Din \u00eenaltul Cerului, Tirana mi-a aparut ca o cetate \u00eenconjurata de munti, dar\u00a0\u00a0 si\u00a0 apropiata de Adriatica. Un aerodrom modern, binevoitor, desi, evident, modest, de mici dimensiuni. Sunt 20oC, desi suntem la mijlocul lunii noiembrie. Soarele este \u201emediteranean\u201c, luminos, iar Tirana se \u00eenfatiseaza \u00een haine diverse, din\u00a0 care nu lipseste nici perioada de ocupatie italiana cu\u00a0 c\u00e2teva edificii lasate mostenire, dar mai ales domina noile constructii. Totul, desi divers, se armonizeaza, nu supara ochii.\u00a0 Stilurile se amesteca \u00een oras si se construieste intens. Sunt numeroase magazinele cu materiale de constructii.
\nOamenii \u00eemi apar modesti, dar harnici, activi. Circulatia automobilelor este intensa si nu lipsesc Mercedesurile! Hotelul Doro City este la un nivel de trei stele, nu luxos, dar corect. Pe seara, am fost plimbati prin aceeasi aglomeratie prin aceasta capitala vie. Pe strazi se ridica palmieri, clima fiind \u00eengaduitoare, desi muntii nu sunt departe. Zapada este aici extrem de rara si atunci doar de scurta durata. \u00centr-un bloc turn, asezati \u00eentr-o cafenea-ceainarie\u00a0 moderna, privim de la \u00eenaltime orasul luminat, localul rotindu-se imperceptibil si oferindu-ne astfel unghiuri diferite de privire. Reveniti la hotel, ne \u00eent\u00e2mpina un\u00a0 bufet suedez cu feluri specifice locului, domin\u00e2nd legumele si maslinele, dar si carnuri preparate \u201ebalcanic\u201c.
\nSuntem\u00a0 invitatii arom\u00e2nilor, care \u00eemi face\u00a0 impresia ca au aici\u00a0 cel mai bun statut fata de situatia din\u00a0 alte state balcanice. A avut loc un colocviu si apoi un congres al asociatiilor arom\u00e2nesti din Rom\u00e2nia si de aici din Albania. Vangjel Shundi este presedintele asociatiei \u201eArom\u00e2nii din Albania\u201c si este liderul lor. \u00centre ei, ca si \u00een Rom\u00e2nia, fiinteaza o evidenta solidaritate. Printre arom\u00e2nii veniti din tara nu lipsesc marele actor Ion Caramitru, profesorul Serban Tanasoca, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene si profesorul Aurel Papari, rectorul Universitatii \u201eAndrei Saguna\u201c din Constanta; de asemenea, prezent este si profesorul Max Demeter Peyfuss de la Universitatea din Viena, descendent si el din familia\u00a0 arom\u00e2neasca Dumba. Pentru mine a fost si un prilej de a-mi aminti de propriile mele legaturi arom\u00e2nesti, datorita strabuniculuhi meu Emil Costinescu al carui bunic, venit \u00een Moldova, fusese un capitan arom\u00e2n \u2013 Costea.
\nLa colocviu si apoi la congres s-a vorbit \u00een graiul arom\u00e2nesc, dar si \u00een limba rom\u00e2na. Desi\u00a0 n-as fi g\u00e2ndit acest lucru, mi-am dat seama ca eram capabil sa \u00eenteleg ceea ce\u00a0 vorbeau ei, arom\u00e2nii. De altfel, ei si-au \u00eembogatit si mai ales modernizat dialectul prin cuvinte \u00eemprumutate din limba rom\u00e2na, ceea ce contribuie la o mai usoara \u00eentelegere. A avut loc si un spectacol folcloric, \u00een care s-au produs copii, tineri\u00a0 si batr\u00e2ni, iar Ion\u00a0 Caramitru a recitat \u201eMiorita\u201c \u00een arom\u00e2na. \u00cei priveam si cautam sa reconstitui \u201epuntile\u201c care ne leaga. Arom\u00e2nii apartin\u00a0 si ei miracolului supravietuirii romanitatii orientale, ca ramura marginala a rom\u00e2nitatii pierdute printre at\u00e2tea etnii balcanice. Rezistenta lor se explica prin diferenta fata de ceilalti si prin propria lor solidaritate.
\nDintotdeauna, a existat o legatura \u00eentre arom\u00e2ni si rom\u00e2ni. Ca si ceilalti balcanici, arom\u00e2nii au gasit si ei\u00a0 adapost vremelnic sau de durata pe pam\u00e2ntul rom\u00e2nesc, multi statornicindu-se si contopindu-se cu rom\u00e2nii. Societatea rom\u00e2neasca, \u00een general ospitaliera fata de straini, a\u00a0 avut o evidenta sensibilitate fata de arom\u00e2ni, acceptati aproape firesc\u00a0 si integrati grabnic. Familia Belu a intrat \u00een r\u00e2ndurile marii boierimi \u2013 \u00een general \u00eenchisa ca o casta \u2013 la sf\u00e2rsitul veacului al XVIII-lea si la \u00eenceputul secolului urmator. Din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, statul modern rom\u00e2n a acordat o atentie deosebita arom\u00e2nilor, preocupare constanta si \u00een timpul domnitorului si apoi a regelui Carol I. Multi dintre ei s-au statornicit \u00een ultimele doua veacuri \u00een Rom\u00e2nia. \u00cei \u00eent\u00e2lnim deseori \u00een traiul nostru zilnic, activi, \u00eentreprinzatori, solidari. Cele c\u00e2teva zile petrecute \u00een\u00a0 Albania mi-au demonstrat ca ei continua sa fie si acolo, cum au fost de veacuri, aceeasi prezenta vie. Se cuvine sa nu-i uitam, sunt o ramura a neamului, sentinele \u00eendepartate a ceea ce a fost c\u00e2ndva, \u00een aceasta parte a lumii,\u00a0 splendida romanitate!
\nDar \u00een Albania fiind, am \u00eent\u00e2lnit, fireste, \u00een primul r\u00e2nd, realitatile albaneze, unele de-a dreptul neasteptate si acest lucru \u00eentr-un sens pozitiv.\u00a0 Modestie si harnicie si dorinta de a fi si a ram\u00e2ne ceea ce\u00a0 sunt mi-au parut a fi trasaturi\u00a0 ale acelor oameni. Albania, tara formata, ca si Rom\u00e2nia, \u00een epoca moderna, \u00eentr-o zona izolata a Peninsulei Balcanice, dar supusa \u00een nu putine r\u00e2nduri imixtiunilor straine. Eroul Skanderbeg are la Tirana un frumos monument,\u00a0 el \u00eentruchip\u00e2nd si dorinta si puterea de rezistenta a albanezilor, arnautii veniti si ei pe meleagurile noastre, afirmati prin spiritul militar, dar nu \u00een putine r\u00e2nduri si prin activitati economice. Am avut si prilejul unei scurte vizite la Academia albaneza, situata \u00een fostul palat al regelui Zogu, unde \u00eempreuna cu profesorul Tanasoca am fost primiti cu amabilitate si bunavointa de presedinte, profesorul Emin Riza.
\nCu c\u00e2tiva ani \u00een urma, am cercetat arhiva castelului de la Neuwied, urmarind \u00eentre altele si legaturile dintre printul Wilhelm de Wied si Albania. M-a izbit faptul ca \u00een \u00eentreaga sa viata, efemerul suveran al Albaniei, prin jocul marilor puteri, a pastrat puternica amintire a trecatoarei experiente. Dupa vizita pe care am facut-o, am \u00eenteles mai bine motivatiile acestei nostalgii princiare. De asemenea, am \u00eenteles mai bine\u00a0 si tentativa pe care a facut-o Carol I, \u00eendemnat, ce-i drept, de regina Elisabeta, pentru a asigura nepotului acesteia tronul albanez. Daca tentativa ar fi reusit, Bucurestii si Tirana ar fi\u00a0 fost capitale legate dinastic ! Vizita la Tirana a\u00a0 fost scurta, dar luminoasa si, \u00een multe privinte, surprinzatoare.\u00a0 Ce pacat ca Rom\u00e2nia a uitat \u00een buna masura relatiile ei balcanice, rosturile ei \u00eentr-o zona de care am fost\u00a0 at\u00e2t de legati. Relatii milenare si traditii,\u00a0 dar mai ales\u00a0 realitati geopolitice\u00a0 ne-ar impune sa\u00a0 nu ne \u00eendepartam de spatiul balcanic, ci sa re\u00eenviem si sa \u00eentretinem legaturi firesti cu statele si natiunile acestei parti a continentului nostru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din \u00eenaltul Cerului, Tirana mi-a aparut ca o cetate \u00eenconjurata de munti, dar\u00a0\u00a0 si\u00a0 apropiata de Adriatica. Un aerodrom modern, binevoitor, desi, evident, modest, de mici dimensiuni. Sunt 20oC, desi suntem la mijlocul lunii noiembrie. Soarele este \u201emediteranean\u201c, luminos, iar Tirana se \u00eenfatiseaza \u00een haine diverse, din\u00a0 care nu lipseste nici perioada de ocupatie italiana… Cite\u0219te mai mult »La Tirana printre arom\u00e2ni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[295,296,294],"class_list":["post-532","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-aromani","tag-hotelul-doro-city","tag-tirana"],"views":4829,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/532","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=532"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/532\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=532"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=532"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=532"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}