{"id":5301,"date":"2010-11-11T10:42:57","date_gmt":"2010-11-11T08:42:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5301"},"modified":"2010-11-11T10:43:27","modified_gmt":"2010-11-11T08:43:27","slug":"santoro-cu-doua-maini-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-11\/","title":{"rendered":"Santoro: cu doua m\u00e2ini (11)"},"content":{"rendered":"

Tenisul este o afacere. C\u00e2ndva, demult, prin veacul al XIX-lea ori p\u00e2na prin anii ’70 ai secolului trecut sportul alb \u00eenca trecea drept o atletica a amatorilor. E-adevarat, aparusera si profesionistii, dar ei evoluau separat, \u00een asa-zisele lor \u201ecircuri\u201c (sau circ-uite), de fapt demonstratii \u201epe bani\u201c, \u00een care \u00eenvingatorii se rulau pentru evitarea monotoniei. Circul Jack Kramer a fost unul dintre cele mai vestite. Multi campioni au evoluat sub \u201ecupola\u201c sa, c\u00e2stig\u00e2nd bani frumosi, dar pierz\u00e2nd gloria la care ar fi acces daca ar fi ramas amatori, rat\u00e2nd astfel sansa unor recorduri probabil inaccesibile superjucatorilor din prezent. Printre cei mai mari, Dick Pancho Gonzales. <\/strong><\/em>
\nPe-atunci, \u00een perioada interbelica sau imediat dupa razboi, competitiile erau putine, iar a c\u00e2stiga un Mare Slem presupunea infinit mai putina bataie de cap dec\u00e2t astazi. Talentul era de-ajuns, norocul era si el un ingredient decisiv. \u00cen prezent, fara o pregatire fizica beton, fara un mental de otel si chiar \u00een absenta unui culoar favorabil pe tablou e aproape imposibil sa triumfi \u00eentr-un turneu de Grand Slam. C\u00e2t \u00eei priveste pe amatorii epocilor trecute, nici ei nu erau niste inocenti \u00een materie de premii \u00een bani. Doar ca primeau \u201epe din spate\u201c atentiile financiare ale organizatorilor. Toata lumea stia, dar toti se faceau ca nu observa. \u00cen fond, si tenismanii amatori erau tot oameni, aveau si ei nevoi, transportul, hotelul si masa costau, iar diurna federatiei proprii nu acoperea cine stie ce din necesar…
\nLucrurile s-au schimbat radical imediat dupa romantica perioada a anilor ’70. \u00cen urma instaurarii erei open, \u00een 1969, c\u00e2nd si jucatorii pro, si amatorii au fost admisi \u00een cadrul celor \u201epatru mari\u201c (Melbourne, Roland Garros, Wimbledon, Forrest Hills), apoi si \u00een cadrul altor turnee mai mici, dar mai ales dupa computerizarea clasamentului ATP, \u00een 1973, c\u00e2nd premiile au fost standardizate, \u00een functie de calibrul turneelor, si venitul tenismanilor a ajuns sa cunoasca o alta amploare. Rom\u00e2nul Ilie Nastase a fost primul european care a depasit cifra de un milion de dolari c\u00e2stigati exclusiv din premii. \u00cen 2010, Rafael Nadal a c\u00e2stigat o suma ce tinde binisor spre opt milioane de dolari. Diferenta este enorma, dar nu trebuie uitat ca tenisul a devenit din ce \u00een ce mai mult o imensa afacere, atrag\u00e2nd sponsori extrem de bogati si dezvolt\u00e2nd o adevarata industrie, \u00een buna masura si gratie publicitarii sale prin intermediul televiziunilor.
\nDespre toate aceste aspecte discuta si Fabrice Santoro \u00een cartea lui, \u201eA deux mains\u201c. Banii nu reprezinta chiar ultima dintre motivatii \u00een cazul unei cariere de tenisman pro. Sigur, bucuria de a juca tenis la nivel \u00eenalt, de a fi ovationat de publicul international, de a c\u00e2stiga meciuri si turnee, de a fi admirat si dorit de femei frumoase, de a acorda interviuri \u2013 nu este deloc un registru de ignorat. Doar ca ritmul infernal al vietii moderne si dificultatea fizica de a fi mereu la parametrii optimi determina ca gustul pentru gratuitate sa dispara aproape cu totul. De aici si p\u00e2na la observatia, \u00een fond banala, ca \u201edaca bani nu sunt, nimic nu e\u201c nu mai este dec\u00e2t un pas. Fireste, gratificatia simbolica, sentimentul patriotismului local sau national pot presa asupra sufletului unui tenisman. Faptul de a juca pentru echipa de Cupa Davis ori de a evolua \u00een fata compatriotilor sau chiar a concitadinilor c\u00e2ntareste mult \u00een alegerea unor jucatori. Dar nici generozitatea sau subiectivismul lor nu pot \u00eenlocui (pentru prea multa vreme) nevoia pecuniara. De unde si un pragmatism adeseori atroce…
\n\u00cei voi da acum cuv\u00e2ntul celui supranumit de Pete Sampras \u201eThe Magician\u201c. Fabrice Santoro descrie cum nu se poate mai bine latura materiala a sportului alb. \u00censemnarile lui au darul de a lumina numeroase aspecte destul de echivoce ale tenisului profesionist. Asadar: \u201eUn jucator pro care, asa cum sunt eu, face parte din primii cincizeci \u00een ordinea clasamentului mondial, primeste sume importante ce au trei surse de provenienta: sponsorii, turneele si demonstratiile.
\nLacoste a fost primul meu sponsor. De un sfert de veac sunt fidel crocodilului, afl\u00e2ndu-ma \u00eentr-o relatie particulara si personala cu aceasta familie. Ei au mizat pe mine \u00eenca de pe c\u00e2nd aveam o v\u00e2rsta foarte frageda si astfel a ajuns sa ne uneasca o fidelitate reciproca. Din acest punct de vedere extrem de special, eu sunt foarte constient ca reprezint un produs ce aduce c\u00e2stiguri. Dar mi-e clar ca va veni o vreme c\u00e2nd un alt jucator va produce mai mult dec\u00e2t mine, iar atunci produsul reprezentat de mine va fi depasit si aruncat fara mila. Fara regrete. Pentru cineva ajuns la nivelul la care sunt, \u00eemi este evident ca noi, tenismanii, nu suntem altceva dec\u00e2t cutii de detergent, bune sa fie aruncate dupa utilizare.
\nUn contract cu un sponsor presupune anumite constr\u00e2ngeri. Destul de usor de \u00eendurat, daca e sa te g\u00e2ndesti la sumele \u00een joc: sa porti vestmintele sponsorului pe teren si \u00een afara lui. Si sa le porti cu demnitate. Pe c\u00e2t posibil, sa fie straie curate si \u00eengrijite… actualizate \u00een functie de sezon si model.
\nCe-i drept, cu scurgerea timpului, am simtit si eu nevoia sa ma \u00eembrac diferit c\u00e2nd, de pilda, aveam de g\u00e2nd sa ies la restaurant cu prietenii. Mi s-a \u00eengaduit aceasta eschiva, iar eu am recurs la ea c\u00e2nd si c\u00e2nd. Mi se \u00eent\u00e2mpla si mie sa fac shopping la fel ca toata lumea, platind cash, prin cec sau pe card. Dar un minim respect fata de brand-ul ce-mi acorda sprijin \u00eemi cere sa evit a aborda un vestm\u00e2nt al unui concurent. Cine stie, un paparazzi poate rasari de oriunde, si poza-i gata. Publicata, fotografia \u00eemi va aduce un meritat avertisment din partea sponsorului.
\nDin aceleasi motive, \u00eentreaga mea familie, care este filmata \u00een tribuna c\u00e2nd disput meciuri importante, este \u00eembracata gratuit de sponsorul Lacoste. Si nu trebuie sa existe stridente \u00een loja clanului Santoro.
\nC\u00e2stigurile cele mai impozante provin, fireste, din participarea la turnee. Suntem platiti ca sa participam, chiar \u00eenainte sa disputam vreun ghem! Primim \u00eentre 3000 si 12.000 de euro, \u00een functie de importanta turneului. Cei mai buni tenismani din lume, capii de afis, primesc \u00een plus ceea ce se numeste a fi o \u201egarantie\u201c. Altadata, aceasta se acorda sub forma de parandarat, dar astazi a devenit o practica oficiala, desi rar dezvaluita ca atare. Sumele sunt considerabile. Agassi si Sampras ieri, Federer si Nadal astazi sunt cel mai bine cotati. Daca organizatorii de turneu doresc sa-si ofere luxul de a beneficia de participarea lor, atunci sunt obligati sa cotizeze sume ce ating uneori c\u00e2teva sute de mii de euro\u201c (op. cit., pp. 76-78).
\nP\u00e2na si pe vremea amatorilor deghizati se practicau aceste garantii. Odata, Tiriac a conditionat participarea sa si a lui Nastase la marele turneu de la Madrid de acordarea unei sume de 10000 de dolari. Nasty n-ar fi dorit sa participe \u00een capitala Spaniei, ci la Roma, unde avea de aparat si titlul cucerit cu un an \u00een urma. \u00censa erau prea multi bani \u00een joc, asa ca s-a lasat \u00eenduplecat. Una peste alta, din toate aceste dezvaluiri rezulta un adevar punctual: anume, ca tenisul este un sport extrem de banos, cu mari satisfactii de ordin pecuniar si simbolic, dar el este astfel cu conditia ca tenismanul sa aiba o anumita valoare. Adica: sa fie ori un campion, ori un mare talent, un showman. Altfel, banii nu trag la d\u00e2nsul. Ce fac ceilalti, restul lumii, adica jucatorii intervalului, nici imensi campioni, nici talente iesite din comun? Dar despre asta \u00een numarul viitor…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tenisul este o afacere. C\u00e2ndva, demult, prin veacul al XIX-lea ori p\u00e2na prin anii ’70 ai secolului trecut sportul alb \u00eenca trecea drept o atletica a amatorilor. E-adevarat, aparusera si profesionistii, dar ei evoluau separat, \u00een asa-zisele lor \u201ecircuri\u201c (sau circ-uite), de fapt demonstratii \u201epe bani\u201c, \u00een care \u00eenvingatorii se rulau pentru evitarea monotoniei. Circul… Cite\u0219te mai mult »Santoro: cu doua m\u00e2ini (11)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[854,3488,898],"class_list":["post-5301","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-marele-slem","tag-santoro","tag-tenis"],"views":2061,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5301","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5301"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5301\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5301"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5301"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5301"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}