{"id":529,"date":"2009-12-10T12:40:40","date_gmt":"2009-12-10T10:40:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=529"},"modified":"2009-12-10T14:29:04","modified_gmt":"2009-12-10T12:29:04","slug":"mowgli-si-jungla-noastra-cea-de-toate-zilele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mowgli-si-jungla-noastra-cea-de-toate-zilele\/","title":{"rendered":"Mowgli si jungla noastra cea de toate zilele"},"content":{"rendered":"<p>Baletul Teatrului National de Opera \u201eOleg Danovski\u201c din Constanta pare sa nu aiba odihna. Abia s-a \u00eencheiat cea de-a XXXV-a editie a Festivalului International al Muzicii si Dansului si iata-ne invitati la o premiera \u2013 \u00een fapt o reluare a unui spectacol montat \u00een urma cu cincisprezece ani.<br \/>\n\u00cen 1994, coregraful ucrainean Gheorghi Kovtun, maestru emerit al artei si director general al Teatrului de Balet din Kiev care-i poarta numele, monta o lucrare inspirata din \u201eCartea junglei\u201c de Rudyard Kipling, croindu-si propriul libret pe muzica semnata de Aleksandr Gradsky. \u00cen 2009, spectacolul este pus \u00een scena prin eforturile concertate ale Elisabetei P\u00e2ndichi-Lux si a c\u00e2torva balerini din distributia veche (Mariana Anghel, Constantin Dragomir), fapt cu at\u00e2t mai remarcabil cu c\u00e2t actuala directoare a companiei de balet nu participase la montarea initiala.<br \/>\nGheorghi Kovtun este o veche cunostinta a constantenilor (\u201ePeer Gynt\u201c, \u201eArlechinada\u201c) si de fiecare data rezultatul colaborarii cu colectivul Operei a fost spumos, colorat, cu o coregrafie spectaculoasa, niciodata gratuita. Spre deosebire de baletele anterioare, \u201eMowgli\u201c este creat pe o partitura originala, ce nu se dezvaluie de la prima auditie si cu siguranta nu ofera accesul facil la care ne-am astepta dupa decenii de ascultat \u201eThe Bear Necessities\u201c al lui Phil Harris din filmul lui Disney. De altfel, filmul lui Disney ne-a marcat si memoria vizuala, \u00eenc\u00e2t spectatorul de v\u00e2rsta (pre)scolara se asteapta la o traducere coregrafica a acestuia or, \u201eMowgli\u201c al lui Kovtun propune o cu totul alta perspectiva, iar ca adult simt nevoia de a revedea spectacolul pentru a-i digera cum se cuvine ideile.<br \/>\nDesi titlul trimite automat la povestea simpatica si cu happy end a puiului de om crescut \u00een jungla, la Kovtun finalul nu este happy iar muzica, pentru o poveste de adormit copiii, depaseste sfera melodicitatii lejere, capat\u00e2nd accente acute \u00een cele c\u00e2teva momente de interventie vocala.<br \/>\n\u00centruc\u00e2t nu am gasit nicaieri numele scenografului, adresez aplauzele mele sefei de productie Nicoleta Onas pentru \u00eemprospatarea decorurilor (g\u00e2ndite eficient, mai mult \u00een planul superior al scenei pentru a lasa spatiul de dans la dispozitia interpretilor) si a costumelor (element concludent pentru intentia de spectacol dedicat \u00een primul r\u00e2nd adultilor, prin lipsa mastilor animaliere si folosirea sugestiei cromatice si de material \u00een locul imaginii descriptive).<br \/>\n\u00cen plan regizoral, Gheorghi Kovtun opereaza, ca de obicei, cu secvente relativ scurte, care confera dinamism spectacolului, dar linia melodica \u00eel obliga si la tablouri destul de lungi, \u00een special duetele dintre Mowgli si Fata (care capata o pondere mult mai mare dec\u00e2t \u00een carte, dupa reteta binecunoscuta a baletelor\/filmelor clasice) sau \u00een solourile de introspectie ale eroului. \u00cen mod caracteristic pentru Kovtun, coregrafia abunda \u00een prize, care mentin ridicat nu doar interesul spectatorilor, ci si disponibilitatea pentru \u00eencercari curajoase din partea interpretilor. si totusi, animalele sunt caracterizate toate prin acelasi gest al labelor \u00eendoite, Baloo nu are o relationare anume cu Mowgli, iar dansurile bastinasilor nu difera mult de cele ale copilariei noastre.<br \/>\nCel mai mult surprinde finalul deschis, cu Mowgli dispar\u00e2nd \u00een \u00eenaltul podului, spre deznadejdea Fetei, a carei unica vina fusese aceea de a-l fi salvat de la moarte, \u00eenjunghiindu-l pe Shere Khan \u00een punctul critic al \u00eenclestarii celor doi. Acela este de altfel si momentul c\u00e2nd Kovtun iese din paginile cartii, exprim\u00e2ndu-si propria filozofie: desi interventia Fetei este salvatoare, Mowgli nu-si poate ierta ca victoria nu i-a apartinut lui si ca a ramas \u00een viata datorita Fetei, \u00een timp ce v\u00e2natoarea, \u00eenvatata sub \u00eendrumarea panterei Bagheera, nu-i crea probleme de constiinta. Fram\u00e2ntarile filozofice legate de responsabilitate si atitudinea exagerat de demna a lui Mowgli fiind peste \u00eentelegerea celor mici, mi-as dori ca \u00een decursul lungului turneu \u00een Germania care \u00eei asteapta pe balerinii constanteni spectacolul sa fie c\u00e2t mai putin programat \u00een matineu, pentru a fi gustat mai degraba seara, de catre parinti si bunici care sa le explice celor mici \u201ede ce\u201c. \u00cen intentia lui Kovtun, sacrificiul lui Mowgli trebuie \u00eenteles drept optiunea constienta de a (auto)elimina din ecuatie elementul de discordie, \u00een speranta de a usura convietuirea celor ramasi \u00een urma&#8230;<br \/>\n\u00cen rolul lui Mowgli, Horatiu Chereches continua sa fie acelasi dansator \u201ev\u00e2nos\u201c, capabil sa \u00eembine expresivitatea faciala si corporala cu virtuozitatea tehnica, la care adauga nonsalanta lui Tarzan atunci c\u00e2nd traverseaza scena at\u00e2rnat de o liana, \u00een fel si chip. Irina Ganea-Mihaiu, miniona si senina, mobila si degajata, este tot mai mult exponenta generatiei solistice de azi a Teatrului si, indiscutabil, cel mai bun produs al scolii constantene de balet p\u00e2na \u00een prezent. Partitura ei fiind presarata cu elemente de dificultate (piqu\u00e9s, fouett\u00e9s s.a.) mi s-ar parea firesc sa fie executata \u00een pointes, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t rolul este unul principal. Dintre \u201eanimale\u201c se cuvin evidentiati Dan Dumbrava \u2013 ce bucurie sa vezi un dansator eminamente nobil prin datele native simtindu-se la largul lui \u00eentr-un personaj negativ precum Shere Khan! \u2013, si Alexandru Chis \u2013 un sacal rece, atos, eman\u00e2nd energie cenusie. Desi frumoasa ca aparitie, Eliza Maxim profita de rolul animalier pentru a trece \u00een plan secund expresivitatea faciala, \u00een timp ce Andrada Dedu (lupoaica Rakhsha) si Antoniu Gheorghiu (lupul Akela) nu gasesc suficienta justificare psihologica personajelor lor (vorbim despre un spectacol pentru adulti, nu?).<br \/>\nSa mai subliniem felul cum un teatru poate \u00eenfrunta criza, oferind totusi publicului noutati sau readuc\u00e2nd la viata \u201edin cenusa\u201c lucrari meritorii, dar prea putin vazute la vremea lor. Cum \u00een cazul companiei constantene optiunile repertoriale tin seama de regula de preferintele impresarilor, sper ca \u00een anii ce vin sa revad si alte balete pe care publicul rom\u00e2nesc a avut prea putine ocazii sa le aplaude.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Baletul Teatrului National de Opera \u201eOleg Danovski\u201c din Constanta pare sa nu aiba odihna. Abia s-a \u00eencheiat cea de-a XXXV-a editie a Festivalului International al Muzicii si Dansului si iata-ne invitati la o premiera \u2013 \u00een fapt o reluare a unui spectacol montat \u00een urma cu cincisprezece ani. \u00cen 1994, coregraful ucrainean Gheorghi Kovtun, maestru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mowgli-si-jungla-noastra-cea-de-toate-zilele\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mowgli si jungla noastra cea de toate zilele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[293,292,86],"class_list":["post-529","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-balet-cartea-junglei","tag-baletul-oleg-danovski","tag-teatru"],"views":2445,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/529","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=529"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/529\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=529"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=529"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=529"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}