{"id":5313,"date":"2010-11-18T12:11:46","date_gmt":"2010-11-18T10:11:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5313"},"modified":"2010-11-18T12:13:47","modified_gmt":"2010-11-18T10:13:47","slug":"imposibila-intoarcere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imposibila-intoarcere\/","title":{"rendered":"Imposibila \u00eentoarcere"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Despre rolul \u00eemprejurarilor \u00een care aparea, \u00een 1971, \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c a lui Marin Preda scrie Gabriel Dimisianu \u00een rubrica sa \u201eLecturi libere\u201c din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: \u201eIstoricul literar trebuie sa le ia \u00een considerare ca si, de altfel, oricare cititor de astazi al cartii. Cine le ignora nu cred ca o va \u00eentelege \u00een toate semnificatiile ei. Si nici nu-si va putea explica marele ecou pe care l-a avut \u00een epoca. \u00cen mediile scriitoricesti si dincolo de ele, \u00een publicul larg.\u201c \u00centr-adevar, sunt numeroase cazuri \u00een care contextul istoric sporeste cota interesului public pe care o carte \u00eel poate st\u00e2rni dincolo de indiscutabila ei valoare intrinseca, precum \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c a lui Marin Preda. Ea a dob\u00e2ndit statutul de reper istoric printr-o, se poate spune, coincidenta nu fericita, dar ca si miraculoasa. Aparea \u00een 1971, anul c\u00e2nd Ceausescu, \u00eentors din China si impresionat de ce vazuse acolo, facea tentativa de a opri liberalizarea culturii, \u00eenceputa de Gheorghiu-Dej, spre o redogmatizare a ei: Tezele din iulie, scrie G. Dimisianu, \u201econtraziceau tot cursul evolutiei culturale de p\u00e2na atunci. Fusesera c\u00e2tiva ani de liberalizare benefica \u00een spatiul artelor, al literaturii, pornita de prin 1964-1965, de regimul Dej, ca una din formele desovietizarii\u201c continuata si de Ceausescu. \u00cen ce consta coincidenta de care vorbesc? <\/strong><\/em><br \/>\nAparuta oarecum \u00eent\u00e2mplator \u00een 1971, anul faimoaselor \u201eteze\u201c, \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c nu fusese conceputa si scrisa ca reactie la respectivele \u201eteze\u201c. Cartea s-a adunat, daca se poate spune asa, dintr-un sir de confesiuni saptam\u00e2nale \u00een urma \u00eentrebarilor puse de neobositul mare poet Adrian Paunescu. Raspunsurile lui Preda umpleau o rubrica de un extraordinar impact dintr-o revista literara. Coincidenta consta \u00een aceea ca, \u00een timp ce \u00een mintea lui Ceausescu renastea nostalgia dupa dirijism si linia dogmatica a raposatului realism socialist, confesiunile si meditatiile literare, politice si filozofice ale marelui prozator st\u00e2rnit de Adrian Paunescu \u00eencepeau deja sa combata din fasa \u00eenca neaparutele \u201eteze din iulie\u201c, cu dirijismul lor cu tot! Marii scriitori au acest dar, ca si inexplicabil, al presimtirii si premonitiei relelor ce stau sa se \u00eent\u00e2mple mai \u00eent\u00e2i \u00een mintea si apoi \u00een actiunea dictatorilor. Ei traiesc pe buza prapastiei si simt, cu \u201eantenele\u201c vietatilor primejduite, catastrofa, cutremurul ce va sa vie. Se poate spune si ca aidoma unor Casandre, acesti doi mari scriitori, Marin Preda si Adrian Paunescu, vad, cu un ceas mai devreme, raul pe care multi contemporani ai lor cu ochii cusuti nu-l presimt si nu-l \u00eentrezaresc dec\u00e2t atunci c\u00e2nd faptul este \u00eemplinit. E unul din privilegiile periculoase de care marii scriitori dispun si care-i fac incomozi si mereu suspecti \u00een ochii dictatorilor si, \u00een genere, ai Puterii de orice fel ar fi ea. Asa cred ca se explica impactul extraordinar al \u201eImposibilei \u00eentoarceri\u201c: c\u00e2nd Tezele din iulie ale lui Ceausescu fura aruncate \u00een ochii scriitorilor, cartea care combatea \u201eimposibila \u00eentoarcere\u201c era ca si scrisa si chiar aparea \u00een anul respectiv, 1971. \u201eScrisa mai \u00eenainte de a se fi ivit Tezele \u2013 conchide si Gabriel Dimisianu \u2013 cartea nu avea cum sa trimita la ele prin titlu, dar putea sa le presimta ca fenomen. Sa avertizeze, sa puna \u00een garda. Sa previna asupra resuscitarii fortelor \u00eentunecate ale dogmatismului. Si o si face atunci c\u00e2nd Marin Preda vorbeste despre activarea \u201espiritului primar agresiv\u201c, acea \u201estihie care apare \u00een timpul unor intense fram\u00e2ntari sociale si care tinde sa conteste valorile spiritului\u201c. \u201eFenomenul l-am cunoscut si noi \u2013 \u00eesi aminteste autorul \u201eMorometilor\u201c \u2013 \u00eentr-o cultura \u00eenca departe de a-si fi atins apogeul. Valorile, de asemenea, au fost supuse unui tir neslabit, timp de un deceniu, si adusi la judecata scriitori clasici si contemporani care n-au \u00eenteles cutare ridicare a taranilor sau cutare manifest muncitoresc.\u201c Lucruri de felul acestora se petrecusera nu foarte demult, ci \u00eenainte cu vreo c\u00e2tiva ani de momentul\u00a0 \u00een care Preda le evoca, \u00een deceniul pe care tot el \u00eel numise \u201eobsedant\u201c, dar s-ar putea petrece si m\u00e2ine, ni se sugereaza, daca nu deja se petreceau. Eram \u00een preziua Tezelor.\u201c \u00censa lucrul cel mai straniu ar putea sa constea \u00eentr-o actualitate fara sf\u00e2rsit pe care \u00eemprejurarile o confera mereu unei asemenea carti de avertizare, cum este \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c: un avertisment precum acela asupra re\u00eentoarcerii \u201espiritului primar agresiv\u201c este valabil oric\u00e2nd, azi ca si ieri. Iar nenorocirea ar putea fi ca, fara niciun fel de \u201eTeze din iulie\u201c, sa ne mai astepte \u00eenca un \u201eobsedant deceniu\u201c: fericiti cei ce nu-l vor mai apuca &#8230;<br \/>\nDespre \u201eiubirea fericita\u201c&#8230;<br \/>\nDespre o anume forma de fericire scrie admirabil Andrei Plesu \u00een \u201eDilema\u201c: \u201eDespre iubirile fericite\u201c. Exasperat si satul de vorbaria despre \u201eidolatria iubirii\u201c nefericite si de \u201eretorica facila a unei siropoase giugiuleli cosmice\u201c, autorul \u201eMinimei moralia\u201c se decide sa vorbeasca \u201ela rece\u201c despre iubire, \u201eoric\u00e2t am leza, prin asta, \u00abtribul\u00bb patetic al Emmei Bovary\u201c si sa \u201epunem la \u00eendoiala gata-facutul temei, poncifele si chiar febrele proprii\u201c. Andrei Plesu si-l ia ca martor si asociat pe Denis de Rougemont: \u201eCultura europeana a creat \u00eentr-adevar, de la Tristan si Isolda \u00eencoace, un model erotic destramator: iubirea e pasiune, deci suferinta, deci nefericire. Ea se asociaza cu irealizabilul si, \u00een cele din urma, cu moartea. \u00cen termenii lui de Rougemont, \u201eiubirea fericita nu are istorie\u201c. E anonima si muta. Vocale, memorabile, exemplare sunt marile esecuri amoroase, ne\u00eemplinirea, imposibilul\u201c. Fara sa caut noduri \u00een papura, m-am izbit totusi de citatul respectiv luat din \u201eIubirea si occidentul\u201c: citatul este inexact, de Rougemont nu da un verdict si nu face o judecata de valoare. El nu stabileste ca \u201eiubirea fericita nu are istorie\u201c, dar constata, pur si simplu, ca \u201eiubirea fericita nu a intrat \u00een istorie. Nu s-au scris romane dec\u00e2t despre iubirea fatala &#8230;\u201c etc. etc. Transform\u00e2nd \u00eensa constatarea, \u00eentemeiata statistic si valoric, \u00een judecata si verdict, Andrei Plesu se decide sa recomande si sa apere \u201eIubirea adevarata\u201c care \u201ee creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonica, simpla, vitala. Amaraciunile, ne\u00eencrederea, infernul geloziei, suspiciunile marunte, spaima de viitor si tot alaiul de indispozitii cotidiene care confisca, uneori, inflationar, viata cuplului sunt preliminarii si semne ale ratarii. Iubirea fericita este, dimpotriva, un corelativ al reusitei umane, o binecuv\u00e2ntare care \u00eembogateste si \u00eenfrumuseteaza inventarul destinului pam\u00e2ntesc. Fericirea se multiplica atunci c\u00e2nd e atenta la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului asaza asupra \u00eentregii comunitati un cer mai curat.\u201c Admirabil, minunat, \u00eenaltator.<br \/>\n\u00cen \u00eencheierea articolului sau, dl Plesu propune o excludere careia \u00eei opun un \u201enu\u201c hotar\u00e2t, ca \u00een faimoasele sedinte de partid: \u201eDar iubirile nefericite \u2013 hotaraste Andrei Plesu \u2013 ar trebui sterse din registrul iubirii\u201c. Doamne fereste! \u201eAdmit ca ele sunt curente \u2013 adauga filozoful \u2013 aproape inevitabile si ca \u00eesi au nimbul lor de tragism si de respectabilitate. Nu sunt \u00eensa iubiri adevarate.\u201c N-ar fi \u201eadevarate\u201c, \u00eensa ce rezulta de aici? Am avea de ales \u00eentre \u201eAnna Karenina\u201c si cuplul \u201ePhilemon si Baucis\u201c din Phrygia, cei doi fericiti batr\u00e2nei vizitati de zei \u00een bordeiul lor si care au trait asa p\u00e2na la ad\u00e2nci batr\u00e2neti, murind \u00een aceeasi zi si transformati, dupa moarte, \u00een doi copaci asezati unul l\u00e2nga altul, la intrarea templului. N-a fost asta o iubire fericita, lina si placida? O iubire \u201eadevarata\u201c, dar care n-a intrat \u00een istorie, ci numai \u00een mitologie. Mai pot fi date si alte exemple de iubiri fericite care, vorba lui de Rougemont, \u201enu au intrat \u00een istorie\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Despre rolul \u00eemprejurarilor \u00een care aparea, \u00een 1971, \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c a lui Marin Preda scrie Gabriel Dimisianu \u00een rubrica sa \u201eLecturi libere\u201c din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: \u201eIstoricul literar trebuie sa le ia \u00een considerare ca si, de altfel, oricare cititor de astazi al cartii. Cine le ignora nu cred ca o va \u00eentelege \u00een toate semnificatiile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imposibila-intoarcere\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Imposibila \u00eentoarcere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3957,2461,1620,892],"class_list":["post-5313","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-imposibila-intoarcere","tag-romania-literara","tag-gabriel-dimisianu","tag-marin-preda"],"views":5246,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5313","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5313"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5313\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5313"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5313"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5313"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}