulescu nu e artizan de romane rotunde, singulare, cum nu e nici omul noutatii narative. Atasat cronic de c\u00e2teva teme si tipuri umane, ce revin cu frecventa de obsesie, el scoate carti tulburatoare, dar semifinisate (\u201eAmantul Colivaresei\u201c, \u201eProorocii Ierusalimului\u201c, \u201eIstoria eroilor unui tinut de verdeata si racoare\u201c), de curgere m\u00e2loasa, greoaie pe alocuri. Cu toate acestea, coerenta si intensitatea lumii fictionale de ansamblu nu-si au egal, la nivel de proiect, \u00een proza contemporana (constructia elastica si fabuloasa a lui Bogdan Popescu numara, deocamdata, doar doua carti). E drept, toposul persistent al ceausismului sordid si crepuscular, comunic\u00e2nd, pe reversul medaliei, cu debusolarea anomica a tranzitiei \u00eel apropie \u00eentruc\u00e2tva de prozatori ca Petre Barbu sau Daniel Banulescu. Mai bine definit ca primul si fara usuratatea bidimensionala a celui de-al doilea, Aldulescu are forta vizionara superioara si, mai ales \u2013 daca pot folosi un cliseu \u2013 instinct narativ de mare finete si noutate: stilul indirect liber reda aproape fizic si la timpul prezent viata personajelor, \u00eenlocuind psihologismul traditional al dramelor de constiinta cu graficul palpabil al dorintelor, reactiilor primare, senzatiilor brute. \u201eEsti uneori doar un tub digestiv cu functie sexuala\u201c, zice unul din eroii sai. De aici, fraza torentiala, v\u00e2scoasa, simbioza paradoxala de materialism imagistic feroce si litanii spiritualiste extatice. Caci acest prozator vital, ce \u201escrie cum respira\u201c (st. Agopian), vrea sa transmita nu doar senzatia vietii, ci \u2013 dostoievskian \u2013 exacerbarea ei.
\nSuficiente motive, asadar, pentru a se vorbi deja de o \u201emarca Aldulescu\u201c, reiterata cu fiecare volum. \u00centr-adevar, \u201eAna Maria si \u00eengerii\u201c a convins \u00een buna masura pentru ca ar confirma \u201ealdulescianismul\u201c \u00een teme, viziune, personaje. Contextul de aparitie al romanului \u2013 prea binecunoscut ca sa-l mai detaliez \u2013 e \u00eensa unul aparte, rarisim chiar \u00een peisajul nostru editorial. \u201eBazat pe o poveste reala\u201c \u2013 s-a precizat, cu aplombul publicitar ce \u00eensoteste unele ecranizari. Or, pentru un prozator at\u00e2t de patimas cu propria materie epica si at\u00e2t de organic asumat \u00een stil \u00eenc\u00e2t nu-si ia, de regula, distante calofile \u2013 de buna seama e o premiera situatia de a-si aborda din exterior story-ul. Unul care, \u00eenainte de toate, nu e \u201escos din el\u201c, cum ar fi zis Lucian Raicu. \u00cen plus, empatia autorului, adusa \u00een discutie de unii comentatori, e aici un argument cu dublu tais: pe eroii sai obisnuiti, Aldulescu \u00eei trateaza, de fapt, voit neglijent, cu o dragoste plina de cruzime; \u00een schimb, fata de viata \u00eentrutotul dramatica a doamnei reale Mariana \u2013 oric\u00e2t de distorsionata ar intra aceasta \u00een fictiune \u2013 este evident ca, omeneste vorbind, nu poate pastra consecvent aceeasi necrutare.
\nE motivul pentru care, mai precaut ca \u00een productiile lui obisnuite, va petrece destula vreme \u00eencerc\u00e2nd s-o \u00eenteleaga (si) ca personaj. Nu altceva sugereaza atenta circumscriere a tabloului familial din primele capitole. O fata buna din Aradul optzecist, cu o mama apriga, eroina a muncii socialiste si un tata iubitor de viata, dar cu mare destin sportiv ratat, Mariana Bejan se defineste, dintru \u00eenceput, doar prin suficienta candoare c\u00e2t sa putem deduce ca va face, mai t\u00e2rziu, victima perfecta \u00een fata vietii. Impresia o confirma, \u00eentr-adevar, nonsalanta cu care pica \u00een bratele fantelui de profesie Remus Delea, \u00eent\u00e2lnire fatala ce-i va accelera cursul existentei pe panta telenovelei horror de mai t\u00e2rziu. Semnificativ \u00eensa pentru ezitarea initiala din substanta romanului e ca, p\u00e2na si \u00een partea aceasta \u2013 fisa de personaj, \u00een intentie \u2013 prozatorul se ataseaza, \u00een contracurent cu motivatia implicita a naratiunii, de figuri episodice care-i vin mai familiar. Spectacolul \u00eel fura deci nu palida Mariana, guest star deocamdata \u00een propria-i poveste, ci Delea, zis \u201eBelea\u201c, un loser fara ast\u00e2mpar amoros, de cea mai autentica extractie aldulesciana.
\nSi totusi, prin aceasta fiinta aparent friabila, cu o ereditate ambigua, acumul\u00e2nd contradictoriu libertinajul cu etica activista (din partea tatalui, respectiv a mamei), va demara un impresionant motor romanesc. \u201eAna Maria\u2026\u201c e si cea mai bogata \u00een evenimente dintre prozele lui Aldulescu si cere, prin urmare, o viteza a expunerii ce nu avantajeaza neaparat stilul dens si multivocal specific autorului. Ce l-a incitat epic \u00een personajul principal a fost, cum marturiseste (\u201eDilemateca\u201c, nr. 52), tocmai \u201epredispozitia accentuata spre aventura\u201c. Fascinat, \u00eentr-adevar, de vechea formula a picarescului, de traditie anglo-saxona si rusa, Aldulescu \u00eei da \u00een romanele sale tipice un sens schimbat: fara revelatii sau evolutii interioare, anti-eroii sai \u00eesi macina de obicei nelinistea si dorintele \u00een gol, p\u00e2na la lehamite. Or, genul acesta de existentialism colorat balcanic \u00eesi schimba accentul si finalitatea \u00een \u201eAna Maria\u2026\u201c: \u00eentruc\u00e2t romanul acceseaza \u201eputerea fictiunii\u201c de \u201ea vindeca\u201c, patimile Marianei ar urma sa se dovedeasca \u00eentr-un fel sau altul \u201em\u00e2ntuitoare\u201c. Astfel ca, desi povestea concreta e plina de turnuri nefericite, destinul ei va trebui sa justifice cumva un parcurs al ispasirii. Mariana trece prin \u201eurgia\u201c si \u201eprapadul Lui de pe urma\u201c, \u201eDumnezeu o \u00eencearca\u201c s.a.m.d. Cu un cinism mult temperat, Aldulescu \u00eesi ia aici cunoscuta retorica exaltat-mistica \u00een litera si spirit ortodox, vr\u00e2nd parca sa-si scoata, chiar si simbolic, eroina cu fata curata, purificata. Las la o parte faptul ca \u00een ordinea plauzibilitatii de personaj, e greu de justificat cum se sustine religiozitatea neabatuta a acestei femei, care traieste foarte concrete experiente ale umilintei sau violului si manifesta, pe de alta parte, un acut simt managerial (ajunge patroana, intenteaza procese). Cu at\u00e2t mai putin a Anei Maria, o adolescenta artista, crescuta \u00een Viena, cu amici boemi si placeri accesibile…
\nMai cursiva \u00een cadenta dec\u00e2t cele precedente, noua naratiune a lui Radu Aldulescu e totusi mai scazuta \u00een pondere vitala. Reproduc\u00e2nd cumulativ povestea \u00eentortocheata a unei vieti, scriitorul pare ca nu i-a absorbit\/ suplinit imaginar tocmai impresiile vii. Or, Mite Cafanu, Relu Golea, Dorulet etc. ram\u00e2neau memorabili, \u00een ciuda minoratului lor existential (si uneori narativ), tocmai prin elementaritate senzoriala; oameni puri si duri, acestia se gaseau la limita unei biologii intensificate, transmutata de la un punct \u00eencolo, chiar si schimonosit, \u00een metafizica. Dimpotriva, de data aceasta, romanul e pe pagini \u00eentregi pura biografie, \u00een derulare grabita, de grefier. Degringolada necazurilor financiare si legale \u00een care se zbate femeia fugita din tara si cu o fiica pe care trebuie sa o protejeze devine \u2013 strict fictional vorbind! \u2013 oarecum senzationalista. Un paradox pe care-l remarca si C. Ciotlos \u00een cronica sa, \u201erealitatea\u201c arata pe unele portiuni \u201eneverosimila\u201c tocmai prin cantitatea de \u00eent\u00e2mplari si complicatii aparute din senin, nu \u00eentotdeauna motivate cauzal de logica romanesca intrinseca. Desigur mai mult dec\u00e2t ar fi preconizat, Aldulescu scrie, \u00een premiera, un roman de consum, cu desfasurare precipitata de melodrama. \u00cen acest ritm secvential vocea sa naratoriala patimasa nu se prea regaseste. Prins, \u00een general, \u00eentr-un fel de urgenta epica, ce retine \u00een primul r\u00e2nd faptul si mai putin trairea, Aldulescu se \u00eent\u00e2lneste sensibil cu personajul sau doar de 2-3 ori. Scenele respective sunt, \u00een schimb, extraordinare, ilumin\u00e2nd cu un patos aproape voyeuristic caldura si dorintele nebuloase \u2013 greu perceptibile altminteri \u2013 ale eroinei. Lucr\u00e2nd, de pilda, \u00een ghereta vieneza unde vinde c\u00e2rnati si vin, Mariana se transforma \u00eentr-un fel de regina trash a betivilor, care vin la ea ca la o \u201emama buna\u201c, o \u201esora\u201c, dar si o \u201ebucatica delicioasa\u201c, r\u00e2vnita din motivul ca le \u00eemparte, lor si sobolanilor, m\u00e2ncare si bautura. \u00cen aceeasi perioada, Mariana se \u00eendoapa bulimic, pe masura \u00eent\u00e2mplarilor ce o consuma pe ea; \u00eentr-o scena halucinanta din baia imaculata, ea se descopera, cu \u00eenduiosatoare vanitate, ca o epava senzuala, un \u201e\u00eenger de o suta douazeci de kilograme, chinuit de pofte si patimi grele\u201c.
\nDin pacate, romanul scade chiar dupa ce \u00eencepuse sa-si regaseasca tonusul. Ultimele 150 de pagini o au \u00een centru pe eroina \u201emorala\u201c, sub numele si \u00een numele careia a fost scrisa povestea. Tragedia tinerei \u2013 moarta de o maladie teribila la 20 de ani \u2013 nu suporta, obiectiv vorbind, niciun comentariu. Grija de a nu cadea \u00een patetism, pe de o parte, si de a nu-si exersa \u201eindiferenta\u201c naratoriala tipica, pe de alta parte, \u00eel fac pe Aldulescu sa scrie pripit si artificial, oscil\u00e2nd \u00eentre kitsch (cum sunt certurile familiale de reality-show) si simboluri oximoronice, reiterate cu o insistenta discutabila pentru a coaliza textura ezitanta a naratiunii (\u201e\u00eengerii\u201c salvatori si \u201elupusul\u201c demonic). Romanul o ia vertiginos pe panta unei parabole militante despre singuratatea emigrantului \u00eentr-o lume ostila, dar ar fi putut fi, la scara microistoriilor personale, mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t.
\nCaci Radu Aldulescu ram\u00e2ne un prozator exceptional, de mari energii si viziune cu totul personala. Cu acest roman-expres (scris fix \u00eentr-un an), el a facut \u00eensa un pas \u00een afara lui \u00eensusi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Aldulescu, Ana Maria si \u00eengerii, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucure?ti, 2010 Clasicizat dupa preluarea \u00een circuit de catre Cartea Rom\u00e2neasca si lectura criticilor din anii 2000, Radu Aldulescu este unanim considerat astazi unul din cei mai puternici prozatori rom\u00e2ni de dupa ’90. Nota aparte facea deja \u201eSonata pentru acordeon\u201c, \u00een vremea unei proze ce nu… Cite\u0219te mai mult »Pactul biografic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3974,3051,3244,3713],"class_list":["post-5337","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ana-maria-si-ingerii","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-prozatori-romani-actuali","tag-radu-aldulescu"],"views":2306,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5337","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5337"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5337\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5337"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5337"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5337"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}