Am lipsit de la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Adrian Paunescu deoarece, \u00een ziua aceea, conditia fizica nu ma dadea afara din casa. Am ramas, \u00een schimb, \u00een fata televizorului, urmarit de cunoscutul \u00eendemn al M\u00e2ntuitorului \u00een fata femeii care, conform legii lui Moise, trebuia lapidata pentru ca fusese surprinsa\u00a0 pacatuind: \u201eCine dintre voi este fara pacat, sa arunce primul piatra…\u201c(Ioan 8,7) Stiam ca Paunescu avea multi dusmani, dar ma iluzionam ca at\u00e2ta timp, macar at\u00e2ta timp c\u00e2t trupul poetului \u00eenca nu s-a racit de tot, acestia, fie ei crestini sau atei, vor pastra tacerea \u00een fata cumplitei taine a mortii. Sigur, \u00een haosul nostru national \u00een care toti lupta cu toti, \u00een care p\u00e2na si mortii sunt obligati sa\u00a0 lupte, am crezut ca macar oamenii cu oarece carte vor trage concluziile cuvenite din\u00a0 lectia brutala pe care ne-a dat-o istoria ultimelor sapte decenii, adica de la \u00eenceputul\u00a0 razboiului p\u00e2na \u00een zilele noastre. Dupa zeci de ani de comunism, dupa alte doua decenii de anticomunism primitiv, ma g\u00e2ndeam ca, poate cu exceptia celor nascuti dupa Revolutie \u2013 dar nici chiar acestia \u2013 , nimeni sau aproape nimeni nu are dreptul sa ridice piatra.\u00a0 Caci \u00een Rom\u00e2nia au fost patru milioane de membri de partid care, la r\u00e2ndul lor, au avut familii. Alte sute de mii erau \u00eenregimentati \u00eentr-o organizatie a celor fara partid, ca sa nu vorbesc si de\u00a0\u00a0 milioanele care,\u00a0 la numeroasele mitinguri sau cu ocazia si mai numeroaselor \u201evizite de lucru\u201c, strigau \u201eCeausescu \u2013 P.C.R.!\u201c sau semnau listele pentru realegerea Secretarului General. Nu are nici o \u00eensemnatate daca \u00eentr-adevar credeau \u00een lozincile pe care le strigau, important era ca se purtau de parca ar fi crezut. Apoi, multi s-au \u00eenscris \u00een partid\u00a0 de dragul carierei.\u00a0 Constienti ca au o singura viata, irepetabila, adica un timp limitat \u00een care puteau sa-si construiasca o cariera, sa-si foloseasca toate sansele pentru a se \u00eemplini pe c\u00e2t posibil, profesional si intelectual. Si, daca se ivea prilejul, sa cunoasca si ceva din lumea \u00eenconjuratoare. Or, pentru toate acestea, intrarea \u00een partid era obligatorie. Multi luptatori postrevolutionari pentru democratie uita de listele de asteptare pentru a fi luati \u00een discutie, caci era o ordine si un procentaj la primirea \u00een partid: muncitorii, taranii si, la coada, intelectualii. Dar tragic este ca si astazi, dupa at\u00e2tea dureroase experiente, acestia nu stiu, dar mai ales refuza sa priveasca\u00a0 ce se petrece \u00een jurul lor. Caci, la fel ca si \u00een \u201eepoca de trista amintire\u201c, si acum trebuie sa \u00eemprumuti culoarea unui anumit partid pentru a avea chiar si cea mai ne\u00eensemnata functie de conducere. Ba, \u00eentr-un moment stupid ca acesta, al concedierilor si restructurarilor, pentru a-ti pastra locul de munca a devenit obligatorie culoarea politica dominanta. \u00cen anii aceia nu exista nici o speranta, socialismul si comunismul pareau vesnice, credeam ca suntem definitiv condamnati la comunism, drept pentru care cei mai multi vedeau posibilitatea unor schimbari \u00een bine doar din interiorul partidului. Faptul ca, \u00een timpul Primaverii de la Praga, nu putini oameni de valoare,\u00a0 carora nu le era indiferenta\u00a0 soarta tarii lor, au cerut sa se \u00eenscrie \u00een partid este un argument incontestabil. Caci Primavara pomenita venea dupa o iarna foarte, foarte grea: teroarea instalata de comunistii veniti pe tancuri sau pe l\u00e2nga ele, arestarile, exterminarea \u00een \u00eenchisori a tuturor liderilor politici importanti, canalul si colectivizarea fortata,\u00a0 luptele din munti si frica \u00eenradacinata profund \u00een oameni. \u201eTaci sa nu te auda!\u201c era ordinul cel mai frecvent rostit. Cei de v\u00e2rsta mea si-au \u00eenceput scoala \u00eenvat\u00e2nd istoria si geografia Uniunii Sovietice, \u201elimba rusa c\u00e2nt\u00e2nd\u201c si, desigur, tot ce putea contribui la cunoasterea si admirarea superlativa a \u201eMarii Surori de la Rasarit\u201c.
\nA reveni la clasicii nostri,\u00a0 a descoperi ca si noi avem o tara, o cultura si niste traditii au cerut un efort \u00eengrozitor. Nu cred ca are cineva dreptul sa ridice piatra daca nu a cunoscut toate aceste \u00eenclestari tacute, complicate si dureroase pentru a dob\u00e2ndi libertatea de a vorbi despre noi \u00eensine ca rom\u00e2ni. Sigur, nu raspund\u00a0 copiii de faptele parintilor, dar e bine totusi sa le cunoasca asa cum au fost si sa se manifeste \u00een consecinta. \u00cen 1964, dupa cunoscuta declaratie de independenta, au fost eliberati din \u00eenchisori detinutii politici. Mai mult, \u00een urmatorii c\u00e2tiva ani, p\u00e2na la minirevolutia culturala, au fost restabilite legaturile cu traditia, cu clasicii a caror opera fusese rastalmacita, \u00eenjosita de niste ideologi de import. Asa se face ca, gresind, poticnindu-ne, ocolind sau lu\u00e2nd-o din alt punct, am ajuns unde trebuia. Doar niste idioti, care niciodata n-au facut absolut nimic, s-au trezit sa \u00eemparta lumea \u00een alb si negru. Pe Adrian Paunescu l-am cunoscut cu o jumatate de secol \u00een urma, \u00eenca \u00eenainte de a fi publicat prima poezie.\u00a0 Era \u00een stare sa recite nopti \u00eentregi, din marii nostri poeti, dar si din versurile proprii. Parea o furtuna ce nu putea fi oprita, o energie imposibil de stap\u00e2nit. Noi, c\u00e2tiva, copiam\u00a0 cu m\u00e2na, din revistele vechi pe care le puteam gasi, poeziile lui Blaga, faceam culegeri din versurile lui sau dintr-ale poetilor americani Robert Frost si Carl Sandburg ori din publicatiile Partidului Comunist Francez care ajungeau la noi: \u201el\u2019Humanit\u00e9\u201c si \u201eLettre fran\u00e7aise\u201c.\u00a0 Mai mult, ni se pareau buni toti cei \u201e\u00eenjurati\u201c de Beniuc, Novicov sau Vitner. Cu alte cuvinte, ne rec\u00e2stigam treptat identitatea odata cu tara, iar \u00een acel August 1968, am avut sentimentul deplin ca, \u00een sf\u00e2rsit, eram o natiune. A venit apoi minirevolutia culturala care ne-a temperat\u00a0 entuziasmele si ne-a adus cu picioarele pe pam\u00e2nt. Romanul meu de debut, Absentii, a fost interzis. Nimeni nu mi-a explicat de ce si nimeni nu a luat \u00een seama protestele mele care au durat c\u00e2teva luni. Toti ridicau din umeri si vorbeau \u00een soapta. Atunci am \u00eenteles un lucru extraordinar de simplu: ca esti raspunzator de fiecare cuv\u00e2nt scris sau rostit si ca, \u00een \u00eemprejurari dificile, ram\u00e2i\u00a0 singur, ocolit de lume. Cu c\u00e2t presa occidentala vorbea mai mult de minirevolutie si de cartile interzise, cu at\u00e2t \u00eemi sporea singuratatea si izolarea. Atunci Paunescu mi-a luat primul interviu si faptul ca cenzura a admis sa fie tiparit a fost singurul semn ca puteam publica din nou. Nu pot sa uit acest sprijin at\u00e2t de necesar, dar nici lectia decisiva pe care am \u00eenvatat-o \u00een acele luni. Adrian Paunescu mi-a \u00eentins \u00eenca o data\u00a0 m\u00e2na c\u00e2nd mi-a oferit un loc de munca la Flacara, de departe, publicatia cea mai interesanta a vremii. Oric\u00e2t ar parea de ciudat, mutarea mea \u00een Bucuresti trebuia aprobata de Ceausescu.\u00a0 Nu vreau sa vorbesc despre modul \u00een care am fost refuzat: \u201eTrebuie \u00eentarite orasele traditionale etc.\u201c. \u00cen situatia mea, au fost foarte multi, de diferite profesii, de la artisti de renume, la inventatori, medici celebri si p\u00e2na la oamenii simpli care \u00eei datoreaza recunostinta lui Paunescu. Oricum, \u00een ultimul deceniu, devenisera tot mai asurzitoare vocile celor care nu conteneau sa repete: \u201eCeausescu-P.C.R.! Stima noastra si m\u00e2ndria: Ceausescu, Rom\u00e2nia!\u201c Si altii l-au \u201ecinstit\u201c pe Conducator, din motive diferite: sefii celor mai mari state ale lumii, importante personalitati politice, culturale si religioase, cum de altfel se poate vedea \u00een filmul lui Andrei Ujica. C\u00e2t despre Adrian Paunescu, nu vreau sa-l apar sau sa-l justific. Pur si simplu spun ceea ce am vazut. Mi se pare foarte important ca, datorita lui Adrian Paunescu,\u00a0 sute de mii de oameni au \u00eenvatat sa \u00eendrageasca marea poezie si sa descopere pagini esentiale ale istoriei rom\u00e2nilor p\u00e2na atunci interzise sau c\u00e2ntece patriotice care, \u00een vremuri foarte dificile, au stimulat curajul si au \u00eentretinut moralul celor multi. El si-a marturisit deschis simpatia pentru Conducator, l-a c\u00e2ntat \u201edemn si de bunavoie\u201c, dar \u00eengrozitor de trist mi se pare ca astazi, acelasi Conducator, ar c\u00e2stiga orice alegeri. Ca dupa doua decenii de trancaneala, adunam zilnic roadele lasitatii, prostiei si nepasarii noastre. Daca astazi, Adrian Paunescu a fost \u00eensotit spre cimitir de mii de oameni si de alte c\u00e2teva milioane prin intermediul televiziunilor, este pentru ca, exact ca atunci, rom\u00e2nii simt nevoia sa devina iarasi o natiune, sa-si redob\u00e2ndeasca traditia, miturile, eroii si tot ceea ce i-a ajutat sa strabata veacurile. Ei s-au convins pentru a nu stiu c\u00e2ta oara ca au fost \u00eenselati, ca fostii internationalisti proletari, care s-au metamorfozat repede \u00een globalisti, au calcat \u00een picioare multul sau putinul de care are nevoie acest popor. Cenaclul lui Paunescu a \u00eenceput prin a avea 60 de spectatori. Luptatorii nostri pentru democratie, supertelevizati, au sf\u00e2rsit prin a avea acelasi numar de spectatori. \u00cen sf\u00e2rsit, nu este treaba mea sa spun ce\u00a0 loc va ocupa Adrian Paunescu \u00een istoriile de m\u00e2ine ale literaturii. L\u00e2nga Eminescu, dupa Eminescu, mai bun ca Eminescu, asa cum s-au exprimat diversi oameni simpli sub impresia disparitiei poetului. Sigur este ca, din cauza atmosferei din acest moment, a dispretului pentru scoala si cultura a conducatorilor, riscam sa ajungem cur\u00e2nd o\u00a0 natie de cititori ai regulamentelor necesare luarii carnetului de sofer. Si nimic mai mult. Nu am mania primitiva a clasamentelor: scriitorul numarul unu, doi, trei etc. Pe vremea Raposatului propusesem sa li se dea scriitorilor grade. \u00cen acest fel, un\u00a0 scriitor locotenent nu putea fi mai bun dec\u00e2t un scriitor colonel si asa mai departe. Mai mult, chiar daca nu \u00eeti plac deloc poezia si c\u00e2ntecele lui Paunescu, trebuie respectata \u2013 asa cum le respecti\u00a0 votul, alegerea \u2013 si nevoia oamenilor de a se sti o natiune, de a nu fi umiliti de toti impostorii, de a dovedi lumii ca, daca nu suntem mai buni dec\u00e2t altii, nu suntem nici mai rai. Oamenii au nevoie si de bl\u00e2ndete si de victorii, si de candoare si de iubire.\u00a0 \u00cen Rom\u00e2nia exista cam 120 de posturi de televiziune si nu stiu c\u00e2te mii de poeti si versificatori. Si totusi, doar Paunescu, viu, dar si mort, a reusit sa adune milioane de cititori si de ascultatori. Fenomenul trebuie studiat si \u00eenteles. Paunescu a facut si el erori si pacate, ca orice\u00a0 om, dar a reusit sa \u00eensemne foarte mult pentru semenii lui. \u00cen ciuda milioanelor de admiratori, a avut detractori statornici si cu experienta. Nu era greu de ghicit cine vor fi cei care vor ridica primii piatra. Gestul lor ar fi fost probabil de \u00eenteles daca, la r\u00e2ndul lor, nu ar fi proslavitorii interesati ai actualului presedinte. Si, desigur, \u201erezerva de cadre\u201c al celui ce va urma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am lipsit de la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Adrian Paunescu deoarece, \u00een ziua aceea, conditia fizica nu ma dadea afara din casa. Am ramas, \u00een schimb, \u00een fata televizorului, urmarit de cunoscutul \u00eendemn al M\u00e2ntuitorului \u00een fata femeii care, conform legii lui Moise, trebuia lapidata pentru ca fusese surprinsa\u00a0 pacatuind: \u201eCine dintre voi este fara pacat, sa… Cite\u0219te mai mult »\u201eCine dintre voi este f\u0103r\u0103 p\u0103cat…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[550,1184,3956,4,3955],"class_list":["post-5308","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-adrian-paunescu","tag-anticomunism","tag-cenaclul-flacara","tag-editorial","tag-lozinci"],"views":5731,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5308","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5308"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5308\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5308"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5308"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5308"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}